E greșit sau nerealist să fii genul de femeie care să vrei să fii luată din casă pentru a avea o relație cândva?
Și dacă tot se spune atât de des ideea asta "Bărbații sunt vânători." Atunci de ce bărbații nu vânează mai mult aceste femei care-și doresc să fie vânate/luate/răpite/jumulite din casă?
Știu că o să vă faceți cruci, chiar și atei fiind, după întrebarea asta, însă eu după conversațiile cu cineva, la concluzia asta am ajuns și chiar mă macină, multe pe subiectul ăsta. Dar mă și înfurie, că deși totuși se spune că bărbații sunt vânătorii, tot ei sunt cei care vânează sau adulmecă parcă terenul, prada apoi pleacă mai departe. Dar fără să guste din prada adulmecată din ei. 
Nu pricep eu ceva sau care-i baiul?
Sau din trecutul meu, ăsta, în care am fost doar o pradă adulmecată, dar nu și mâncată, atunci ar trebui doar să trag concluzia că nu am fost o pradă suficient de gustoasă și nu prea pe gustul lor, al bărbaților și poate că ar fi momentul să accept realitatea?
Oare de fapt asta să fie realitatea?
Nu pricep eu ceva sau care-i baiul?
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Ai priceput bine, dragă Onur.
Exact esența. 
Vreau să fiu răpită și iubită, mai ales de cei care susțin că ei sunt vânători. Păi dacă tot sunt așa de mari vânători, să mă vâneze, dar bine de tot. Dacă eu îi evit din n motive, ei să insiste. Doar așa voi ajunge să am și eu o relație cândva.
Și ca idee, tot persoana cu care am purtat toate aceste discuții deep, tot acea persoană mi-o zis că nu e ok să fug eu după unii bărbați, căci bărbații îs ei vânătorii și lor chiar nu le place să fie ei cei vânați.
Păi la mine însă asta a fost toată problema vieții. Cei care mi-au plăcut mie, de ei sau m-a atras orice, ceva la ei, am fugit eu după ei și i-am vânat eu. Și crede-mă că eu chiar sunt pisică fricoasă și timidă, dar totuși când chiar mi s-a pus pata pe cineva, am devenit hienă după acel tip. 
)
Apoi tipii care m-au plăcut ei pe mine, nu i-am prea plăcut eu și am bătut în retragere, dar simt că ei nu au făcut pentru mine, tot ce am făcut eu pentru ăia care i-am plăcut eu. Păi halal vânători au fost tipii care m-au plăcut pe mine. Nu i-am văzut să mă vâneze așa mult, cum susțineau ei. Și nu interpreta te rog, că acum eu sunt vreo mare egocentristă sau narcisică ce aștept să moară ăia după mine. God, nu! Însă aș dori să fie niște bărbați care doar să insiste și care chiar să priceapă că eu chiar am niște traume și că gen, oricât de mult pare că-mi doresc, știți voi ce și că vorbesc despre asta, totuși ar fi ok ca omul să aibă răbdare cu asta, dar să nu mă părăsească totuși, dacă eu nu-i ofer din prima treaba asta. Ba chiar mi-aș dori să existe o perioadă de pregătire spirituală, psihologică în care omul să mă ajute să fiu ok pentru etapa aia. Ce va urma. Cam asta îmi doresc. Și sincer până acum în 28 de ani, nu am întâlnit astfel de bărbați.
Ci doar bărbați care au adulmecat, probabil au și văzut că par genul care nu sar din prima la chestia aia, s-or fi mai gândit că nu sunt nici cine știe ce frumusețe și nu are rost și aia o fost. S-or evaporat și s-au dus la alte vânate. )
Dar aia e. Nici nu mai contează. Oricum încep să cred că nu a fost să fie și aia e. Și de când am întâlnit-o și pe PufulețiGratis care ea chiar e împăcată cu ideea și nu mai suferă așa ca mine, chiar încep să cred și eu, că aia e. De soartă oricum nu fugi și totuși da, cred că Dumnezeu nu-ți dă decât ce ai nevoie. Iar dacă bărbați oricum nu am prea avut mare brânză de la nașterea mea. Păi înseamnă că de bărbați chiar nu am nevoie.
Știe El God mai bine de ce am nevoie și de ce nu am nevoie. Oricât încerc să mă împotrivesc eu sau să mă torturez. Doar că mai te sâcâie familia și neamurile care întreabă "Și tu, când te mai măriți?"
Apoi când le spui că tu nu o să o faci vreodată. Vin cu nebunia. "Dar cum? Căci ăsta e prestigiul tău în lume."
Jesus Crist! Cum să mai fii normal, după ce ai tăi te judecă așa. 
Apoi tot ei sunt cei care-i bârfesc pe alții tot din neam care s-au căsătorit și ori ginerele, ori nora nu fac ceva bine.
Hai că deja am dat-o-n altele, dar mă înfurie și dezgustă rău de tot, când observ astfel de chestii și paradoxuri ale vieții. Tot ăia care te judecă pe tine, că nu o faci, din n motive, tot ei îi judecă și pe alții din neam care aparent o duc bine și au propria familie.
Cam ăștia suntem noi, oamenii ăștia, pe pămânțelul ăsta.
Mă bucur însă că ai priceput esența întrebării și a problemei mele.
Poate nu mă uită God ăsta și pe mine și o veni cineva și în viața mea, care să fie dispus să mă răpească din casă. Și chiar să mă și iubească, că acum doamne ferește, n-oi vrea să mă pricopsesc cu vreun psihopat, care DOAR să mă răpească din casă. )
Aia ar mai lipsi. Ș-așa nu am eu o părere prea excelentă despre rasa masculină.
Doamnă Parakeets aveți grija sunt pe lumea asta mulți violatori criminali aveți grija ca nu este deloc de glumit și trecut cu vedera sau lăsa ca se fac ei cuminți nu Există așa ceva sau altlfe ăștia de cele mai multe ori se prefac pe băieți și bărbați și oamenii buni și normali sănătoși și cuminți aveți grijă va rog frumos chiar nu-mi doresc sa pățesc nicio fata sau femeie asa ceva eu va înțelege sunteți o femeie care va doriți un bărbat dar aveți grija pe pământul ăsta sunt fel și fel de oamenii bolnavi obsedați sexual și multe rahaturi bolnave.
