Fratele meu (20 ani) a intrat la o școală militară de Maistri Militari și Subofițeri (postliceală) și îmi este foarte frica pentru el, la fel și mamei mele, că nu se va descurca, sau nu ii va plăcea..Tot am incercat sa tragem de el sa renunțe că nu e pentru el, mai ales că a ales sa fie subofițer și gradul ăsta e cel mai mic, eu cred că e foarte dificil pentru că ești comandat de toți, și poți fi luat de fraier. Credeți că armata mai este cum era cândva, atât de strictă? Ar trebui sa ne facem atâtea griji pentru el? Ar putea oare sa i se întâmple ceva rau? La cat timp ne mai putem întâlni cu el? El oricum nu mai are de gând să dea inapoi, e foarte încapatanat.

Lasa-ti omul sa faca ce vrea lo, e destul de mare cat sa decida singur. El decide daca e sau nu pentru el si poti renunta fara sa iti dea nimeni in cap.

Militarii au multe avantaje.
Si voi ca familie a lui beneficati de protectie in cazul unui razboi.
+ pensie speciala la 40, ce vrei mai mult?

Nu înțeleg, familia primește pensie specială la 40 de ani sau doar fratemiu?

Uhhh...
Doar fratitu.

Spune-i ca daca ramane in armata nu va avea familie niciodata, acasa nu are timp de copil nimic si va ramane militar de meserie. Dar e avantaju ala ca iese devreme la pensie 40 ani nu e rau deloc.

Pai daca nu vrea sa dea inapoi... lasti-l asa. E viata lui
Inteleg ca va faceti griji, dar daca asfa vrea el sa faca... daca o sa ii fie greu si o sa vrea sa renunte, o sa renunte el. Voi incercati sa ii fiti alaturi mereu, indiferent de situatie. Asta l-ar ajuta mai mult decat sa fiti impotriva lui.