Hei TPUași pentru că tot e 3 dimineața și mă încearcă iar multe gânduri, la această oră ar fi cele mai multe.

Mă tot întreb de ceva vreme, dacă să zicem o persoană ar suferi de ceva malign, ceva grav și ar ști că mai are puțin de trăit și știe că niciodată nu a trăit sentimentul "iubirii" ar fi ok să încerce să caute iubirea măcar atunci sau atunci ar fi cel mai indicat să renunțe?

Ar trebui atunci, dacă într-o oarecare măsură nevoia iubirii i-ar suna și mai pregnant în minte, să se agațe de orice persoană sau chiar și așa să aștepte la o persoană și o idilă fascinantă? Oricum în final o idilă ar fi totul, dar sper că ați înțeles voi întrebarea. Iar dacă nu s-ar întâmpla nimic până la moarte, chiar să rămână fără să o fi experimentat vreodată iubirea adevărată, ar fi mai bine să nu se implice în nimic doar de dragul de a se implica sau experimenta?

Ia breh si dormi, nu sta ca debilii de-alde mine la ora asta! Ca sa raspund la intrebare, treaba asta nu o poti forta, in mod normal ar trebui sa fii cu ochii in patru si sa mai si faci cate ceva, nu doar sa astepti sa vina. Ca e profesional, ca e personal, tot aia. Faptul ca ai o boala terminala ar trebui sa fie un deadline in plus. Asta cu agatatul, vrajeala. E wishful thinking. Discutam cu o persoana in seara asta, funny story, ca nu mai poate ea de unul, de vreo 15 ani il stie si cica vai, ca i-e drag si alte bazaconii, ca i-a spus ca il iubeste, dar ei... nimic niciodata, desi ala i-a facut destule apropouri absolut evidente. Astept cu mare interes sa si-o traga intr-un final. Partea tragi-comica a povestii e ca ea are pe la vreo 45+ si el vreo 50+, ea avand si un copil. Si paianjeni la p*&^a de vreo 10+ ani, cred ca n-a mai vazut p*&a de cand a ramas insarcinata, lol.
Vrei sa scrii o carte sau n-ai ce intrebari sa bagi la ora asta? Mai bine sa discutam despre exoplanete. Mult mai interesant.

Https://www.imdb.com/title/tt0230838/

In realitate, daca ai cancer in faza terminala, nu prea poti masca asta.

Părerea mea e ca în viata trebuie sa trăiești la fel mereu, nu trebuie sa te schimbe ceva anume, dacă tu nu cauți ceea ce ți dorești când ești sănătos de ce sa o faci când ești bolnav? În fond nimic nu e garantat. Iubirea de fapt nu se cauta și nici nu vine la disperare.

Nu iti trebuie nicio idila cand ai dureri fizice.

De exemplu am discutat cu o bolnava de cancer si imi zicea ca in anumite saptamani n-are voie sa stea aproape de alti oameni, pentru ca e radioactiva.

Poti sa faci lucuri pe care nu le-ai făcut, daca iti permite sănătatea, poți sa ai aventuri sau relații asumate.Dar e mai greu cu iubirea.

Hai ca poate pentru cel bolnav e ușor cumva ca măcar a experimentat-o și moare liniștit.Dar pentru cel ce rămâne? Oare cum e când începi sa iubești pe cineva și acel cineva intr-o perioada de N tip ce relativ e scurta se curata? Sau cum poti tu sa te bucuri de iubire când cel de lângă tine se chinuie în ultimul hal.

Exact!
Cancer în fază terminală, exact asta îi trebuie.
O idilă!
Nu și niște mici cu bere?

Daca se agata de orice persoană, șansele să ajungă cu adevărat la sentimente este mica.

Mai bine, dacă e cu un picior in groapă, vorba aceea, să încerce să se apropie de Divinitate, să se lepede de păcate și să-și ceară iertare celor cărora le-a greșit în viața asta, nu sa se apuce să viseze la idile romantice.

LUL, TARE INTREBAREA

"ar fi ok să încerce să caute iubirea măcar atunci"
raspunsul real e ca nu poti controla iubirea, deci, daca mai ai putin de trait, sansele sa gasesti iubire nu prea sunt grozave

insa eu personal mi-ar place sa ajung ca in filmul:
"A Walk to Remember"
cauta-l
M E R I T A
adica, as prefera, de departe sa am o singura vara plina de dragoste absoluta, decat 125 de ani de viata anosta

Logic ca ar fi mai bine sa nu se implice in nimic. Daca mai ai putin si mori ar fi patetic si chiar toxic sa formezi o relatie cu cineva doar ca sa te jeleasca dupa. Ca si cum ai intra cu cineva in relatie doar ca sa parasesti persoana respectiva mai tarziu.

Ca un side note: intotdeauna mi s-a parut idiotica ideea asta de "experimentare" si din pacate aproape toata lumea pune accentul pe ea. De ce? Ce rost are sa "experimentezi" ceva?
"Sa văd cum e"
Bun si dupa ce ai vazut cu ce ai ramas? Cu o alta suflare de vant cum zice Ecclesiastul.

Ar trebui sa cautam un sens profund in viata si nu jalnice experimentari inutile.