Ai o inimă curată și bună și un suflet frumos de om curat ai mare grija ce fel de oamenii dai căci foarte mulți dintre ei sunt cumințit la început și răbdător da mulți nu sunt asa după ce se culcă cu fata aia ei vor s-o controleze sa facă ce vor ei din ia și cum vor ei și dacă vede ca nu este ca ei psihopați te și bate eu te înțeleg vrei un vânător mascul da nu toți ăștia care vezi asa alfa și mai știu eu ce își fac ei sa para alfa nu toți sunt sănătoși cu Adevărat mulți din ei sunt mascați adica asta vrea sa însemne ca ei înțelege femeia si fetele și ca ei le sunt alături mereu și ca ei sunt oamenii buni da mulți din ei se prefac sa ajungă cu fata aia cu femei aia în pat dupăia târziu va treziți la realitatea aveți mare grija de tot. Ai mare grija de tot Parakeets deschide ochii și fi atentă mereu la orice detaliu la ăștia ca ei toți la început par oamenii serioși buni cumințit de casa și rabadatori da ei sunt așa vânători se culcă cu femei și fete și le lasă își bat joc de ele.
Poate nu știu eu sa scriu cu punctuație și gramatică frumos și așezat asa cum scrieți voi da eu va scrii din inima și din Adevăr. Adevărul meu realitatea mea nu condamn pe nimeni și nici nu judec pe nimeni să-mi asculte sfaturile și ce scriu și spun eu și explic eu.
1. Barbatii "vaneaza", dar mai mult atunci cand "prada" e frumusica, si da din coada, chiar daca e fricoasa.
2. Ca sa fii "rapita" si "jumulita", trebuie sa-ti arati consimtamantul in acest sens.
Nu te astepta sa intre vreunul prin efractie si sa te violeze, ca astea sunt niste infractiuni clare si aspru pedepsite, care se intampla foarte rar. Daca ai astfel de fantezii, trebuie sa ti le indeplinesti intr-un cadru oarecum organizat, sa stie partenerul ca il accepti si iti doresti acea "agresiune".
Cu alte cuvinte, trebuie sa "combini" barbatii/barbatul pe care il doresti.
Ideea de "vanatori" cred ca e exagerata, noi de fapt suntem deschisi spre relatii (cel putin fizice) cu 80% dintre persoanele de sex opus si varsta apropiata, dar pentru a "ne combina" e nevoie de interes din ambele parti.
Putini sunt aia care se tin dupa o femeie pana cand aceasta cedeaza, iar aia de obicei sunt cei mai praf "vanatori".
Majoritatea suntem doar amabili, iar daca nu primim interes, ne evaporam repede.
Vinatorii vineaza in cimp deschis, nu se arunca in pesteri... Pe scurt, poti sa stai sa astepti mult si bine, ca nu o sa vina nimeni sa se inchine la tine.
Asa zisa vânătoare cel mai adesea pornește cumva de la femei care da semnale bărbatului. Ei vânează dar în fapt primesc niște semnale ca aceea fata îi place. În plus ca o fata sa poate fii "vânătă" trebuue sa iasă un pic, sa fie văzută, dacă sta mai mult ascunsa nu prea are cum sa fie "vânată" din simplul motiv ca nu o cunoaște respectivul " vânător".
Cu siguranță gresit. Trebuie să încetați să dismulati tot felul de sentimente pe care nu aveți de fapt. Daca îți dorești să fii luată din casă, comunica asta celui care e in pozitia sa o facă. Suntem adulți sau ne jucam de-a clasa 10-a?
Da, am încercat eu să înțeleg, măi mister Onur, dar am priceput esența și deci, cam ca tine gândesc și eu.
Și sincer, de aia am și fugit de toată nebunia asta cu iubirea asta, nu am vrut să fiu fraierită. Iar eu, mai mult ca sigur aș fi fost fraierită de tipi. ) Îmi știu toate nebuniile, dar și toate minusurile. Minusurile ar fi fost exact că aș fi fost fraierită de rasa masculină.
Și mai ales că știam că bărbații se chinuie să fie capul și să ne manipuleze (nu toți, nu generalizez, dar jumate tot) și de aici frica mea de a mă apropia de bărbați. Pentru că sincer, cine și-ar dori în viața asta să fie manipulat? Până la urmă femeie sau bărbat?
Auchh, dar mulțumesc pentru vorbele frumoase, adresate. Chiar apreciez. Sper să rămân așa orice necaz ar veni peste mine. Sper.
Cât de răpiri, voi TPUași realizați că o fost metaforic, nu? )
Adică eu acum nu chiar aștept tipii care să mă violeze la propriu. God! Asta cam trebuie chiar să ai un psihic șubred rău, ca să ajungi la acel nivel sau dorință. )
Sper niciodată să nu experimentez așa ceva. Chiar mi-am zis de multe ori și i-am zis și Lui God ăsta, că orice mi-o da in viața asta, le mai duc cum le mai duc, cu terapie, cu rugi, cu sport, cu dulciuri, cu nebunii, cu prieteni lângă și trec mai devreme sau mai târziu peste, dar i-am zis Lui God că totuși îi mulțumesc că deși am trecut prin atâtea și eu, nu mi-a dat acest viol care ar fi fost teribil, mai ales pentru mine, un om al naibi de sensibil. Și că dacă vreodată mi-ar da așa ceva, să experimentez, va fi apogeul a exact ce spui tu aici "a good/nice person" atunci ăla chiar ar fi ultimul moment din viața mea în care chiar termin cu tâmpeniile astea și chiar cu nebunia "dar oare ce cred oamenii despre mine?" Atunci chiar voi deveni o psihopată cu unic scop de a extermina bărbații. Nu am să iert niciodată un viol feroce și nebun. Niciodată.
Deci eu nu la acel viol concret m-am referit ) deși mă bucur că v-am amuzat oleacă, din nou ) măcar atât să ofer și eu bun pe aici. Nițică distracție și amuzament. ) Însă eu m-am referit la faptul că eu una cam așa sunt ca fată mi-aș dori pe cineva să mă "răpească" tragă afară din casă, descopere chiar și dorească.
