Hei, TPU, dacă din bulimică doresc să devin anorexică, deoarece am văzut eu ce fel mă ucide mâncarea, deloc. Oare e posibil? Adică ținând cont că stomacul s-a mărit și eu nu o să-i mai dau de mâncare, oare el va putea fi ok așa?! Sau îl voi îmbolnăvi mai tare?! Ideea e că vreau doar să scap de sub jugul mâncării și să simt o altă durere precum foamea, dar nu vreau să pățesc ceva la stomac. Deci e ok să devii din bulimic, anorexic?

Și dacă devii anorexic pierzi din greutate, nu și astfel devii mai slab în musculatură și în putere?! Cum fac să devin mai anorexică, dar mai puternică? De fapt caut tocmai să devin mai puternică, nu mai moartă vie.

Și cam ce înseamnă de fapt anorexic? Înseamnă că nu mai mănânci niciodată nimic sau doar rareori?
Iar dacă nu mai mănânci deloc, mori, nu?
Dar măcar simți durere atunci când ești înfometat?! Vreau să simt o durere imensă, mai imensă decât vidul și borderline-ul meu, ca să pot fi mai vie. Așa, mă simt un mort viu doar. Și nici mâncarea nu mă mai ajută, mă simt mai rău, simt că organismul meu cedează sub mâncare. Dar nici să comit altceva nu am curaj. Deci ar rămâne foamea, mă gândeam.

Atat bulimia cat si anorexia sunt boli PSIHICE (Mentale) deci NU sunt recomandate dar sunt tratabile, pe langa altele care el ai deja.
Iti recomand sa pui mana sa slabeste sanatos, cu sport si dieta, ca atitudinea asta nu ajuta nimanui, sa pleci dintr-o extrema in alta.
De ce nu te apuci de alergat, de facut sport intens, de facut ceva ce te-ar putea scapa si de frustrarea kilogramelor dar si de celelalte probleme pe care le ai care-s tot legate de mancarea nesanatoasa cu care te hranesti, privandu-ti corpul si hormonii de vitaminele si mineralele, necesare unei functionari normale si echilibrate.
Foamea si infometarea NU este o solutie, dimpotriva, este o problema imensa, fiindca atunci cand scapi la mancare vei manca mai mult si numai ce nu trebuie.

Păi eu vreau să sufăr. Cred că tu nu ai priceut... eu vreau să sufăr prin foame așa cum sufăr acum prin grețuri și moleșeli de la mâncarea asta nenorocită, dar și să sufăr prin foame ca să nu mai sufăr psihic de dureri spirituale. Dar recunosc că mai am un motiv pentru care vreau să fac asta. Dacă aș face asta, înfometarea, aș fi mai aproape de zona asta mistică. Adică, se spune că dacă îți înfrânezi simțurile, foarte mult, ajungi să vezi demoni, spirite și alre forme de viață pe care atunci când îți satisfaci simțurile nu le poți vedea. Ideea e că, mă obsedează acest DZeu, despre care vorbesc ortodocșii și creștinii ăștia, dar pe care eu nu reușesc să-l văd.
Și plus că așa poate devin și mai puternică. Nu crezi?!
Dar da, cert este că motivul principal e doar durerea. Vreau să-mi creez altfel durere. Aș începe cu altele, nu vreau să scriu aici, căci mai sunt și copiii sau tineri și nu vreau să le dau idei, însă recunosc că la alea încă nu am curaj să acced. Doar am ajuns la țipăt și tras de păr. )
Deci ce să te mai înjur măi Violeta, căci acum am ajuns și eu la concluzia că prea sănătoasă nu sunt.

Cu siguranta tu esti un caz care ai nevoie doar de un medic Psihiatru, fiindca este unciul care te poate ajuta in toate problemele tale!
Sanatate multa si... sarbatori fericite!