Hei, mai e cineva pe aici care suferă de Hipotiroidism (adică pierderea hormonilor tiroidieni) și dacă nu ia Euthyroxul zile întregi, săptămâni, suferă de răceli? I s-a mai întâmplat cuiva asta? E ceva normal în hipotiroidism să răcești des și din orice, dacă nu-ți iei tratamentul? Sau răcelile multiple și dese să ascundă de fapt altceva? Ce credeți?

Nu există conexiune.

Euthyroxul nu are legatura cu racelile.
Cauta alte cauze.

Taica-meu ia Euthyrox ca a fost operat. De raceli, nu stiu, dar ideea la problema asta e SA ITI IEI NAIBII TRATAMENTUL ALA!

Acum îl iau, m-am cam speriat ultima dată. Abia ce am revenit dintre cei morți. Credeam că o fost Covid, că familia mi-o spus că cel puțin la noi în Călărași au reapărut cazurile de Covid. Nici nu știu ce să mai cred. Dar ideea e că tot se mai ține chiar și azi, oleacă de mine, răceala. )
Dar m-am speriat groznic și am reluat iar tratamentul, că oricum am observat că tot nu mor când vreau eu. Și se pare că orice ar fi, nici nu se moare prea repede. Te chinui și până-ți dai duhul. Chiar mi-i greață de viața asta. Nu am înțeles-o niciodată.

Dar deci, și tatăl dv suferă de boala asta. El și-a pierdut între timp și părul? Mie deja îmicade aproape tot și cred că e tot de la boala asta.
Și e mai ok după operație sau tot aceleași simptome le are? Trist că tot mai multă lume suferă și God unde e?! Deja mi s-a tăiat și de God și de tot. Urăsc întregul Pământ.

Îmi scuzați starea de azi, dar azi chiar nu văd nimic bun în nimic. Doar aș dori să pun o bombă, să plece tot Pământul de aici. Că God, nu știu unde e și nu știu ce urmărește, dar clar nu mi se pare drept azi. De fapt, nu o fost niciodată drept. Azi am ură supremă pe El. Pe nimeni altul decât pe Bărbos.

Taica-meu e ok cu parul. Ca o paranteza, nu ma mai lua cu dumneavoastra ca simt cum imi pleaca tot testosteronul din sistem cand vad asta. Cel mai probabil nu e de la asta, dar merita sa discuti si cu un medic. Zilele astea probabil am si eu ceva Covid, dureri musculare si treburi, dar nu prea stau sa le bag in seama. Aseara mi-am doborit un record de urcare pe o panta de 2.5 km. Si recordul de pe sectiunea de vreo 2 km de dupa asta, dar cu panta neglijabila. Anyway, thing pozitive. https://youtu.be/b7kUc5RcMqc?si=9CtQjPfuOHuuMwVa

Pai de ce nu iti iei tratamentul?
trebuie sa-l urmezi toata viata!


ps. nu-ti pierzi parul din cauza asta.

God! You are okay?! Covid? Și tu?
Înseamnă că deci chiar o fost Covid. Și eu am trecut acum o săptămână prin răceala morții. Atuncu chiar puteam să mor, dar ce să vezi, nici după nemernica asta de răceală nu mi-o sunat ceasul. ) Cine știe, poate că Bărbosul chiar o avea un plan cu mine. Eu una chiar sper să fie măreț, că eu nu prea pot sta pe jos, nici prin locuri prea drepte. Ador înălțimile, view-ul văzut de acolo și chiar serpentinele. Deci sper să mă ducă Bărbosul pe culmi. Asta dacă tot nu vrea al naibi să mă ia. )

Acum revenind la tine, ești bine? Și cum adică "urcare pe o pantă" te referi la biclă? Chiar alegi drumuri din astea cât mai abrupte? Și chiar dispui de astfel de rute în orașul tău? La mine în oraș și dacă aș vrea, nu prea aș avea unde. Poate doar drumul spre bulgari să fie o pantă ceva mai cringe. Dar în rest tot drumul e lin și drept. Prea drept. De fapt mint ) nu e chiar drept, pentru că de fapt aici în Călărași ne confruntăm totuși cu ceva groaznic ) gropi și cratere, pe unde vezi cu ochii. ) Nu știu dacă la voi în zonă, șoselele au aceeași soartă. ) Dar la noi, e un destin tragic. Să nu se investească niciodată în șosele și drumuri de calitate. )

Off, tu mai lipseai Blackanne.

În zile ca alea, tu erai ultima persoană pe care ar vrea cineva să o vadă. )

Acum mi-i ceva mai bine, deci am redevenit amabilă. Deci hai să zic că ți mulțumesc de grija ta. Și da, mulțumesc și că mi-ai reamintit că trebuie să-mi iau forever tratamentul, dar nu l iau mereu. Poate mor mai repede așa. Oricum, dacă până la 30 de ani, o fost ceva fun, chiar și așa închisă în casă și cu izolare multă, de fapt ținând cont, că vreo câțiva ani, o fost chiar fun trăind izolată și în lumea mea, dap, dar după 30 de ani, gata, chiar nu mai e nimic fun. Oricum am auzit toate cazurile de crimă și de filme și povești cu paranormal, tot ce se putea auzi sau imagina cineva vreodată, încât chiar nu mă mai impresionează și șochează nimic, și gata, chiar mi s-o tăiat de viață. Sper doar să mor înaintea mamei, că fără ea, nu m-aș descurca și oricum nu aș prea vrea să trăiesc chiar singură în Univers.
Sper să mor repede. Dar mi-ar plăcea să am publicate poeziile până la vremea aia, ca să fi simțit că am lăsat și eu ceva în urmă, să dăinuie pentru eternitate.

Ce nu te omoara... O sa supravietuiesc. Sa nu imi taie crestinopata gitul asa cum a zis dimineata, crestineste, inainte sa se care regulamentar la biserica.
Legat de bicla, nu aleg eu drumurile, ci ele pe mine. In Iasi si imprejurimi avem pante din belsug.