Hei, dacă încerc să fac tot ce-i omenesc și supraomenesc posibil ca să fiu bine psihic și să simt că ajung la nivelul, atât al celorlalți, dar mai ales al meu, bunicel, de ce totuși stările astea nașpa nu dispar?! De ce mereu, dar mereu tot mă simt ca o ratată, că aș vrea să dispar pentru eternitate de aici, că viața nu are sens și că o trăiesc degeaba și că și chiar dacă ar avea sens și acela ar fi mântuirea, uneori mă simt ca la loz în plic, că parcă mereu trăiesc pe acest pământ doar momentul în care primesc n lozuri în plic și atât, iar finalul câștigător sau necâștigător va fi pe dincolo, dar care până în ultima clipă, nimeni, dar absolut nimeni nu-mi poate garanta că mă și mântuiesc.
Așadar, de ce mai continui să trăiesc?! Oare nu toți v-ați pus întrebarea asta, dintre cei care ați vrea să plecați pe dincolo și vi s-a acrit de viața asta?!
Atunci de ce nu o facem, de ce nu avem curaj să o facem, căci, degeaba e clar că trăim pe acest pământ.
Și de ce viața nu poate fi simplă dacă totuși e banală în majoritatea timpului?! Adică de ce, deși scopul ăla mare al vieții nu există și nici prea multe nu se întâmplă (aceleași măști, aceleași trupuri, pe aceeași scenă, mapamond, adunate de mii de ani) totuși oamenii primesc în viața lor n nuanțe și deși în banalitatea vieții lui, omul se lovește mereu de aceste nuanțe (poate unicele de altfel care-l fac ceva mai viu, că parcă ceva s-ar întâmpla totuși) și suferă de acest paradox suprem "viața nu are sens/scop-aș vrea să mă evapor, să nu mai exist, dar nici nu o pricep, deoarece oricât încerc să simt că de data asta sunt ok, ori am înțeles viața, vine viața ea frumușel și mi-o tra*e și îmi dă tot sensul meu și înțelesul peste cap".
De ce ar exista o astfel de viață?! De ce?!
Voi nu credeți că, uneori, cineva acolo sus, stă și râde de noi uneori?!
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Sincer,nu esti ok, ai aveti probleme, du-te la medic doctor.Nici eu nu sunt ok dar vezi ca au existat si oameni buni normali fericiti corect corecti de exemplu Alexandru cel Bun care a domnit in Moldova intre 1400-1432 adica 32 ani si a fost prosperitate pace iubire in acea perioada,deci e posibil se poate nu e imposibila normalitatea perfectiunea atat spirituala cat si fizica. Exista si au existat si oameni paterni, iubirori de animale, iubareti mancaciosi normali, vedeti istoria! Sigur ca pe Pamant a predominat iadul razboaiele conflictele calaismul din pacate! Oare o exista vreun Creator sau e selectie naturala legea junglei vedeti biblia, istoria: Cain si Abel?! Va multumim pentru intelegere!
Poporul este reflectares guvernantilor. Ei adultereaza pe cine vor si civilizeaza pe cine vor. Decadenta ta este din cauza ca ai lasat strainul la putere si te-ai refúgiat de mica in micile necesitati.
In loc sa pui pe cei din sangele tau acolo, ai lasat sange de alta rasa acolo.
Pentru ca nu faci, de fapt, doar te minti ca faci. Ai nevoie de trei ingrediente esentiale: auto-disciplina, dieta, miscare. De acolo vine restul. Fix ieri m-am intilnit pentru prima oara cu proprietarul unei camere de camin pe care am inchiriat-o pe firma pentru colegul rus adus de curand in Romania, si m-a impresionat+motivat omul intr-un mod extraordinar. Pe la vreo 55-60 de ani, foarte in forma, merge la sala, are o afacere in domeniul reciclarii. Asta imi confirma inca o data ca majoritatea covirsitoare a celor ce au afaceri de mai mica sau mai mare anvergura, dar corecte si fara combinatii cu statul, oameni care chiar muncesc si se implica, nu pot trai altfel decat cu disciplina + activitate fizica + alimentatie pe cit posibil echilibrata. A, da, si ieri am fost si pe la dentistul meu, ca aveam doua gauri. Chit ca m-a usurat de 600 de lei, impresionant ca de obicei. Cum explica toate alea, cit de misto lucreaza, si mai ales cit de misto ca are 70 de ani si mina de neurochirurg, nu alta. Am incredere de 10 ori mai mult sa ma duc la el decat la vreun proaspat absolvent de stomato sau la vreun medic cu experienta care isi face reclama evidentiind ca e mai ieftin la el ca la altii... 