Repet, nu ceva obsesiv sau cine știe ce deviere să aibă omul. Însă să fie cineva care să insiste atât de mult încât să mă facă să-l plac, iubesc, ador și tot așa. Și nu, nu e ceva de a deveni cățelul meu sau ceva, cum dacă să zicem un tip, ar veni așa la mine, amicii lui tembeli i-ar spune că vai "aia te ține în lesă" God, nu!
Ci doar vreau ca cineva să fie interesat sincer de mine, să-mi ofere încredere deplină, să înceapă totul ca o amiciție frumoasă și să mă iubească mult, ba știu că sună clișeic, dar un astfel de bărbat aș dori, care să mă învețe să iubesc, așa cum nu am știut niciodată să iubesc un bărbat. Și ba din contră, nu caut unul disperat. Nu-mi plac disperații sau violatorii ) deși așa ceva pare din întrebarea mea, nu, nu așa ceva caut. )
Ci caut un bărbat cu care din contră, totul să pornească lent, ca o amiciție frumoasă și care în timp să se materializeze în ceva mai deep, dar la care tipul și atât cât și eu să pară că orice ar veni înspre noi, noi 2 nu am renunța never la prietenia noastră.
Dar evident tipul să facă primul pas și evident că de la început să mă placă. Că oricum de dăștia după care am alergat eu și nu m-au plăcut, am tot fugit până m-am săturat. Și oricum, acum analizând mai bine totul, am realizat că de fapt fugeam după ăia indisponibili pentru mine, tocmai pentru că știam că de fapt cu ei nu o să am nimic și astfel fugeam de fapt tot de această frică "dacă o să mă îndrăgostesc, dacă o să fie reciproc totul și nu o să mă descurc?" Căci în fond toată teama mea, aici șade.
Păi cui să comunic?!
Tu ai înțeles măcar problema mea?
Nu e ca și când eu chiar plac pe cineva și aștept să mă răpească. Ci eu aștept ca cineva să mă scoată cu forța/răpească din casă ca să pot place pe cineva.
Și nu, nu e chestie de 10 ani, e chestia mea. E problema mea pentru care am rămas forever alone. Dar până la urmă, fiecare și cu crucea lui. Oricum eu am susținut mereu că pe mine și dacă m-ar plăcea cineva, cu adevărat, ar fi doar pămpălii. Eu una așa văd, dacă eu mă văd pe mine ca pe o fire sucks, atunci am impresia că doar un bărbat sucks sau pămpălău m-ar plăcea pe mine. Sau și mai grav, nu mă plac și doar își bat joc de mine. Și asta este și mai grav. Măcar un pămpălău, am siguranța 100% că mă place, dar unul care doar vine, scoate colțul nițel, latră nițel, adulmecă prada, adică eu, apoi dacă văd căci eu chiar sunt indisponibilă sau în lumea mea, nici nu mai insistă. Nu regret în final, că între unul care nu insistă și se evaporă, și unul care ar insista, dar ar face-o doar ca să obțină ceva, păi sincer, îl prefer pe ăla care se evaporă. Măcar așa nu mă fac să sufăr. Dar să nu mai plângă bărbații ăștia că femeile sunt nu știu cum. Că ei sunt și mai sucks. Niște comis voiajori, care adulmecă, dar care nici măcar nu vânează bine. Iar pe alea care chiar le vânează, tot dupa criteriul 90-60-90, le vânează atât de bine, iar în final când alea le dau cu flit "Vai! Femeile sunt ***."
Fu*k them. Nici nu vreau să deschid cutia Pandorei mele cu furii. )
Oricum ăștia sunt halal bărbați. Nici nu știu să violeze femeile bine. De aia și fug la rapandule. Că alea sunt plătite, să vadă și accepte orice pămpălău. Altfel jur că nu-mi explic.
Nici că-mi mai pasă.
Însă da, dorința mea ar fi să fiu luată din casă pentru a avea o relație cândva. Cam asta este. Despre asta era intrebarea, Mister Void, nu despre nu știu ce v-ați închipui voi pe aici.
Am înțeles întrebarea și din câte ai împărtășit pe aici îți cunosc povestea. Ce spui tu acum este că vrei sa fii sigura de afecțiunea cuiva, dovedită prin insistențe chiar daca tu nu ai dat semne clare de la început. Vrei să simți că meriți să fii "vânată", vrei să simți ca vânătorul face toate eforturile pentru tine. Vrei sa fii căprioara trofeu.
Ce îți ziceam eu ca având în vedere că îți dorești să înveți să iubești așa cum ziceai mai sus, poate ar trebui sa fugi mai puțin și să fii mai mult în calea vânătorilor. Habar n-am, poate mă înșel, poate nu știu ce vrei de fapt.
"Să fug"?
"Să fiu în calea vânătorilor"?
De cine spui că fug eu? Eu de vânători sau eu după vânători? )
N-am prea priceput ce spui. Dar dacă e faptul că fug de vânători, e un adevăr. Fug de ei, însă îmi și plac uneori. ) Doar că nu știu cum naiba să arăt asta. De obicei, par doar o ciudată și renunț. Iar funny e că, de obicei când chiar a fost ceva cât de cât reciproc și la un moment dat părea că și eu aș da ceva și vânătorul meu ar da ceva, se întâmpla ceva și vânătorul o lua la fugă.
Cine știe, poate până la urmă nu oi fi eu chiar așa de proastă cum mă văd eu și chiar vânătorii ăștia, se sperie după ce află cine sunt. Cine știe. )
Ehh, aia e, în final, să zicem că oricare ar fi motivul, kilogramele mele, semiautismul meu, dacă l-oi avea, așa cum m-o diagnosticat mister FantaSpirit, anxietatea și evadarea în căști, nebunia din mine, lenea de care dau dovadă și prea multul stat degeaba, gânditul prea mult, orice fac și cine știe ce nu le place lor, vânătorilor/ bărbaților, știți ceva dragi TPUași, chiar am cam început să mă cam resemnez și lase rece. În final, mă axez pe ce am eu mai bun și merg înainte, că e cu un vânător în stânga ori ba. Viața merge înainte și măcar din toată experiența asta am învățat că oricum ar fi și căsătorit și necăsătorit, în viață ești tot singur și te simți tot singur, orice ar fi și când ți-e totuși lumea mai dragă, tot singur ieși din bulls*iturile în care oricum tot tu singur ai intrat. ) Așa că, nici nu mai contează.
