Hei, dacă azi m-a sunat cineva cu un număr și presimțeam că ar fi cineva pentru un job, pentru că am tot aplicat zilele trecute la niște joburi, dar nu am răspuns, de frică, oare ar fi ok dacă aș mai suna eu mâine sau când îmi fac curaj?
Și simt că de când am ajuns acasă iar am căzut pe panta asta a fricii și deznădejdii.
Există oare o fobie și pentru frica asta de a răspunde la numere necunoscute? De unde apare ea?
P.S. și în cazul în care îi sun eu și-mi fac curaj, dați-mi și mie niște sfaturi de ce să spun scuze ok pentru că nu am răspuns azi.
Bănuiesc că un angajator chiar va judeca aspru un om dacă i-ar spune de frica sa sau de faptul că nu prea răspunde numerelor necunoscute, decât familiei și celor pe care îi are în agendă.
Adică mă gândesc că va da prost, mai ales dacă jobul ar fi și unul în care sociabilitatea și deschiderea sunt lucruri primordiale. Deci vă implor dați-mi un sfat ce să spun, ca să sune ok.
Și chiar și un sfat de ce să-mi spun mie ca să mă liniștesc și să pot suna. Cum să-mi fac curaj?
Ordonare:
Cronologică
Angajatorul ala care a sunat nu are dreptul sa iti ceara socoteala ca nu ai răspuns în timpul tău liber la apelul lui, asta înseamnă Hărțuire și se poate pedepsi legal
Răspunde
Parcă asta sună încurajator. 
)
Ok, mersi, o să țin cont dacă mă înjură mâine sau face vreo remarcă (asta dacă-mi fac curaj să mai sun).
Se numește anxietate.
Ii spui pur și simplu că ai văzut apelul mai târziu și ca să nu deranjezi, ai sunat a doua zi și gata
Ce visezi Verginica?
Nici măcar nu e încă angajator, e posibil angajator. Se cheamă hartuire când suni o data pe cineva care ti-a lăsat un CV?
La mine in firma au fost cazuri când persoane care si-au lăsat cv la noi efectiv au ratat posturi pentru că ei nu au răspuns la telefon in timp util și alții au fost pe faza. Se numește selecție naturală.
E hărțuire dacă pretinde ca cel care a pus întrebarea sa motiveze de ce nu a răspuns la telefon
Ca aveai treaba, erai la munca sau la dentist. nu-i problema lor.
ei vor sa te angajeze, nu tu ii cauti pe ei, asa ca nu-ti cer tie socoteala.
suna si vezi, ce se poate intampla daca raspunzi la numere necunoscute?
poti sa inchizi cand ai tu chef daca nu-ti convine cine e.
Da, exista fobia de a raspunde sau suna inapoi cand vezi un apel pierdut si are si un nume:
,, Phone anxiety refers to the fear of making or answering phone calls (also known as telephobia). It is a common fear among those with social anxiety disorder (SAD).'' - https://www.verywellmind.com/afraid-making-phone-calls-tips-3024317
https://theconversation.com/......-it-155798
https://www.thecut.com/......xiety.html
Nu știu Blackanne, mi-i rău again din cauza asta. Și pe lângă răul că trebuia să răspund, mă simt și vinovată pentru că am răspuns iar în aceste momente când criza e dublă, frică o dată de acțiunea de a ieși, vorbi sau răspunde și vina că eu trebuia să fac aia și nu am fost în stare să fac aia, unde crezi că se îndreaptă mintea mea?
Evident că tot către sinu. Pentru că mă simt handicapată și vinovată în aceste momente.
Deci orice ar fi sau dacă vreodată decid să o fac (deși nu prea am curaj) eu las aici un mesaj, pe care cei care citiți asta și deveniți părinți SPER să nu uitați niciodată. 
Dacă aveți copii, vă rog din suflet aveți grijă de ei o dată cei care sunt agresați la școală (N-AVEȚI IDEE CÂTE DEREGLĂRI POATE PROVOCA O SIMPLĂ GLUMIȚĂ SAU O SIMPLĂ JOACĂ MAI AGRESIVĂ CU COPILUL VOSTRU)
Apoi vă rog din suflet aveți grijă și de copiii voștri, că unii neglijați/nedoriți/neiubiți sau abuzați devin moștri ce vor crea alții monștri la rândul lor. Bullyingul există și bullyingul pe care mulți îl văd ca pe ceva minor, este devastator pe viitor în viața adulților.
Trist că asta trebuie să fie viața.
Iti spulberi singura sansele, daca nu raspunzi la aceste telefoane, mai ales cand esti sunata.
De ce naiba mai aplici pentru joburi, daca in realitate nu vrei sa iei jobul?
Nu, nu exista fobie de asa ceva, doar lipsa totala de incredere in tine, sau slab pregatita profesional si de aici teama sa nu te faci de ras.