P.S. Nu ride nimeni nicaieri. Dar am ride noi daca ne-am privi din exterior.
Păifac sport am ieșit nopțile la alergat, dar acum mi-am cam damblagit un picior și o venă (căci am varice și acum o săptămână am zis că mor de picior după ce am venit de la alergat și abia acum ce și-a mai revenit) și nu prea mai mă risc. După ultima fugă și durere am crezut că îmi vor amputa piciorul și am deci că între ceva depresie, dar întreagă și ceva simțit mai bine, dar handicapată, mai bine prima variantă. Nu de alta, dar nici întreagă, eu una nu mă simt prea funcțională, dar-mi-te cu un handicap.
Cât de sală nu e pentru mine. Și oricum noaptea cum trăiesc eu, nu prea există sălide fitnes. 
) Sau ați uitat?! Eu sunt bufniță ce ies doar în mijlocul nopților?! ) Am și bandă, dar din aia manuală și nu-mi place 
aștept să mă angajez iar la anul și o să-mi iau electrică și o vând pe asta. Ca să pot alerga și eu, fără a-mi rupe picioarele sau genunchii pe asfalt și sincer și fără a mă mai expune străzii prea mult. Căci știu că deși pare că e noapte și nimeni nu te vede, lumea din ziua de azi, are câte 3, 4 ochi. ) Și ș-așa lumea din ziua de azi, dar mai ales din orașul meu, e foarte bârfitoare și rea.
Mi-am luat și o drăcie de jucărie de care pot să trag, dar recunosc că pe aia nu o prea folosesc. Bat până și mingea de peretele camerei mele ) acum doar aștept amenzile la ușă (pentru deranjarea linștii publice ) și căderea blocului) ) oricum asta aș cam aștepta, oricum nu-i suport pe oamenii din orașul ăsta și nici orașul ăsta, mă simt ca-n Matrix aici. Nimic nou, nimic bun, dar nici nimic șocant. Aceleași chestii zilnic, aceleași drumuri, aceeași oameni, chiar dacă sincer, eu pe geam, nu am văzut o persoană la fel, într-o perioadă de timp. Mereu văd alți oameni și alți oameni pe aceste drumuri. Mă întreb dacă nu cumva decât eu trăiesc în Matrix aici. )
În rest nu prea am pe unde să mai fac sport. De altfel nici nu prea mai pot ieși la plimbare, așa cum ieșeam înainte, după ce am căzut într-o depresie cruntă, după certurile la cuțite cu unchi-miu și crizele mele existențiale și mai mi-a fost frică să ies din casă, de frica lu unchi-miu, că l-aș vedea ori că m-aș întâlni cu vecini și m-ar judeca, pe motiv că-s nebună și evident și după ce am văzut seria de filme horror SaW sau JigSaw, habar nu am cum se numește concret în engleză, în orice caz, în română se numesc "Puzzle mortal" și după ce am văzut primele vreo 2 părți, de la a 3 a sau a 4 a deja am pus stop, că am zis că ăla deja era film de psihopați, mi-a cam fost frică să mai ies noaptea pe-nserate ori chiar pe noapte pe afară, căci am zis că poate ajung și eu sechestrată și măcelărită, într-un joc de psihopați de vreun psihopat ca ăla din JigSaw. ) Plus că dacă deja a apărut la Netflix, iar pe net îl dau free fără niciun pic de cenzură, îți dai seama câți psihopați, poate chiar plictisiți de viață ca mine, ori frustrați, la fel că nu pot pleca de pe lumea asta, dar nici că pot avea tot ce visează ei pe lumea asta, dacă tot stau pe aici, să se apuce să se inspire din JigSaw, psicho movies. ) Deci am cam rărit plimbările nocturne pein oraș. Deci până încep work-ul și faculta și deci atunci o să am parte de ceva muncă și acțiune, îmi rămâne să stau aici, închisă între 4 pereți de betoane și să pierd vremea doar cu filme, citit și stat cu ochii pe tavan. Cel mult când o să am o stare bună, mai bat o minge de perete sau fac ture prin hol și încerc să fac măcar un sfert din pașii pe care-i făceam când ieșeam pe-afară, ori mai stau pe geam, căci mai nou am găsit totuși o modalitate să ies pe geam și să stau nopțile pe acolo, mai meditez, mai scriu ceva poezii, mai ascult o muzică bună, mai privesc cerul. Dar deocamdată nu am nici o stare prea bună, ca să pot face mișcare. Simt nevoia doar să mă evapor ori să stau doar în pat și să nu fac nimic.
