Hei!
Este greșit sau pueril ori egoist să plângi și să porți regrete în suflet că tu nu ai avut și nu o să ai parte niciodată de o dragoste pură, unică și frumoasă și evident de cineva cu care să ți împarți viața frumos?!
Mereu când am suferit din cauza asta, mi-am pus stop pe sentimente/regrete, căci mi-am zis că alții au suferințe reale (boli, foamete, trădări, răpiri/crime ale celor dragi, pierderi ale celor dragi, eșecuri peste eșecuri, sărăcie sau alții chiar durerea din acea dragoste în care au vrut să creadă cu tărie), dar nu știu de ce, cu cât încerc să-mi spun că sunt bine și că acel regret e pueril, dar anii trec și eu îmbătrânesc, parcă acele regrete sunt și mai mari, și mai dureroase iar cu cât încerc să le ignor, parcă durerea se accentuează și mai mult când văd tineri pe stradă, cum își trăiesc dragostea, ori că măcar știu ce e dragostea sau măcar au încercat. Și de asemenea îmi spun că oricât ar fi la bătrânețe, să zic că ar veni un bătrânel ca și mine și am sta pe prispă și ne-am depăna viața, amintirile și am conviețui frumos, mereu va rămâne regretul căci la tinerețe nu a existat.
Oare e o suferință puerilă la vremea adultă când chiar oricum avem mai grele de dus, răspunderi reale, teste dificile?
Cum pot să termin definitiv cu aceste tâmpite și puerile regrete și plânsete? Oare un comportament mai strict și autoritar/militar cu propria persoană m-ar ajuta?
Și cred că am mai întrebat pe vechiul cont la întrebarea cu oamenii flori. 
Cum să facem să distrugem definitiv aceste gânduri puerile și visătoare, acești copii interni?!
Oare autopedepsirea, ne-ar ajuta să devenim oameni adulți și îmi pare rău că o să zic asta, dar mai "nemernici"/răi?
P.S. încetați cu sfaturile gen "Ocupă-te cu chestii."
Eu chiar caut un răspuns la întrebare. Sincer.
Aștept chiar și titluri de cărți pe tema "Cum să devenim niște nemernici, reali și cu picioarele pe pământ, workaholici, axați pe a avea și nu a mai simți?
Știu că ce întreb sună a Alfa, recitind, îmi dau seama că de fapt descrierea asta, sună a Alfa.
Dar dacă de la mama natură, nu putem fi Alfa, cum se poate cizela un om sensibil și visător, soft în ceva mai real și implacabil, ceva mai hard?
Și pe tema asta aștept niște cărți.
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Cea mai mare aberatie pe care o poate spune cineva e sa-ti zica sa nu te mai preocupi de proprile necazuri pentru ca au altii necazuri mai "reale".
Mi-e efectiv scarba de mentalitatea asta si faptul ca e propagata in lume atat de des. Nu ar trebui vreodata sa-ti fie rusine de tine ca te raneste ceva. Daca esti nefericit/a, acela nu e un semn al slabiciunii, nu e un semn al lipsei de virtute sau al vreunui fel de rasfat exagerat.
In primul rand, desi stiu ca o sa sune exagerat de elitist ca spun asta, dar cred ca doar cele mai primitive minti pot concepe ideea ca intre confort/lipsa stresului si fericire e un semn de egal. Pe naiba... multe din perioadele cand eram cel mai stresat si infruntam tot felul de probleme sunt perioadele de care, in retrospectiva sunt cel mai mandru. Stii de ce momente din viata nu ma bucur neaparat cand imi amintesc? Alea cand n-aveam nici o grija si pierdeam vremea...
In al doilea rand, doar pentru ca exista si forme mai acute de suferinta, nu inseamna ca nu ai fi indreptatit/a in vreun fel sa fi nemultumit de starea ta. Nu te simti iubit/a? Ce om intreg la minte ar sustine ca asa ceva e irelevant atata timp cat ai doua maini si doua picioare? Sunt convins ca rusinea asta a ta nu vine din interior, ci din ce au spus altii. Iar acesti 'altii' vorbesc bazaconii...
"Oare e o suferință puerilă la vremea adultă când chiar oricum avem mai grele de dus, răspunderi reale, teste dificile?"
