Uneori da, alteori nu.
Poti sa iti doresti sa fi perfect ceia ce clar nu o sa se poata si atunci decat sa iti strici fizicul, psihicul etc doar pentru a atinge acel obiectiv imposibil mai bine te resemnezi.Sau nu stiu N situatii aproape sau chiar imposibil de realizat.
Păi uite un exemple de al meu.Eu am avut două luxatii de rotula, una cand am fost mica si una acum mare si de la prima mi-a zis medicul ca am o problema cu anumite sensibilități si ca nu am sa pot sa fac sporturi si alte nebuni ca o sa imi distrug articulatiile.M-am resemnat, mergeam, puteam sa imi fac treburile zilnice ca orce om doar ca am renuntat la dans ce imi plăcea foarte mult si la încă câteva sporturi ce le-am făcut pe atunci si asa până pe la vreo 20 de ani nu am avut nici o grijă.
Pe la 20 m-am pus si m-am harnicit, am facut niste lucruri pe care nu trebuia sa le fac pentru ca nu am fost mulțumită cu mine cu cat pot sa "produc" (cu cati bani fac), cu felul în care arat si am inceput sa fac anumite eforturi si chestii pe care eu nu trebuia sa le fac si a aparut a doua luxtie de rotula si de atunci tot am probleme in sensul de disconfort, dureri si nu mai pot sa fac nici cat făceam înainte.
Deci daca ma resemnăm la cat am putut, ca aveam o viață normală totusi si nu "săream pe pereti", acum eram la munca pe bani mei si nu cu atacuri de panica închisă în casa.Dar încăpățânare din mine nu a vrut să se resemneze.
Stiu asa pe cineva care a băgat la aparate si a pierdut o sumă de bani si nu a vrut să se resemneze ca a pierdut o părticică si a băgat mai mult de cida si cu gândul că va câștiga dublu si a pierdut 300 de milioane.