P.S. totuși dacă nu mă mai vedeți pe aici, pe viitor, să știți că nu cred că m-am sinucis, ci doar am căzut de pe geam ) Deși nu cred că mor de la etajul 1 ci doar îmi fracturez câteva coaste și oase și cel mai rău, probabil ajung în scaun cu rotile. Doamne ferește! )
Aaa, totuși mi-am propus să ies la pădure cu picii mei. Acum am și 2 telefoane iar, ar trebui să ies, ascult muzică, îmi mai sun prietenele și fac și ceva drumeții prin pădure. Dar mi-e cam frică de câini, că dacă or să fie mulți, am observat că totuși lanternele alea de câini nu sunt prea eficiente. Deși am 2. Și mai vreau să-mi mai achiziționez încă 2, să fie, în caz de orice. Însă când am fost cam acum o lună cu mama în ParkLake și veneam noi la întoarcere dinspre mall spre metrou, au venit spre noi, dinspre parcul Titan niște câini dulăi și deși aprinsesem lanterna, ai naibi tot fugeau spre noi. ) Și am dedus că e posibil să nu chiar funcționeze lanternele alea, deși probabil e și din cauza poluării fonice, adică mă gândesc că poate în București mai ales pe bulevardele aglomerate, câinii nu mai aud așa de fin și bine acele ultrasunete de la aparate. Dar în păduri, mă gândesc, unde totul e liniște și pace și auzi până și vântul de liniște ce e, probabil câinii, oricâți ar fi, chiar și haite de ar fi, mă gândesc că probabil ar auzi foarte clar ultrasunetele și deci nu s-ar apropia de mine.
Mă rog, sper să fie așa, altfel ori voi dispărea de căderea în gol de la geam, ori mâncată de haita de câini ai pădurii. ) Dar în pădure mă voi duce, oricum ar fi. Iar după ce adun ceva mai multă muniție sau măcar voi avea un câine ori mai îmbătrânesc și știu că oricum voi muri, voi vrea să plec și noaptea la pădure și să dorm o noapte în pădure, cu cortul. 
Dar asta va fi mai în viitor. Ca dacă mor, măcar să mor fericită știind că le-am făcut pe toate. Dar deocamdată mai am de tras cu niște chestii pe lumea asta.
Domnule Dracula, v-ați pierdut cumva telefonul, o fi alt domn Dracula aici acum?! Sau v-ați metamorfozat, precum omiduța în fluture, dv din contele întunericului în contele empatic )
Nu știu de ce, dar parcă nu pare stilul dv. Dar la cel sucks mă simt acum, vă dați seama că apreciez enorm ce spuneți. Îmi ridicați oleacă moralul.
