Exista o vorba "Atunci cand cineva te judeca pentru drumul pe care l-ai ales in viata, imprumuta-i pantofii tai"?
Ce părere aveți despre asta?
În ce context ati fost judecați pentru ce ati ales?

Părerea mea despre persoanele care judecă este că altceva mai bun nu au de făcut cu viața lor. Atât de simplu, un om care are timp să te judece și să-ți pună gând rău, să se consume pe ceea ce faci cu viața ta, este unul nefericit și cu prea mult timp liber la dispoziție.

În contexte multe am fost judecat, îmi vine să râd doar când mă gândesc că acești oameni trăiesc în minciuna gândirii lor, a unei mentalități formate de care nu sunt în stare să se despartă, să nu accepte că există și alte variante.

Da am citit si eu acest lucru pe Facebook si sunt de acord.In ce context? Toata viata am fost judecata incepind din liceu de matusa mea care in acelasi timp mi-a fost si nasa de botez niciodata nu am fost prea buna pentru ea din cauza faptului ca nu am facut facultate.Dar nu numai pe mine ma judeca aspru avea un singur fiu dar pentru orice prostie urla la el genul:de ce nu ai deschis azi fereastra sa aerisesti? Era zodia scorpion dar asa se si comporta mereu.Pe mine m-a injurat cand am fost gravida(lucram in acelasi loc)ca de ce mi-e rau(aveam de multe ori greturi la inceputul sarcinii)ca ea cand a fost gravida a fost cea mai sanatoasa.Si exemplele ar putea continua.Ea nu mai e a murit si nu de o boala frumoasa.Am mers la inmormintare numai pentru mama mea si pentru fiul ei dar ea ca persoana nu a meritat.Pentru firea ei de a vedea mereu doar raul si nu binele in oameni nu cred ca a avut o viata prea fericita.

N-am fost asa judecat dupa fapte pentru ca nu prea am gresit asa rau incat sa fiu condamnat si aratat cu degetul, am avut greselile mele insa nu mi s-a pus pistolul la tampla, doar mi s-a spus ca ceea ce am facut nu da bine imaginii mele, de obicei nu am facut alegeri gresite pe care sa le regret in viata asta,, cine nu ma sufera, sa ma...continuarea o stiti cu totii!

Cat despre topicul principal al intrebarii: Nu exista om fara greseala, dar greselile trebuie taxate pentru ca doar asa se pot corecta, merg pe principiul sa se taxeze greselile conform gravitatiei situatiei, doar asa se indreapta lucrurile.

Si eu spun că poti sa critici un om sau sa ii dai un sfat, dar nu neapărat să îl discrimineazi, sau sa il cataloghezi într-un anumit fel.
Si eu am fost judecata pe cata scoala am facut, pe ce am muncit sau nu, sau cu cine am ales sa fiu.Nu am primit un sfat doar sau o critică, mi s-au scos povești, am fost discriminata.

Unele fapte trebuie judecate aspru, cum ar fi violul, crima sau chestii de genul asta, dar intram in alta polemica, pe aia ii arati cu degetul si ii huidui fara a sta pe ganduri, dar acum vorbim de greseli in viata care te afecteaza doar pe tine. Scoala a devenit prea irelevanta ca sa mai conteaza ca si statut social, inteligenta se vede in lucruri practice, nu in tone de foi citite si invatate ca un papagal/

Alta mizerie umana. Sa observi, sa analizezi sau mai rau, sa critici deciziile celorlalti. Ca ar fi fost mai bine daca..., ca eu as fi facut asa... etc.
Cu ce putere as interveni in proiectele planificate de altcineva (daca nu-mi afecteaza existenta)?
In orice caz, bune sau rele, prin legea compensatiei, toti platim pretul deciziilor si actiunilor noastre.
Banuiesc ca am fost si eu analizat pentru unele decizii, dar nu atat de grav ca sa fie demn de mentionat, mai ales ca e dificil sa sufle careva in ciorba mea. Si asta de tanar, chiar si in perioada adolescentei. Mi-am facut datoria de persoana, nu am deranjat pe nimeni, si spre norocul meu, am devenit complet autonom dupa 18 ani, deci cum imi asterneam asa dormeam.