Atat munca cat studiile sunt o bataie de cap, la inceput (cu serviciul) zici ca e bine totul perfect, iar cu trecerea timpului te saturi, incepi sa simti nervi, dureri de spate, cap, ochi, gat, etc pana cand nu mai ai chef dar rezisti pentru ca e unica solutie de a castiga bani. Studiile la fel sunt de la 0 la 100 pana cand nu mai are chef de invatat si se pune pe munca.
In ambele cazuri la un moment dat te saturi...
dar studiile le faci pentru cultura, iar munca o faci pentru bani!
si ca sa pun in balanta...din pacate cultura nu tine de foame
Depinde de persoana. Cred ca munca. Daca e o munca fizica, colectivul si sefii sunt ok mai merge. Daca ai o munca psihica, un colectiv nasol si sefi oribili iti doresti moartea. In plus, concediul e doar odata pe an, maxim 28 de zile calendaristice sau si acestea impartite. Poti depune munca si sa dai tot din tine, iar la final sa nu-ti vezi salariul sau drepturile de angajat incalcate flagrant. Daca te referi la studiu in sensul de a urma cursurile unei scoli, daca ai chef te duci, daca nu o mai salti. De colegi nu-ti pasa prea tare. Insa daca ai un profesor sau o profesoara oribili, cu care faci toti anii de studiu, iti vine sa o iei la sanatoasa. Macar ai vacantele care te "mai scot".
LisaJulie întreabă: