Eu zic ca cea mai mare greseala a omului e sa-si faca o familie. Sunteti sau nu de acord cu mine? Va rog sa dati argumente si rpg seriozitate.

Eu nu am întemeiat o familie, dar nu, nu o consider greșeală.

Cea mai mare greseala a omului e ca il freaca prea mult de ce fac altii.

Nu vad ce e gresit in a avea familie, daca vrei sa faci sex cu o singura femeie si/sau sa ai si prunci. Daca nu te intereseaza astea doua, poti sta in concubinaj, relatie deschisa, poliamoroasa, etc, si nu iti are nimeni treaba.

Nu sunt de acord, deoarece fiind capul familiei, pot dirija familia pe calea cea bună. Pe viitor voi avea cel mai probabil mereu suport emoțional, financiar și/sau fizic, când mă va lăsa sănătatea.

De ce nu consideri o greseala?

Fiecare om e diferit și fiecare are dorințele și bucuriile lui. Nu putem spune ce e gresit sau nu in viața altui om. Pe mine m-ar interesa argumentele tale de ce crezi ca este gresit.

Eu spun ca este ceea mai mare împlinire sociala,emoționala,spirituala,faza e sa ai cu cine sa faci o familie, sa fiți conectați trup si suflet, ca nu ai întâlnit nu înseamna ca e o greșeala, si eu mai spun ca iubirea e un blestem pentru ca am suferit mult, asta doar ego ul meu

Nu-i vorba ca nu am intalnit, ideea de a-ti face o familie mi se pare una prosteasca.

Ai vazut "Breaking Bad"? Are legatura cu subiectul, crede-ma. Doar zi-mi daca l-ai vazut sau nu, momentan.

De ce ar fi asta o greseala?

E relativ, nu poti generaliza, depinde de om cum ii place, daca pentru el e o placere sa aiba familie, e f bine, daca nu e o placere si o percepe ca pe un sacrificiu si doar indatoriri, nu e bine sa faca familie.

Oricum e putin interesant ca 95 % au aceiasi bucurie, nu este o diversitate chiar asa in regula cum ca 30 % mananca prune, 45 % capsuni, 25 % pere.
Pare putin ciudat ca mai toti mananca acelasi lucru.

Argumentele lui ca e o greseala iti zic eu care sunt banuiesc:
1 - Iti asumi raspunderi, esti dependent de partener, stau de multe ori prea unul pe capul altuia, nu mai esti liber sa faci ce vrei cand vrei, sa ai banii doar pentru tine.
2 - daca faci copil e mai rau, ca se complica si mai tare treaba, pe langa ca se poate strica relatia cu partenerul, scad si mai mult libertatile si banii din buzunar.

Mai ales femeile dupa ce nasc, foarte multe isi neglijeaza barbatul, se ingrasa, nu mai au grija de ele, nu mai da sex, foarte multi barbati confirma asta.

Si...te scremi sa cresti copilul ala si cand se duce la casa lui deja tineretea ta s-a dus, in timp ce ala care nu are obligatii, isi traieste viata la maxim.

Depinde! Pentru mine ar fi o implinire sufleteasca, asa cum zicea si Ray mai sus!

Ai idee ce înseamnă pentru un copil să crească fără tata de exemplu? Sau cât de greu e pentru o femeie să crească singură un bărbat?
Tu ai avut un părinte sau pe amândoi?
Și da, există și părinți de tot rahatul, care nu merită să crească nici un câine, nu înseamnă că e mai bine să ai un tată abuziv decât să nu ai deloc, dar trecem peste astea.

Oricum, fiecare are dreptul să spună "nu" la asta, dacă își dorește și să facă ceva ce îl face fericit, ce îi aduce liniște, plăcere și ce mai vrea el.
Nu e ok să judeci o persoană care nu vrea o familie și nici o persoană ce vrea o familie.

Nu e o greșeală să vrei o familie, poate fi o greșeală să o vrei din motivele greșite.

Seară faină.

Nu.

In cazul in care doreste libertate, bani, sa faca multe prostii in viata (in limita legii) nu infractiuni. Ar fi o greseala pentru ca pierde oportunitatiile alea. In schimb daca doreste sa aiba nu vad nici una, doar costurile mari si datoriile care vor urma. Ideal ar fi intr-o tara unde se castiga bine si se munceste 8h pe zi de luni pana vineri sa nu aibe stres nici multe datorii

Am avut o perioada in care gandeam asa ca tine dupa o relatie din care am iesit dezamagita, avand exemplu casnicia disfunctionala a parintilor si alte divorturi ale apropiatilor (prietenei cele mai bune, verisoarei etc.)
Ma gandeam ca oamenii oricum se schimba, o promisiune facuta azi pe fondul unei emotii isi va pierde valoarea in timp cand emotia va disparea, iar ceea ce inteleg azi prin partenerul ideal s-ar putea sa nu mai fie valabil peste 6-8 ani, atractia dispare.
Ceea ce m-a facut sa-mi schimb parerea sunt niste concluzii la care am ajuns.

Oamenii fac greseala sa creada ca o relatie functioneaza de la sine, ca un perpetuum mobile, si cand dau de greu renunta.Cam in punctul ala se termina majoritatea relatiilor.
Odata ce se consuma inertia atractiei initiale si incepi sa-l vezi pe om asa cum e trebuie sa incepi tu sa "impingi" ca sa mearga lucrurile.De asta dupa o varsta nu te mai uiti superficial la om. Il analizezi mult mai bine ca sa fii sigur ca ai cu cine merge la drum lung.
O relatie in adevaratul sens al cuvantului inseamna sa va vedeti asa cum sunteti, sa va acceptati si sa lucrati impreuna la a va imbunatatii unul pe altul.Sa stii ca tot timpul la greu ai un umar pe care sa pui capul.
O casnicie nu dureaza 40-50 de ani pe emotii. Alea trec, se transforma. E nevoie de pe principii comune, valori comune, eforturi si compromisuri egale.

Tot dupa o varsta incepi sa nu mai simti ca poti sa traiesti doar pentru tine.Muncesti, faci bani, ii cheltui pe ce ai tu chef, dar nu mai simti ca iti aduce o implinire. Vrei sa simti ca te sacrifici pentru ceva, ca ai un scop mai presus de tine, de asta multi simt ca un copil le desavarseste existenta.

Ce am scris mai sus e strict ce gandesc eu.
Nu trebuie sa-si faca nimeni familie si copiii daca nu simte.

Da, l-am vazut.

Dacă își alege prost partenerul și face un copil ca,,trebuie" sau pentru,, a le consolida" relația, clar este o greșeala. Cred ca cea mai mare greșeala a omului este sa considere ca, familia, căsătoria, copiii ii vor aduce fericirea pe tavă.
Toată lumea visează la căsătorie, mai ales femeile, sa fie in rochie de mireasa, își construiesc viața in jurul acelui vis și cred ca, odată atins, totul va fi lapte și miere.
Copiii făcuți dintr-un accident, pentru a,, repara relația" sau ca,, e deja târziu, hai sa turnam un copil" sunt cea mai mare greșeala. Sunt atâtea cupluri care scârțâie de ani buni, iar, intr-un moment când se înțeleg cel mai bine, se gandesc ca vai, este timpul pentru un copil, iar asta duce la și mai mult rău, nefericire, certuri, divorț.
Chestiile astea se fac cu foarte mult cap, iar cei mai mulți oameni greșesc și rămân nefericiți. Dar, general vorbind, nu văd asta ca pe o greșeala, cum s-a zis și in comentarii, as vrea sa știu argumentele tale ca sa-ți înțeleg opinia mai bine.
Nu-s eu aia comunista, fan familie+copii, sa cred ca asta e,, rolul omului", sa se reproducă și atât, doar ca sunt curioasa.