Intr-adevar da foarte prost ca te prefaci ca nu esti disponibila, cand de fapt nu vrei sa raspunzi, s-ar putea ca a doua sansa sa nu o mai ai cu firma respectiva.
Fii serioasa si raspunde imediat la telefon, la primul apel daca-i posibil, sa vada omul ca esti cu adevarat interesata sa iei jobul ala, ca asa iti faci sansele... prin atitudine!
Joburi sunt pe toate gardurile acum, nu mai suntem pe vremea lui Ceaușescu
Uhhh, iar tu?!
Uite că tragi, ca să pui pâine deasupra mesei.
Dar ai tu impr3sie ce greu este?
Dacă nu, nici nu ești bine venită aici.
Doar eu știu prin ce am trecut de-a lungul vieții și nu am nevoie de oameni ca tine și Violleta. Nici nu m-ar mira să fiți una și aceeași persoană. Asta că tot era isteria TPUistică cum să Rosalia is everybody.
N-am nevoie de nimeni, mai ales dintre cei "sinceri" cum nici dintre cei farisei. Am spus și mereu repet și îmi susțin ideea. Poate de aia nu am prieteni și oameni mulți roind în jurul meu, pentru că sunt pretențioasă, dar așa pretențioasă am simțit mereu cine mă place și cine nu. Și mereu am văzut dincolo de "sinceritate" dar și dincolo de "zâmbet" și de aia nu-mi plac oamenii. Pentru că orice ar spune ei, doar 1% sunt capabili de sinceritate, restul doar mimează că sunt sinceri sau doar își ascund răutatea în așa zisa "sinceritate". Cât de cei zâmbitori și "binevoitori" m-am convins și de ăștia, o apă de ploaie. Aproape că regret că i-am plăcut cândva și pe șerpii ăștia. Așa că dispari.
N-am nevoie fix de mila Rosaliei. Nici până la urmă de a nimănui. Doar că evident unii chiar m-au ascultat și nu m-au înjunghiat prin privat certându-se cu mine, pe aici și de aceea mi-au devenit dragi.
Și la mine nu ține cu treaba "ți-am vrut binele, zicându-ți ce ți-am zis"
Stai liniștită că mi-au dat și alții sfaturi pe aici prin privat și crede-mă că pot simți când un sfat e de ajutor (chiar și dacă nu e tocmai pe gustul meu) și când un sfat nu e pentru a ajuta, ci pentru a detrona pe cineva de aici. Sau de a-l face debil psihic.
La mine nu mai ține dragă Rosa. Eu de obicei îmi dau și cămașa de pe mine și nu prea pot să ma despart eu de oameni. Dar o dată ce m-ai călcat pe coadă, eu nu te mai iert never.
P.S. știu ceva psihologie, girl, așa că, nu uita că în fond te șicana faptul că lumea mă confunda cu tine și că nu poți fi tu ultima scriitoare cea mai de preț de aici. Din partea mea poți să iei toată faima de aici. Mi se rupe oricum și de scris.
Am termiant-o și cu pasiunea asta. După cum observi eu pe aici mai îmi pun doar o problemă de dezbătut sau dacă mă mai macină ceva.
Dar să-ți dau și eu un sfat, că tu atunci în privat mi-ai zis că să am grijă că să nu devin foarte apropiată de TPUași. Ba ce să vezi, eu nu sunt doar o anonimă pe aici și nici nu scriu doar de dragul fundelor și al faimei TPU ului ci eu chiar am reușit să mă atașez de oameni aici, și cred că și unii de pe aici de mine și pe unii chiar i-am vizitat. Deoarece rămasul doar ca scriitor pe platforma asta care oricum a cam început să o ia razna și platforma, te face doar o fantomă cu toată faima ta scriitoricească.
Așa că, mai bine lași nebunia cu faima și te atașezi, și ba din contră chiar ajuți oameni pe aici, asta așa dacă tu chiar vrei să fii plăcută cu adevărat. Și nu doar ovaționată de la distanță, Roso.
Îmi e rușine că unii useri cred că am fi una și aceași persoana. Nu vreau sa am nimic în comun cu tine. Niciodată.
Nu vezi ce scrii?
Nu știu cum poți lucra tu în învățământ.
Du-te in parc și aleargă în loc să scrii romane de răspunsuri pe aici.
Nu aș vrea să întâlnesc vreodată pe cineva ca tine in real.
Nici eu.
Sper să ai parte de cea mai mare frică a ta. Și să ajungi la Socola.
Dacă ajungi, sper să ne anunți și pe noi.
Fu** you!
Și eu nu mai sunt profesoară, idioato.
La Socola mai degrabă vei ajunge tu. La propriu.
Nu mă miră că nu mai ești profesoara.
Un specimen ca tine nu are ce căuta în învățământ.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