Plus că în final marea mea satisfacție, măcar rămâne că, știu că măcar neavând nimic de împărțit cu nimeni, nu am cui ce să-i greșesc și astfel mai tai din păcatele pe care i le puteam face unui bărbat sau chiar familiei lui. Așa că, măcar cu asta mă mândresc și eu. Am scăpat mai ieftin.
No, să nu credeți acum că eu chiar mă consider sfântă sau fără de păcat. Fac altele și oricum ar fi, tot fac destule. Fiecare cu nebuniile, viciile și atracțiile lui satanistice. ) Însă măcar știu că la finalul vieții nu s-a mai adăugat și treaba asta pe lista păcatelor.
Mister NoTurbinaNoGood, really?! )
"Dă din coadă chiar dacă e fricoasă?" )
Lol! Leșin! )
Chiar m-ai amuzat teribil.
Acum însă mai depinde și în fața cui dă din coadă prada asta ) că unii vânători susțin despre pradă ) că e știi tu cum dacă dă prea mult din coadă. Dar nu contează. O să mă amuz copios de acest aspect. Chiar m-ai amuzat teribil și nu am mai râs de mult așa nici pe acest TPU, unde parcă mai mult am plâns decât râs.
Cât de acel răpit, știi că e metaforic, right? Adică fix la ce simt eu nevoia sau explic mereu altora care susțin "păi, măi mamaie, nepoată, dacă nu mai ieși și tu afară din casă?"
Păi cam eu exact ceva de genul îmi doresc să fiu trasă afară din casă cu forța, dar evident și cu consimțământul meu. Evident. Nu cred că la violul și abuzul ad literam mă refeream. ) Ok, poate am avut o fantezie prin generală cu tipii care deși m-au abuzat psihologic, îmi închipuiam că tipii ăia m-ar plăcea cândva. Ei bine, pe atunci eram și eu mică și proastă sau naiba știe, era doar o fantezie nebună, la vârsta preadolescenței ) dar acum, evident că nu aș mai avea astfel de fantezii, cel puțin, nu ad literam. Ci doar aș dori ca dacă vreodată să am o relație, omul care chiar susține că mă place să insiste mai mult, evident că oricum, dacă s-ar presupune că s-ar ajunge la mai mult, ar fi nevoie să comunice și mai mult cu mine și să mă facă cu vârf și îndesat cu n promisiuni, că după ce îi voi oferi ceea ce el visează sau își dorește, nu mă va abandona. Pentru mine una, treaba asta este prea importantă. Am o frică prea imensă de abandon și dacă tipul ar mai și vrea ceva și fix după treaba aia s-ar evapora, păi chiar m-aș simți mai utilizată decât ultima tipă de la ultimul bordel ) Deci îți dai seama că dacă aș ajunge în acel punct, deja ar însemna prea mult ce se întâmplă între mine și un el. Eu până la acel consimțământ și nu știu exact la ce te-ai referit tu prin acest consimțământ, eu la a fi jumulită și trasă afară din casă, eu de fapt mă refeream doar strict la o amicție frumoasă, care la naiba, dar fix așa să înceapă. Tipul să-mi demonstreze suprem că ar dori mai mult, însă acel ceva mai mult să crească din nimic evident și treptat. Cam doar așa, voi ajunge eu cred, vreodată căsătorită. Și nu am găsit așa ceva, din păcate mister NoTurbinaNoGood.
Dar aia e, oricum după o vârstă, deja nici nu-ți mai pasă. Să fie sănătoși și cius. Am ce face oricum cu viața mea. Oo și eu ș-așa de abia avansez în viață, chiar am ce face. Doar că toți oamenii din familie te cam fac să te simți inferior, doar pentru că ceilalți membri ai familiei tale (veri, unii chiar unchi s-au recăsătorit ) ) și tu ești alone și mai ai și toată gloata aia de neamuri în spate care ți amintesc că tu ești praf. Apoi tot ei devin paradoxali o dată când aud de complexele tale, dau sfaturi precum "Pff, păi să o vezi pe fata aia, o cunosc eu, e de două ori mai grasă ca tine și aia s-a măritat, ce pe aia, cum de a acceptat-o ăla?" Și pune presiune și paranoie pe mine ca și când vina ar fi la mine, că alte grase sunt căsătorite și eu nu. )
Apoi când tot eu în trecut și pe atunci, chiar eram ceva mai ok cu kilogramele și le spuneam după cine alerg sau de cine îmi plăcea tot ei începeau "Pff, dar ce, tu trebuie să te uiți la cineva mai din mediul tău." Adică mai pufos. ) Recunosc că înainte îmi plăceau bărbații mai scânduri, foarte slabi, chiar opuși mie. ) De fapt mereu mi-au plăcut bărbații opuși mie. Acum îmi plac negrii și chiar bărbații ceva mai pufoși. Dar în orice caz, extremele îmi cam plac în ziua de azi. )
Dar cred că deja au cam apus aceste momente. ) Oricum la vârsta mea, cam singurii pe care-i mai găsesc ar fi divorțații și văduvii. Cu văduvii, chiar nu am nicio problemă, chiar visam cândva că copilul altcuiva s-ar îndrăgosti de mine și prin prisma asta, m-aș îndrăgosti de cineva și cineva de mine. ) Dar deja omul ăla ar avea niște traume în spate și nu știu dacă aș fi eu chiar terapeutul bun pentru el. Cât la cei divorțați, merg pe ideea că dacă așa a făcut-o cu prima nevastă, nici nu mai contează care este vinovatul acolo, însă la primul neajuns sau conflict, vom divorța și noi și atunci așa, mai bine, nope. Plus că poate e chestie de ego sau habar nu am însă nu aș prea dori să fiu a doua roată a unui bărbat, când pentru mine el ar fi prima roată din sistem. ) Chiar nu.
Și mai rămân puștanii, care sincer ăștia mai tinerei îmi cam plac uneori, sper că nu o să mă judecați pentru asta ) dar deja intenționez și mă tot chinui să-mi iau titularizarea ca învățătoare și chiar nu ar fi cazul să corup minori. ) Chiar nu. Aia mai mi-ar lipsi. )
Deci in final, cred că nu a fost să fie, oricum God știe cel mai bine ce să ne dea și de ceea ce avem nevoie. Însă m-ai amuzat teribil, mister NoTurbinaNoGood, cu datul acela din coadă. ) Chiar am râs în hohote și nu am mai râs de mult așa de copios la un răspuns de la TPUași. )
Însă mă voi gândi dacă voi începe și eu să dau din coadă, măcar în vacanțele mele cu PufulețiGratis, dacă evident voi întâlni ceva vânători faini.