Tu te acuz pe tine de nimic, pentru ca stiu ca astea nu-s ideile tale, ci ideile societatii in care traim. Dar pe bune acum, care sunt acele "mai grele de dus"? Sa speli vase? Sa platesti gazu? Sa strangi o luna bani sa poti merge la dentist? Astea-s marile provocari ale vietii in fata carora dorinta de iubire sau de scop ar trebui sa paleasca? 
Stii ce-ti recomand? Nu o lua pe drumul ala de "Alpha male" promovat de Andrew Tate si mai stiu eu cine. Am fost pe drumul ala vreo 10 ani din viata si dupa mi-am dat seama ca 99% din ele e doar o strategie de marketing.
Si ca recomandari de carti sa te ajute sa procesezi ceea ce simti:
"Rosu si Negru" de Stendhal
"Clopotul de Sticla" de Plath
"Status Anxiety" de Alain de Botton
"Amurgul Idolilor" de Nietzsche
"Mitul Normalitatii" de Gabor Mate
"Dincolo de Ordine" de Peterson
"Outliers" si "Vorbind cu Straini" de Gladwell
"Cand pielea ta e in joc" de Taleb
Mulțumesc! 
Și pe Tate nu l-am suportat niciodată, sincer nici ce promovează și sincer, nu știu cum naiba s-a îmbogățit omul ăla, însă trebuie să fii chiar proastă ca femeie, părerea mea, ori să ai probleme de atașament să numai te uiți la astfel de specimene care promovează ce, până la urmă (niște mușchi la purtător, mașini nu știu de care și un speech bombastic)?
Singura chestie faină a lui Tate ca să zic așa, poate este carisma și deci dorința de a se promova în societate, dar până și pe astea le face într-un fel negativ, părerea mea.
Cât pentru bărbați, ca să-l ia ca exemplu, pe acest stimabil Tate, probabil sunt bărbați care chiar nu au încredere în ei și atunci doresc să devină acei "Tate-ți" dar nimeni nu a priceput oare cât de nociv este acest exemplu oferit în societate și de societate (pentru că, ea, observ, că-l aprobă și deci da, îl încurajează) în care oamenii se îmbogățesc precum ciupercile și ba chiar unii se îmbogățesc doar pe ce, pe baza exploatării feelingurilor, sentimentelor și emoțiilor umane, prin carismă și un good speech, doar prin prisma unor rețele sociale?! Spre exemplu actorii ori cântăreții, au da, din păcate această muncă, de a-și face carieră din sentimente umane și de a jongla cu sentimentele umane, însă funcția/profesia a fost acreditată de mult în societate și deși și aceasta ar putea avea părțile ei negative, e totuși o artă acolo. Actorul a studiat, muzicantul la fel (cei care chiar merită să fie în acel domeniu și nu cei care înregistrează 3 melodii în studio și apar doar mai mult să se prezinte fizic, căci voce n-au). Nevermind, cred că ai înțeles ce am vrut să zic. Că nu am ceva cu îmbogățitul, nici chiar cu a exploata feelinguri umane, dar doar dacă acestea sunt inserate într-un film bun, unde sunt portretizate exemple umane (asta e și ceva psihologic, ajutându-te pe tine ca individ să-ți găsești identitatea, într-un anume personaj ce reprezintă ceva mai pregnant niște emoții, trăiri și un fel de a fi uman, anxios, narcisic, paranoic, sensibil, puternic, rațional, irațional, labil, empatic și tot așa) și evident prin melodii bune, influențându-ți chiar starea de spirit din anumite zile ori ajutându-te chiar uneori să treci mai repede peste cele stresante ori chiar, unele piese bune, îmbogățindu-ți vocabularul cu metafore ori cuvinte, ori chiar ajutându-te să înveți o limbă străină prin ascultarea repetată și deasă a unor piese într-o anume limbă.
Însă persoanele gen Tate, oferă ce?
La fel ca și Tik-Tokul, care deși se presupune a fi doar un loc de entertainment, unde lumea își mai pierde vremea după o zi hard de work și ok, se chiar detașează de la problemele lor cotidiene, s-a ajuns la o dependență cruntă de Tik-Tok și la un fel de a fi "ca pe Tik-Tok". Gen : "azi nu mă mai duc la sală, că asta e societatea de azi, unde nu mai prea trag la sapă și cazma și am nevoie de un efort susținut, pentru ca mintea și trupul meu să fie în armonie" ceva total normal și exact așa fusese proiectate inițal sălile de forță.