Cât de empatie, da, de câteva seri vorbesc cu amica mea, printre puținele care mai mi-au rămas și se tot plânge că e îndrăgostită de un psihopat, care are iubită, dar a ieșit și cu amica mea și ea suferă too much, însă când am tot vorbit, ea fiind deja și terapeută, tot vorbim de treaba asta, de faptul că e îndrăgostită, de tiparele noastre, de ce ne îndrăgostim noi 2 doar de idioți și ăia buni nu ne atrag și că totul vine din tiparele taților noștri, că din cauză că ei au fost indiferenți și indisponibil emoțional, noi de aia fugim după idioți care doar pare că ne plac, dar de fapt nu ne sunt disponibili și de ăia care ne plac ei pe noi, noi fugim. Apoi din vorbă în vorbă, simt că mi-a atins corzile sensibile și chestii ascunse ale incoștientului meu și traume vechi și mă simt rău. Chiar mă simt rău. O dată pentru că ea e amica mea și dacă ea nu e bine, nici eu nu sumt foarte bine, mai ales când subiectul e și comun. Ambele suferim că doar noi ne îndrăgostim și mereu de idioți, doar care nu ne merită. Dar apoi simt că mi-a deschis porți ascunse sau porți pe care eu le închisesem de mult. Legate de relația cu tata, cu bărbații și cu mine și Universul chiar. Și simt că ea mi le-a deschis și nu mă simt confortabil cu asta. Prefer uneori să știu că nu am problemele sau durerile astea. Ori când știu că le am și le văd, mă doare mai tare. Și oricum, multe altele care mă deranjează. Deși chiar aseară ascultasem un podcast despre sinucidere, și domnul Tudorel Butoi zicea că de fapt sinuciderea e inutilă și că nu rezolvă problema, în realitate am observat că nici dacă trăim, parcă nu duce nicăieri. Adică parcă uneori am impresia că noi oamenii trăim degeaba. Ne luptăm o viață întreagă să agonisim bunuri materiale, unii mai ezoterici și ceva informaționale și spirituale/sufletești și toți, oricât de slabi sau puternici am fi aici pe pământ ne luptăm să devenim versiunile noastre cele mai bune, dar în final oricum toți murim și funny e că, pe dincolo, oricare ar fi adevărul, că există ori că nu există o lume de dincolo, nu luăm nimic cu noi, deși luptăm toți pentru a aduna chestii în viață. Și parcă uneori ăsta ar fi unicul nostru scop, dar după ce am obținut toate alea care ni le-am impus sau pus pe listă și le-am dorit, o dată ce le obținem, realizăm că de fapt nu ne fac mai fericiți. Și după iar și iar căutăm în diverse locuri fericirea, iar în final murim, descoperind că am cam trăit degeaba.
Nu vă înfurie, pe mulți dintre voi treburile astea?! Mai ales cei care chiar treceți prin dureri mari și de fapt constatați în final, că oricum nimic din ce aveți aici pe pământ și pentru care chiar luptați, aspirați sau chiar deja dețineți și doar vă luptați să nu pierdeți, nu o să luați nimic cu voi în coșciug?!
Mă rog, la mine o plouat și când plouă, devin o mașinărie de gânduri, melancolie și mehhh de Univers și viață. Orice, oricât de fain ar fi, parcă deodată pe ploaie, devine insignifiant și neimportant. Până și viața.
Deci nu mă luați în seamă. )
Mai pământean spus, măi Seba?!
Deduc niște mici puncte, dar nu-s sigură că e ceea ce am înțeles eu. Mai bine reexplică, te rog.
Păi și chiar dacă ar exista Biblia și Creatorul din Biblie, din primele pagini de la facere s-a arătat că totuși tot legea junglei a guvernat pămânțelul și umanitatea. Din vechi timpuri, legea junglei a domnit.