Când aud ca un copil este scopul cuiva in viață, ma ia durerea de cap. Acei oameni sunt singuratici, asta nu înseamnă ca le trebuie un copil, majoritatea copiilor sunt făcuți dintr-un impuls și din cauza societății. Puțin pot da un raspuns 100% fondat, de ce își doresc un copil. Foarte mulți încă ii mai toarnă sa aibă o,, cană la batranete", ca poliță de asigurare. Sau, din păcate, românul are prostul obicei sa se gândească, cui ii lasă casa și averea după moarte ceea ce este penibil. De curând, când am fost acasa, la mine in oraș, se sinucide un bătrân din blocul mătușii mele, ne-am întâlnit cu o cunoștința a acesteia, după ce bărbatul a întrebat-o dacă era căsătorit și dacă avea copii, răspunsul fiind nu si nu, răspunsul lui m-a lăsat rece și cu un gust amar;,, Pfff, să n-ai un copil? Păi cui ii rămâne apartamentul?" … Trist dar adevărat.

Cum se spune: e o țară liberă.

Ei bine, personajul principal, Walter White, se apuca sa faca droguri, sa distruga vieti, doar pentru familia lui, ca sa le fie bine lor. Ai vazut si "The Flash"?

Si daca eu zic ca cea mai mare greseala a omului e sa ramina singur? Biblia spune clar, dupa ce Dumnezeu a facut toate lucrurile si a vazut ca au fost bune: "Nu este bine ca omul sa fie singur". Si intareste si mai mult acest lucru cand zice ca "Mai bine doi decat unul, caci, daca se intampla sa cada, se ridica unul pe altul; dar vai de cine este singur si cade fara sa aiba pe altul care sa-l ridice." Avem nevoie sa iubim si sa fim iubiti, unde altundeva o putem face complet decat in familie?

Walter a recunoscut ca a facut tot ce a facut pentru el, pentru ca i-a placut, nu pentru familia lui. Dar chiar daca lucrurile ar fi fost asa cum crezi tu in Breaking Bad, cum sa te faca sa ajungi sa crezi ca "cea mai mare greseala a omului e sa-si faca o familie"? Esti sigur ca te-ai gandit bine?

Deci, cu alte cuvinte, tu spui că cel mai deștept lucru pe care îl poate face un om, e să rămână singur?
Nu. Nu sunt de acord cu tine.
Argumentul e că nu mi-ar place și nu m-ar face fericit ca seară de seară (și mai ales de sărbători) să stau singur ca prostul și să mă holbez la televizor.
Sau orice altceva aș mai vrea să fac, să trăiesc, să mă bucur de viață, sau de orice pe lumea asta, să fiu tot singur, să n-am măcar cui spune un banc... oribilă perspectivă.
Tu ai pus întrebarea.
Dar dacă îmi explici din punctul tău de vedere de ce ți-ar fi mai bine să fi singură, poate am să înțeleg.

Nu.

Nu, nu astea sunt argumentele. Ideea mea este ca omul familist e unul egoist. Parintii ar face orice ca sa-si protejeze copiii, si prin orice ma refer chiar la orice. Ar zbura creierele fratilor lor de fratie numai ca pruncii lor sa fie bine, grija pentru ei datorandu-se faptului ca sunt "sangele din sangele lor si carne din carnea lor".

Uita-te la ce i-am zis lui Mosotti.

Bine ideea mea este ca un om familist e unul egoist. Parintii si-ar zbura pana si creierele fratilor lor de fratie numai pentru a asigura binele unor copii, datorita faptului ca "sunt sange din sangele lor si carne din carnea lor".

Omul familist e unul egoist. Parintii ar zbura creierele fratilor lor de fratie numai ca sa asigure binele copiilor lor, pe motivul ca "sunt sange din sangele lor si carne din carnea lor". Egoismul ne indeparteaza, nu ne apropie.

Vezi tu, ăstea sunt niște argumente comunistoide, de oameni care trăiesc în sărăcie și mizerie.
În perspectiva asta ai perfectă dreptate, probabil.
Eu m-am născut și am crescut într-o familie greco-română care n-a avut niciodată, nici un fel de probleme materiale. Nu s-a pus niciodată problema să fie nevoie "să asigure binele copiilor" decât din punct de vedere moral, relațional.
Tatăl meu, i-a construit casă unchiului meu, atunci când acesta a suferit un incediu masiv.
Nicidecum chestii de genul "zbura creierele fratilor lor de fratie".
Dar îmi dau seama cam la ce te referi. Am trăit în RO, e țara în care am copilărit și mi-am trăit adolescența.
Și totuși...
Chiar și așa, parcă tot nu aș alege singurătatea.