Dar azi plec la sală cu o cu totul altă mentalitate "plec la sală, ca să fac mușchi-bărbații, forme și tonifiere-femeile, doar pentru ca să, fiu inclusă pe o platformă" dpmdv, retardată, precum TT și să devin un Matrix în acea aplicație, dar și să am "public" acolo, să fiu validată acolo, de o gloată de duși cu pluta obsedați de acest tipar format azi în societate, a fi ori nu a fi inclus într-un trib social".
Și nu spun asta pe motiv că aș fi eu geloasă/invidioasă pe o gloată de femei 90-60-90 de pe Tik-Tok, ce au 10 de mii de urmăritori bărbați sau mai știu eu ce. Însă spun asta tocmai în ideea că, deși aplicația, inițial s-a vrut a fi o aplicație de entertainment cu informație audio-video scurt și a aduna adolescenți de pe mapamond la un loc, mai ales că la adolescenți există dorința cea mai mare de socializare și de introducere în cele mai multe grupuri sociale și de chiar afiliere la unul anume, pentru a-i ajuta cu identitatea lor, să-și găsească și definească identitatea, deci deși scopul Tik-Tok ului a fost ăsta inițial, astăzi aud de cazuri în care acele femeie 90-60-90 sau nu numai cu acest tipar, și-au uitat copiii prin transportul în comun, prin centre comerciale ori i-au pierdut, lăsându-i să sară de la balcon ori să se autovătămeze prin casă, doar ca acele, nu știu ce nume să le pun, căci sigur "mamă" nu l merită, deci au pus viața în pericol propriului copil/copii, doar ca ea să aibă timp pe TikTok și să adune din ce în ce mai mulți urmăritori. Ori altele chiar și-au traumatizat proprii copii, chiar impunându-le un anume tipar, de a fi, de a se comporta, de a se prezenta și chiar au fost puși în pericol de la vârste fragede, pentru a fi expuși pe acea platformă, asta așa pentru mamele mai iubitoare și care ce se gândeau ele, cu afișarea acestei "etichete" de mama bună și iubitoare, voi aduna like uri și vizionări, lumea va ovaționa și publicul tik-tok-cesc mă va iubi și adora.
Geez! Și eu care credeam că generația noastră a fost ceva mai neglijată pentru că ne-am cam născut imediat după revoluție și lumea era în haos atunci pe toate palierele vieții, ori unii oameni chiar n-au avut noroc de cine știe ce medii ok, însă realizez, că oricâte probleme ar fi avut generația noastră, generația Z, am fost niște norocoși. Generația asta, generația TikTok, va avea traume supreme, evident asta dacă mai apucă să trăiască, deoarece mamele lor, cam tot a generației Z de fapt, au ajuns ahtiate și bolnave după TikTok.
Interesantă perspectivă.
Acum însă mai pot iubi doar la bătrânețe. ) Oricum poate la bătrânețe, vor deveni și bărbații ceva mai plăpânzi, mai docili, mai iubitori, cum erau odată, pe vremuri, străbunicii noștri.
Dar mulțumesc, dragă norișor, oricine ai fi.
"Da" ce?
La care dintre întrebări, mi-ați răspuns cu "da"? )
Mare dreptate, grăiți!
Oricum, oricât am încercat să-mi ucid propriul copil și de fiecare dată, am dat greș. )
Deci trebuie să existe și ei.
Dar domnule Dracula, pe cine ați mușcat sau mâncat, de văd aici că v-au suspendat, boșii TPU? )
Deși nu e ceva surprinzător, vampirii adoră să stea suspendați.
Sper căci ședeți bine, în conacul dv, suspendat. Să nu uitați de paharul de "vin" roșu. )
La toate. Cu highlight pe "Oare un comportament mai strict și autoritar/militar cu propria persoană m-ar ajuta?" unde nu e nevoie de termeni de astia pompos. Ce ai nevoie e program. Predictibilitate. RITUALURI. Ca alergi dimineata, ca meditezi, ca te rogi, ca faci sex in fiecare dimineata, nu conteaza. Important e sa fie CEVA pentru care sa te trezesti. Si mai ales ceva care sa te motiveze sa ai chef de facut alte lucruri, nu sa ai chef de inca vreo 3 ore de somn.
Www, dar mă speriați domnule Dracula. :')
Eu chiar credeam că glumiți, dar tot repetând glumița asta, cma cred că nu e doar o glumă. 
Dar cu ce v-au greșit, săracii copii?!
Mi-i milă de ei. Dar parcă îmi cam place oleacă sadismul dv, nu știu. )
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
