Hei, TPU, știu că ce o să întreb acum, poate nici nu ar trebui să gândesc, dar întreb.

Dacă eu primesc mereu câte o prăjiturică de la o elevă și câte ceva dulce, știind că mie îmi place dulcele, poate ca de fapt un gest așa de nobil și frumos să conțină ceva mai macabru?

Acum m-am trezit cu un rău prin tot corpul și mă tot gândesc la acest aspect, auzind și multe povești prin jur cum că "lumea face și drege".
Evident că nu mă gândesc că această putere obscură ar avea-o o elevă de 10 ani, însă mă gândesc că poate familia ei sau un adult din preajma ei ar putea, nu, să dețină o putere mai macabră?!

Cred însă că nu am adresat încă întrebarea sau curiozitatea mea, sorry.

Cum ne dăm seama dacă avem ceva vrăji făcute sau ceva macabru pus pe fruntea noastră?!

"primesc mereu câte o prăjiturică de la o elevă... poate ca de fapt un gest așa de nobil și frumos să conțină ceva mai macabru?"

da, e posibil să pună niște otravă - puțin azi, puțin mâine până dai ortu' popii

Păi era sigilată. Otravă nu avea cum, nu la acel fel de otravă mă refeream eu ci la... dar stai am pus întrebarea, deci ai priceput la ce fel de otravă mă refeream eu.
Dar oricum, cred că sunt doar paranoică. Nu are cum, gândesc prea departe. Doar că de la dureri, mă gândesc la toate variantele. Încep să o iau razna.

Nu detine nimeni puteri macabre, stai linistita, aia este doar in imaginatia ta.
Starile de rau pot avea nenumarate cauze, de la indigestie alimentara, la virusi, boli si multe altele.
tine un regim alimentar pentru cateva zile si vei vedea daca mai ai stari d erau, ori mergi al medic sa nu ai covid ori gripa.
Sanatate multa!

"Dar oricum, cred că sunt doar paranoică"

aici cred că ai dreptate

Nu cred ca se pune problema.
daca ti-a facut cineva vraji atunci poate sunt in directia sa gandesti ceva rau despre cineva nevinovat si sa te izoleze de oamenii buni din viata ta, cum cred ca e eleva aia care iti da prajituri.

Ce să zic... nu te contrazic, nu mai ales după ce de 2 luni îi repet bunică-mii placa "că la noi în casă nu vine nimeni să o răpească sau ducă pe ea undeva departe și cine știe ce să-i facă" și ea fix tot de vreo 2 luni repetă fix aceeași placă, dar invers, că vine și-i face x și y ei cine știe ce. Deci ce naiba să mai zic, paranoia, psihoza, e boală grea. Poate încep și eu să o dezvolt. Genetic toți am fost mai speriați de bombe și cu panica în buzunar, la noi în familie. )
Și oricum nu am murit de la acea durere, iar eu chiar mă duc cu gândul departe, acum realizez, recitind întrebarea bine fiind. Nu cred că eleva mea de 9 ani chiar avea ea așa gânduri macabre. Dar când mi-e rău, eu una nu prea mai gândesc rațional, deloc. Devin super irațională și febrilă, plină de gânduri, i-aș îmbrățișa pe toți cu gândul că e ultima zi pe acest pământ, ascult cea mai siropoasă muzică din lume și plâng ca o nebună sau chiar râd ca o nebună, în funcție de stare și da, uneori am impresia că toți îmi vor răul, dar și că îi iubesc pe toți când mor de durere fizică. )

Spui o rugaciune si dezlegi orice vraja.
Repeta zilnic pana scapi de ideile astea...macabre.

Grav e ca preda copiilor.

Nu prea mă rog... oricum la cel folos... m-am convins că Dumnezeu o exista, dar nu dă la toți la fel și clar din nu știu ce motiv, mie refuză să-mi dea ceea ce i-am cerut cel mai mult în viața asta, dar printre care nici măcar dacă nu-mi dă primul punct cerut, nu-mi dă nici celelalte subpuncte cerute. Așa că, îs cam înverșunată iar. Dar oricum, aia e, mai am câțiva ani și o să mor, oricum generația noastră, Z nu va mai avea viață lungă ca cea a bunicilor noștri, așa că, e ok, îmi aștept doar moartea, că de primit altceva, văd că nu primim. Și știu că acum or să sară mulți pe aici, care or să-mi dea sfaturi cu "dar ca să primești și trebuie să faci ceva" dar ce să vezi eu una ca să mă conving că Dumnezeu există sigur 100% I-am specificat clar, că vreau să primesc fără să mișc vreun deget (iar prin mutat deget, eu nu mă refer la munca în sine, că aici sunt conștientă că primul lucru pentru a obține ceva, mai ales material, ar fi să muncești) dar eu oricum i-am cerut altfel de aspecte și lucruri Domnului, ceva ce nu ține de munca în sine și când i le-am cerut, i-am spus clar, clar, clar că "eu nu vreau să fac nimic pentru a obține acel ceva, ci pur și simplu să mi-l dea El, picat ca din cer, să apară din nimic, pentru că pentru mine asta ar fi dovada supremă că voi trăi pe viu acel sentiment și că acel sentiment există și chiar Dumnezeu există" altfel simt că e ca și când e doar un troc (mă fac frumoasă, citesc mult, studiez mult sau devin cea mai bună versiune a mea, doar ca să obțin ceva sau pe cineva) eu nu caut așa ceva la ceea ce caut. Și fix asta nu mi-a dat de vreo 20 de ani încoace. Deci am cam obosit cu rugăciunile astea. Sincer. Nu vreau să mă mai rog pentru nimic. Am obosit să caut caii verzi de pe pereți, unicornii și alte lucruri la care visam foarte mult. Am obosit.