Însă da, am rămas chiar mască de taximetriștii Băimăreni doamne, niște bărbați așa de sociabili și modești, dar amabili în același timp de am rămas uimită. Galanți chiar. Chiar e adevărat că maramureșenii sunt oameni pașnici și credincioși. Cred că mă mut acolo. Însă evident nu-mi mai fac speranțe la vârsta asta.
Însă între noi fie vorba acum mister NoTurbinaNoGood, chiar am observat cum totuși un om care-ți zâmbește și te tratează frumos îți schimbă toată ziua și starea de suflet. Așa cum am perceput eu vibe-ul băimărenilor. ) Acum și dacă ar fi doar pentru afacerea lor, că te văd străin și de aia îți zâmbesc, aia e, însă prefer totuși această mică și nevinovată falsitate, care-ți ridică și ție moralul și-ți fac ziua mai bună. Ar trebui să ia aminte și călărășenii mei de asta.
Ar fi momentul sa accepti realitatea Vinatorii, cauta, vineaza, dar uneori dupa ce adulmeca cum spui, pleaca mai departe, penrtru ca din analzia facuta nu merita efortul prada nu e pe gustul lor.
Acu, conteaza si ce vinator e, unia is mai cu pretentiil alti se multumesc si cu putin.
Ai vazut si tu unia vor trofee de alea f rumose, pompoase, altii spun, merge si o veverita
De asemenea, conteaza si unde sta prada, ca de sta foarte ascunsa, no gaseste nici deai ei dapai un pradator.
Predatorii vor sa vada, sa miroase, sa simta, cei mai multi vineaza in cimp deschis, vorba aia, de aia is pradatori
Tu daca te ascunzi in scorburi, in pesteri intunecoase, nu intra nici dreacu acolo.
"Dar dacă e faptul că fug de vânători, e un adevăr. "
Da, asta ziceam. Daca chiar vrei sa pară că fugi, măcar prefă-te că obosești repede.
"De obicei, par doar o ciudată și renunț."
Am observat că se repeta refrenul asta la tine. Daca tu renunți mereu, ce pretenție sa ai de la alții? Daca te gândești un pic, cine renunță primul? Tu sau ei?
Stii, daca ai si tu spre 30 de ani, barbatii au fumat de toate pana acum, si nu mai au chef sa convinga o femeie ca e ok sa iesi din casa si e ok sa flirtezi.
Trebuie sa fii cooperanta si chiar sa ai initiativa. Si sa-ti rezolvi teama de abandon. Interesul pe care il dau barbatii e de obicei bazat pe atractia sexuala. Poti sa iesi la intalnire cu tipi care vor sa se culce cu tine, fara sa le dai ocazia sa se culce cu tine. Ii tii in tensiune si ii lasi tu, pe motiv ca sunt disperati sa se culce cu tine. Asa se face in secolul asta. Iesi la intalniri de dragul provocarii, si vezi care reuseste sa-l seduca pe celalalt. Pentru asta se iese din casa.
Dar nu sta nimeni sa te convinga ca nu e periculos afara pe intuneric. Grasele alea casatorite s-au facut "tovarasi" cu multi baieti, baietii pe timp de seceta le-au mai probat putin... Fetele au prins experienta cu psihicul masculin (si nu numai), iar de aici, normal ca s-au lipit foarte usor de o relatie de viitor.
Da, alea care "dau din coada" la toata lumea, sunt percepute ca si... petarde. Trebuie sa dai din coada doar cand esti abordata simpatic.
Cat despre "folosinta", trebuie sa vezi de la inceput ce are de gand omul. Daca merge direct spre sex, e clar ca nu o sa-ti cante la balcon a doua seara. Daca te cauta de dimineata si se asigura ca ai o zi buna, si merge mai mult spre mintea ta decat cu mana spre chilotei, atunci omu' e interesat de o relatie sentimentala.
Nu te descompui nici daca te joci cu aia care coboara mana de la primele intalniri, dar trebuie sa-i stapanesti, sa ii tii in limitele care iti convin.
Ok!
Ce spui tu aici, e deja too much pentru mine. Mai bine nici nu mai întrebam, că deja mi-a dat un pumn în stomac. )
Deci te credeam alt soi, măi mister NoTurbinaNoGood ) dar văd că îmi expui o cu totul altă versiune a voastră, a bărbaților de 30 de ani. Aia e. Nu a fost să fie. Eu din ale mele nu ies, iar ce spui tu pe aici, e deja too much pentru mine, o persoană idealistă, care evident, nu aștept acum vreun prinț sau te miri știi ce și nici să-mi cânte musai serenade sub balcon deși și aia mă încânta acum ceva ani, mai la tinerețe. Însă acum nope. ) Dar deja ce spui tu pe aici cu Șah-Mat și datul din coadă și ținutul în lesă, dar nici prea ținutul în lesă e too much. Nu sunt vreo divă ce cunosc arta seducției și sincer nici nu m-a interesat vreodată. Eu am fost mai mult fană anime-uri și dragostea pură din animeuri. Și sunt totuși o femeie simplă, crescută de oameni chiar sărăntoci și simpliști de la țară. Adică vreau ceva simplu, ori ne placem și e reciproc, ori cius. Așa cum nici voi bărbații nu mai stați după unele, nici eu nu mai stau să aștept nimic. Oricum viața e grea, ăsta e adevărul suprem, iar dacă era să fie, era. Dacă nu, aia e. N-a fost să fie.
Eu oricum mă lupt de ani de zile, să-mi obțin independența și să fiu pe cont propriu. Dacă voi deveni independentă, chiar nu voi mai avea nevoie de nimeni și nimic. Oricum nimic nu e forever. De asta da, m-am convins.