Dar na, citesc și Biblia, și n cărți și tot nu mă simt mai bine. Ba chiar mă simt mai prost că știu mai multe și că uneori deși știu mai multe sunt oricum legată de mâini și de picioare în acest Matrix. Nu pot face nimic să ies de aici, deși am încercat. Și faza e că și dacă am încercat, crezând că în alte părți e mai bine, faza e că și în alte părți și alte orașe, am observat că oamenii tot aceeași sunt, cu tot aceleași tabieturi, cu tot aceleași scopuri și comportamente. Oamenii care pleacă din punctul A în punctul B, oamenii buni și oameni răi, oameni bogați și oameni săraci, oameni care aleargă azi pentru ziua de mâine, aceleași intrigi, aceleași trăiri, aceleași grimase, aceleași nebunii și nebuloase, chiar aceleași produse și cumpărături, de când cu globalizarea, indiferent în ce oraș te-ai muta.
Si din scurt rezulta problema esentiala pe care o ai de citiva ani - pana nu schimbi complet mediul, nu iti va fi mai bine.
Ideea,problema e ca nu te simti bine pentru ca daca te-ai simti bine ai fi fericit fericita oriunde oricum, vezi vedeti optimistii! Negativii negativistii nu isi gasesc linistea.Criminalii sinucigasii calaii nu pot fi fericiti decat oamenii buni gen Alexandru cel Bun vedeti istoria! De ce nu se arata dzeu? Ascunde ceva, neputinta morala! Dar oare exista sau Stiinta e adevarata?
Mediul fiind care? Locul natal și familia sau vă referiți de fapt la faptul că am acest "program" cringe ) de pasăre nocturnă?! )
Dacă vă referiți la program, să știți că nu m-ar ajuta cu nimic un loc nou, căci tot la același program aș rămâne, oriunde m-aș muta. Chiar și de aș abia program de 8 ore ) tot aș dormi imediat cum aș veni de la work, deci undeva pe la, 4, 6, 7 seara și m-aș trezi undeva pe la 3, 4 dimineața și aia e. ) Sunt foarte îndrăgostită de noapte, deci oricum ar fi, nu mă veți scoate din această fantezie. )
Dar dacă mă referiți la mediu pur și simplu, aveți dreptate, aici nu mă așteaptă nimic, în afară de mama, evident, nici acum, nici în viitor. Nu se întâmplă mai nimic pe aici. Toate-s vechi și nouă-s toate. ) ce să mai zic. Poate o să plec, peste un an sau doi. Deocamdată am de dat deful, de luat titularizarea și să mă înscriu la faculta și evident să-mi strâng bani. Iar peste vreo 2, 3 ani, cred că mă mut. Aici chiar nu mă așteaptă nimic.
Păi eu de 28 de ani mă întreb dacă există. Dar uneori parcă mă îndoiesc, că ar exista. Iar alteori, îmi spun că și oricum dacă aș trăi și oricum nu fac mai nimic din ce spune El la Biblie, o cam trăiesc degeaba viața, right?! Căci în final tot în iad aș ajunge, deși m-ai m-am și chinuit degeaba să trăiesc pe aici. Dar hai că azi îs ceva mai bine, frigul m-a revigorat, ploaia mi-a spălat gândurile sucks și aia e. Merg înainte și aia e. Oricum sper să mor repede de la boli. Sau poate o să am un cancer, că e tot mai la modă și mai pregnant în societatea modernă.
Pacat ca gandesti asa si ca nu ai grija de tine viata ar fi putut fi frumoasa raiul! Oricum nici mie nu prea mi-e bine.Ai grija de un animal pasare sau copil si vei fi mai optimista!
In acceasi ordine de idei:am o fetita copila careia ii plac vrabiutele randunelele, daca imi poate face cineva si mie rost de o femela vrabiuta randunica platesc dupa 15 mai 2024 pentru ca atunci am pensia, oricat atat pentru pasare cat si pentru transport si colivie.
Programul de noapte poate fi ok. Pe unii ii face praf, altora li se potriveste. Nu la asta ma refeream, ci la mediul care induce anxietate. Familie, vecini. Dar oricum e si treaba de CEVA (pshiatru, psiholog, yoga, karate, meditatie transcedentala naiba stie care cum ti s-ar potrivi mai bine) care sa te faca sa o lasi mai moale cu anxietatea asta retarda ca vai ce crede lumea. Si planurile nu se fac cu "cred ca, atunci cand, stai sa"
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
