Eşti într-un mijloc de transport în comun (avion, tren, autobuz...), brusc auzi în spatele tău un apăsat "Allahu Akbar!". Care este primul tău gând, primul sentiment, prima reacţie?

E normal?

Si eu la fel

În astfel de cazuri l-aș imobiliza pe cel care strigă așa ceva în transportul în comun, nu vreau ca copiii care ar putea fi pe-acolo să pățească ceva în cazul unui atac terorist.

Dar realizezi că în rândul musulmanilor "Allahu Akbar!" e la fel de comun ca "Slava Domnului!" sau "Doamne ajută!" printre creştinii noştri şi îl pot rosti în varii ocazii, de n-şpe ori pe zi, ceea ce şi fac? N-ar fi fun să sari pe un musulman, care îşi mulţumeşte zeul, că a decolat avionul, sau că bunica îi e sănătoasă, sau că şi-a luat a treia nevastă colegul lui de discuţii?

Takbir-ul تَكْبِير ( adică Allahu Akbar! إن شاء الله = Dumnezeu e mare ) nu se folosește decât în ceremonii religioase, în situații de stres, în momente de disperare. A striga în transportul în comun așa ceva e o prostie, sau un semn că e un atac terorist din partea unui fundamentalist disperat.
În situații de zi cu zi se folosește insha'Allah إن شاء الله, care înseamnă „dacă vrea Dumnezeu", echivalentul lui „Doamne ajută" la noi creștinii.
Am mulți prieteni arabi în Bruxelles unde stau, iar pentru ei să nu știi diferența între cele două expresii e o probă de ignoranță totală. E ca și cum te-ai duce într-o biserică și nu știi cine e Iisus Hristos.

Da, probabil ai dreptate. Însă e de reţinut, totuşi, că fraza "Allahu Akbar!" nu este legată în mod direct şi obligatoriu de un atac terorist.

Visezi, n-ai tu norocul sa vina un arab sa te ia pe la spate.

Daca ar fi in autobuz un tip pe care am pus ochii m-as duce si l-as saruta Daca tot mor, macar sa mor fericita