Dar tu știi că aproape că mă bucur că am avut discuția asta cu tine. ) Am aflat și eu mai din adâncuri, cum gândiți voi bărbații. ) Aproape că nu-mi place, căci ți-am zis, eu trăiam doar în fantezia mea și când fantezia mea este distrusă, chiar mă supăr. Dar cred că conversația asta chiar mi-a făcut bine, să văd viața și toată nebunia asta cu iubirea și relațiile cu alți ochi. Cu ochii realității, nu ai visării. Însă evident, așa cum este realitatea, eu una nu mă pot conforma la ea. Dar măcar azi am aflat un motiv destul de plauzibil pentru care sunt alone. Unul destul de plauzibil și adevărat. Și este un cu totul alt motiv, decât cele crezute inițial de mine. Cred că întrebarea asta trebuie să o fi adresat mai demult pe aici. Așa, aflam și eu realitatea. )
Inteleg ce zici, nu vrei neaparat sa vezi un efort de lunga durata din partea unui tip ci mai degraba sa dovedeasca ca e intelegator si serios cu privire la tine, problema apare cand pui de la inceput problema unei relatii de lunga durata, pentru ca toti fug cand vine vorba de responsabilitate, ultima data acum un an si ceva cand am cunoscut o fata la fel am pus problema, am vrut implicare, desigur un timp sa iesim dar asta sa duca la lucruri mai serioase, la mutatul impreuna, atunci am pierdut-o instant pentru ca nu ii statea capul la asa ceva, voia sa cunoasa mai mult de atat, oricum telefonul vibra incontinu, am terminat-o repede.
Totul devine mai dificil in momentul cand iti cauti partenerul de viata, nu doar o banala relatie de moment fara planuri de viitor.
Păi nu știu de alții, dar eu una asta am căutat mereu. O relație, ba chiar în trecut visam la acea unică relație și forever, care să se întâmple forever și care să respecte și toate cutumele ortodoxiei mele, însă evident nu doar a alege pe unul că așa o zis God sau naiba știe, ci tocmai că acolo e reciproc, e forever, e nebunesc, e ca o pecete invizibilă ce ne-a unit și nimix nu ne-a mai despărțit forever. Și evident ambii ne placem, mult de tot. De aceea am și rămas alone, pentru că am vrut ca să fie forever cu acel unic bărbat (sper că atunci când zic asta, nu sunt interpretată că vai aștept un tip bogat, frumos și naiba știe ce își închipuie tot tipii ăștia, însă nu, vreau să fie frumos și bogat pentru mine, să mi placă mie de el și povestea lui, chiar și dacă ar fi să fie criminal, sărăntoc, homelless sau cămătar, pot accepta orice poveste; bine, dacă e o poveste mai cringe, sper doar ca omul să-și revizuiască totuși comportamentul, pentru că totuși nu spun acum nici că aș vrea să devin soție de cămătar sau criminal ) vorbeam doar metaforic, dar omul ăla să fie unicul care să mă facă să simt, ceva ce un mapamond întreg nu a fost în stare să mă facă să simt și să fie sincer evident, nu să fie doar un actor care să mi livreze asta pentru că eu vreau asta, tocmai ca să nu sufăr apoi din cauza lui și să fie totul reciproc, să fie sinceritate pură între noi. Ba chiar să ne putem etala fiecare sincer și defectele, dar să ne acceptăm fix așa cum suntem și dacă totuși ceva ne sâcâie să comunicăm despre acele aspecte și chiar să ne ajutăm reciproc să le depășim. Spre exemplu mie nu mi-ar plăcea un bărbat care înjură, iar eu am probleme pe work și integrare. Deci ar fi perfect dacă eu l-aș ajuta pentru a o lăsa mai moale cu înjurăturile și omul ar accepta terapia for me iar eu oricum fac terapia mea, însă aș aprecia dacă spre exemplu, omul vede că nu pot fi în stare să ies din casă să-mi obțin un job pe cont propriu, să vină el cu o inițiativă, poate să și deschidă el o afacere și eu doar să o manageriez din umbră și așa poate de fapt mă și ajută pe toată nebunia asta cu a lucra cu străinii. Așa, el e cu condusul și cu partea asta sociabilă, dacă ar fi mai sociabil ca mine și eu sunt cu detaliile și munca de birocrație și administrație. sau la fel dacă lui nu-i place sub nicio formă să facă nu știu ce în casă și eu pot face aia, o fac eu și face el altceva ce-i place. Ideea este, orice ar fi, să fie jumate-jumate și să nu ne fraierim și cum zicea mister NoTurbinaNoGood, mai demult, tot la o întrebare de-a mea, că iubirea ar fi ok să fie jumate-jumate. Tocmai asta am căutat și eu, mai ales după povestea alor mei. Deși funny, eu am mai mult de la tata, decât de la mama și tocmai de aceea am și evitat uneori să mă implic în ceva, deoarece știam că nu e ok, să fiu aia care primește mai mult. Nu aș accepta așa ceva.
Dar, acum dacă ar mai veni, va trebui să concureze băiatul cu pixurile mele. Nu am avut never o relație, nici chiar un sărut sau alte nebunii, însă am avut parte de pixurile mele, așa că, oricine ar fi, dacă nu va fi invidios pe pixurile mele, însă nici prea paranoic încât să creadă că doar îl mint și pixurile, de fapt au fost bărbați, aia e.
Deși oricum, la vârsta asta, după atâția ani de singurătate, chiar nu prea-mi mai pasă. Să creadă toți bărbații ce vor și să iasă cu cine vor. Să aleagă ce vor. După o vreme de singurătate, e cam complicat să ți mai vezi viața lângă cineva. Să mai introduci pe cineva în intimitatea ta. Cam complicat.
Deci cred că îmi aleg să rămân cu pixurile mele și aia e.
Însă cred că da, mă voi axa pe prietenie. Cine va fi interesat să-mi vorbească și să mă respecte, îi voi respecta și îi voi ajuta, cu atât cât pot. Am dat doar eu șervețele băieților care mă agresau în școală, pot să ofer prietenie și bărbaților. Însă doar celor singuri. La ăia căsătoriți, nici nu vreau să le dau un sfat. Le-aș da doar un șut între picioare, să se trezească la realitate și să-și amintească de nevestele lor de acasă. Care le calcă, spală, pune masa și ăia fac ce fac.
Bine cu cei căsătoriți aș decide să fiu amică cu ei, doar dacă au botnița pe gură și în altă parte, pentru că sincer și numai dacă aș știi că unui căsătorit i se știi tu ce din cauza mea, m-aș simți deja că-i trădez căminul acelei familii. Și nu aș vrea nici să aud că s-a întâmplat așa ceva. Aș deveni mai ceva ca o soacră pentru acești bărbați căsătoriți, dacă mi-ar fi dat să mă împrietenesc cu din ăștia. ) Deși din toată nebunia asta cu bărbații care nu m-au plăcut de-a lungul vieții, măcar pentru treaba asta rămân recunoscătoare vieții, că neplăcută fiind de ei, măcar nu i s-a scu*at niciunuia niciodată în fața mea și măcar pe direcția asta rămân clean și corectă în fața vieții.
Amu evident că ego-ul meu, mai suferă și el din când în când, dar măcar știu că pe direcția asta Karma mea e clean. )
Păi și noaptea se pune? )
Căprioara de mine, iese mai mult noaptea că suferă de anxietate și amu, da, cam evită locurile aglomerate. Însă nu știu cum o fi în alte orașe. Dar la mine e în felul următor miss Emma. )
Ziua dacă aș ieși, ca să zici că sunt și eu mai vizibilă, o dată oricum nici nu ar fi prea ok, pentru că prea văzută, nu m-ar mai plăcea nimeni. Ba chiar eram o dată la KFC și un țigan urla "eres fea" și noroc că eu chiar pricepeam spaniola ) deci pe lumină chiar nu mai ies, că ți-am zis chiar rămân traumatizată, iar faza următoare e că ziua, că aici voiam să ajung, ies mai mult căsătoriții, deci ce să vadă la mine? ) Ies cu copiii și nevestele la plimbare ) și oricum îmi și dă un vibe nașpa, pentru că mna, ei sunt așa, eu sunt singura alone. Chiar nu-mi dă un vibe ok.
Iar noaptea când ies, cam mai mult eu și alți dubioși și copii/tineri, e faza că ori ies numai tineri, care oricum unii deja și ăia sunt luați și sociabili și ăia și eu par mai ciudată decât ziua, ba noaptea mai par și vreo criminală sau cine știe ce-și închipuie ei, când văd o dubioasă mergând alone pe drum, ori sunt tot ceilalți ciudați ca și mine, și chiar am observat deja cazuri la cei o generație sub mine, că deja tinerii ăștia, de azi, nu mai vorbesc deloc. Am găsit grupuri n de tineri care pur și simplu stăteau pe băncile din Călărași, câte 3, 4 tineri, pe o bancă, unul lângă altul și cu nasul în telefonul lui fiecare. Chiar mi-am făcut cruce când am văzut. Adică, mna, eu una măcar sunt singură și tot nu mă las, ies ) însă măcar sunt singură că asta e povestea mea și destinul meu și nu a fost să rămână nimeni lângă mine din vechii amici sau cunoscuți iar prin oraș nimeni nu mă prea place sincer, dintre cei de vârsta mea; dar ei ies cică să socializeze și să se distreze și nu știu să o facă. Parcă uneori, chiar îmi și dădea așa un junghi în suflețel, că zic, eu aș vrea să fiu în locul lor, să am acei, 2, 3 amici pe lângă mine, să am cu cine vorbi și să vorbesc cu ei și ei care sunt câte 2, 3 pe o bancă stau pur și simplu fiecare cu telefonul în brațe și nici măcar un pâs nu zic între ei.
Iar unicii mai gălăgioși și sociabili, dar pe limba lor evident, sunt țigănușii, care ăia chiar ies găști mari și vorbesc mult și fac chiar și caterincă multă, deși doar ei știu ce spun pe limba lor pe ăia chiar îi invidiez ) însă ăia sunt doar tribali, nu știu cum sunt țigănușii din alte orașe românești, însă la mine, aici în Călărași, țiganii stau doar între ei, se căsătoresc doar între ei și fac doar copii țigani ) și aia e. Și da, recunosc că mie îmi cam plac țigănușii și brunețeii dar și vibe-ul lor nebunesc însă pentru ei pe lângă faptul că nici nu exist, deoarece ei respectă culta lor țigănească, nici măcar ca o potențială amantă nu exist pentru ei, deoarece ți-am zis, în concepția bărbaților țigani, chiar sunt cea mai urâtă femeie. Deci mai sunt și niște libidinoși, pe lângă tribali, ăștia de aici de la mine din CL, că vor doar femei frumoase pe post de amante, însă nevestele lor sunt majoritatea grase și urâțele. Bine sunt și unele frumușele. Mai ales acum chiar le văd super aranjate pe astea mai tinerele, unele chiar nici nu mai zici că sunt țigăncușe. )
Deci cam asta este povestea mea, măi Miss Emma și nebuniile cu ieșitul meu prin orașul meu cel crazy. )
Eu ce am zis aici e la modul general, teoretic.
Mai exista (rar) si dragoste din aia cu scanteie, care devine incendiu generalizat cel putin din partea baiatului, si umbla dupa tine in limba, sa te convinga sa-l lasi doar sa viseze langa tine, si sa-l tii sub papuc ca pe un catelus cuminte. Chiar sunt cazuri, se mai traieste si asa.
Da' prin alte parti ale societatii, o gramada de femei flirteaza cu o gramada de barbati, desi toti cei implicati sunt egoisti, iar din experienta asta raman doar cu reglajul hormonilor, sau eventual cu relatii de complezenta.
Noi consideram totusi normal, nu prea mai avem sperante de partenerul perfect, pentru ca suntem constienti de faptul ca la randul nostru, suntem parteneri imperfecti.
E frumos sa stai sa te gandesti ca vine o persoana magnifica si iti acorda tie toata atentia de care ai nevoie, te linge pe toate ranile si iti coboara luna la picioare. Da' cati suntem pregatiti sa-l intampinam cu acelasi lucru?
Nici eu, ca barbat, n-am chef sa investesc intr-o relatie mai mult decat primesc, si nici femeile pe care le-am cunoscut nu erau in stare sa ofere drecu si ele ceva, in afara de traume 
Unii sunt educati de acasa ca trebuie sa ofere totul unei femei, dar de obicei aia nu sunt tocmai barbati, ci baieteii lui mami. Langa unul din ala trebuie sa fii tu stalpul familiei, si totodata sa fii pregatita de meciurile cu ma-sa.
Nici ce spui pe aici nu-mi place, dragă NoTurbina ) cel puțin meciul el-mami, nu-mi doresc ) clar am visat la un orfan. Eu sunt semi orfană, se mai bagă neamurile mele, pe ici colo, dar nu le las eu. Deși da, rămâne lipsa unei case minusul meu ) și țin foarte mult și la treaba asta, ca fiecare să avem casa noastră proprie, ca în caz de se distruge Oaza noastră, fiecare să aibă unde să plece, undeva în altă parte decât la mami. Dar mna, în caz de orice, eu una aș face și asta. N-am încotro. Deci un orfan sau măcar semiorfan, cel puțin unul care mama lui, nu zice altceva în afară de "bună" și "la revedere", nu mulțumesc. ) Mai bine mor singură și așa ceva nu accept. ) Am traumele mele din spate și de la părinți, care toată viața, deși tata nu a fost vreun zmeu, totuși crescând, am văzut că nu a fost nici cel mai rău, comparativ cu alți bărbați duși cu pluta și toată viața am simțit că bunica (mama mamei mele) nu l-a suportat niciodată și simt că măcar un 1% din cauza divorțului sau tot ce a dus la divorțul alor mei, a fost și din cauza bunicilor. Așa că, dacă vreodată o să am, doar așa, ca prin magie, că altfel nu prea mă mai văd eu căsătorită vreodată ) vreun soț, vreau să știu că tot ce împart și greșesc și plătesc, sunt doar ale mele și ale lui, nu și a neamului. ) Niciodată nu vreau să știu că am divorțat sau lucrurile nu au mers și acolo e și acel 1% care nu a fost vina mea și a lui, a noastră, ci a muștelor noastre de neamuri, indiferent ale cui. Ale lui sau ale mele. Așa că, mereu mi-am cam îndreptat atenția către orfani. ) Sau tipi distanți față de propria familie. )
Apoi iar repet, eu nu am spus că vreau un tip care să-mi dea chiar luna de pe cer, deși dacă e el atât de amabil, nu mă supăr ) ci evident totul să fie jumate-jumate, ba chiar asta era și ideea, despre Adam și Eva, despre completare, ce nu poate el, să pot eu și ce nu pot eu, să poată el. Însă evident să avem și toate nebuniile comune ) și să ni le acceptăm. Fără acceptare, nu merge nimic. Tocmai de aceea e cam important, să avem nebunii comune. ) Țin foarte mult la asta, căci altfel ori ne-am omorî, ori ne-am sătura și am pleca.
Deci nu știu de unde deduceți voi TPUașii că eu chiar caut vreun mare prinț, vreun mare bărbat perfect. Nope. )
Acum cât legat de traume ) Păi măi, mister NoTurbinaNoGood ce ar fi totuși viața și fără ele? Eu una, din exterior evident, o văd ca pe ceva fain, ce ai experimentat și trăit. Da, poate dacă trăiam eram și eu traumatizată ) însă nu ai trăit chiar în van. Uneori și traumele au farmecul lor. 
Acum depinde și la ce traume te referi. Însă viața ți-a oferit ceva mai palpitant. Evident însă cu acest aspect chiar nu e ok. Să simți că tu ai dat mai mult. E ok să fie jumate-jumate. Deși, sper să nu-mi dai block după ce-mi dau drumul la gură. Dar mna, simt nevoia să subliniez și treaba asta, nu că aș ține cu ele, țin cu TPUașii mei dragi, orice-ar fi. ) Însă asta tot o să spun și o să o spun pentru toți de aici, TPUași și oameni care citesc romanele mele. ) Că uneori toți simțim că noi suntem cei care dăm mai mult în relațiile noastre și asta nu e doar între cele de iubire și am observat că asta se întâmplă și între prieteni și colegi chiar la muncă, chiar și între șefi și angajați uneori. Chiar și între părinți și copii. Între noi toți. Am observat asta pe propria-mi piele, din păcate și uneori când încercam să mă detașez și să văd de fapt din exterior propria mea poveste și viață și relații cu ceilalți, am realizat că și eu făceam asta, dar nu era mereu așa. Simțeam mereu că eu sunt cea care dau mai mult, însă dacă întrebam și cealaltă versiune, ai fi spus că el/ea/ei au fost cei care au dat mai mult. Și jur că de multe ori, fix ăsta a fost motivul pentru care am cam decis să-mi trăiesc viața alone. Deoarece e complicat de tot să vezi vina la mijloc, să simți că fiecare aduce ceva bun și ceva rău acolo. Că fiecare dă ceva, dar și ia ceva. E al naibi de complicat. Însă din exterior văzând și cu multă tărie de acceptare și sinceritate, am observat că mereu am fost doar la mijloc și toți suntem de fapt așa, fiecare dă ceva și ia altceva, fiecare vindecă și rănește altceva. Cred că de aceea am și înebunit. )
Și chiar zicea la un momentdat Anca Maftei, pe care, acum și dacă ar fi doar o profitoare, eu una tot o ador și îi ascult cu regularitate podcasturile A zis ea cândva că în viață ori alegem să rămânem singuri și să ne protejăm carapacea ori devenim precum aricii, care inevitabil când ne apropiem de cineva, ne asumăm că va trebui să-i îmbrățișăm pe aceia cu acele noastre și va trebui să-i și rănim, îmbrățișându-i.
Ehhh, de fapt nu cred că asta e pentru tine, cât pentru mine. ) Acum se explică de ce am rămas singură. Cred că nu am vrut să-mi mai folosesc acele pe alții, îmbrățișându-i. )
În fine, nu mi-o lua în nume de rău, mister NoTurbina ) E ok, doar să pricepi, că acolo, în 2, între tine și amicele, iubitele tale, muzele tale, au fost ace venite din ambele părți. Și fiecare a dat și a luat ceva. Iar bine, acum dacă totuși ai întâlnit tipe too much sucks, da, asta e trist, dar știi cum se mai zice, mă rog, asta se zicea la noi la femei, că trebuie să săruți mulți broscoi până vei da de prinț. Cred că la voi ar fi cenușărese sau vrăjitoare. ) Sau oare era broaște/broscuțe?! IDK )
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
