Hei, voi ce faceți când vă simțiți îndrăgostiți de persoana greșită, care nu vă poate corespunde? Dar e deep, feelingul... Cum treceți peste? Eu simt că mi se sfâșie sufletul în bucăți. 
Nu pricep... oare ăsta să fie destinul unora de a se îndrăgosti doar de oamenii nepotriviți? Oare ăsta să fie plătirea unor păcate mai vechi? Adică mai mult de atât, nu pricep de ce God ăsta ne pedepsește cu feelinguri de genul, dacă știe că oricum omul/oamenii ăia nu sunt pentru noi?
Deci chiar am nevoie de cineva... Știe cineva vreun număr de telefon unde pot suna să îmi exprim și eu sentimentele și durerile, auzisem că în America exista un astfel de număr, unde poți suna la orice oră și să spui unui psiholog/consilier cu ceea ce te confrunți, simt că nu mai pot... Mă ucide efectiv acest feeling. Dar evident că cel mai mult mă ucide frica de a nu pierde acea persoană. Aia e, greșala mea că am vrut să mă implic. Cred că trebuia să prevăd acest scenariu de la început.
Cu toți absolut cu toți avem pe cineva care este prințesa prințul nostru rad ca sunt prost cu toți avem pe cineva în inima noastră care ei sunt aleși și pe el sau ia o s-o iubești cu Adevărat orice ar fi și sar întâmpla da fără sa inșeli nu sa inșeli dacă ai înșelat nu o iubește cu Adevărată și nu-l iubești cu Adevărată fără sa inșeli chiar sa iubești cu Adevărată incondiționată și fără nicio bariera impusa sa iubești rău rău de tot cu Adevărată îmi cer scuze de la tine îmi cer scuze fata de tine dacă aseară am zis ceva greșit și am vorbit urât uneori ma sunt și eu prăjit și se întâmplă să mai zic o prostie îmi cer înca o data scuze fata de tine și celor ce le-am greșit și vorbit urat Dumnezeu îmi este martor la absolut tot nu mint cu absolut nimic sa ai o zi frumoasa
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Hai lasă-mă și tu dragă Ray cu teoriile tale că nu am chef de teorii evoluționiste acum.
Oamenii mai au și ceva numit suflet. Dacă tu și juma' de Mapamond sunteți doar animale fără suflet, aia e. Ooo, dar la dracu de nu de aia o să mor eu singură. Decât cu oameni dăștia care nu simt nimic, mai bine stau singură. Eu una chiar am învățat să mă distrez de una singură.
Eu dispun de multe feelinguri și oricum tipul nici nu prea avea ce atracție fizică să simtă. Ai uitat că eu nu sunt sexy. Mă rog îi plăcea fizionomia feței mele, dar mi-a spus clar că ar trebui să mai slăbesc. Dar apoi mi-a dat de înțeles că nici nu mai contează aspectul, dacă tu te înțelegi bine cu cineva. Pentru un moment chiar am crezut că am întâlnit un prinț adevărat. 
Trist. Chiar trist că apar situații de genul și desparte niște oameni.
Răspunde
Ai de capul meu 
))) jale
De ce râzi? Chiar e prinț pentru mine, omul.
Mulțu chiar apreciez că ai avut timp să mă asculți, God o să vadă tot și o să te răsplătească pe măsură. Sper să mai existe astfel de oameni buni în Univers, mai mulți ca tine.
Dumnezeu are grija de noi toți după propil noastre fapte pe lumea asta și tot ce facem pe lumea asta bine sau rău în cale ne vor ieși toate
Cu toți absolut cu toți avem pe cineva care este prințesa prințul nostru rad ca sunt prost cu toți avem pe cineva în inima noastră care ei sunt aleși și pe el sau ia o s-o iubești cu Adevărat orice ar fi și sar întâmpla da fără sa inșeli nu sa inșeli dacă ai înșelat nu o iubește cu Adevărată și nu-l iubești cu Adevărată fără sa inșeli chiar sa iubești cu Adevărată incondiționată și fără nicio bariera impusa sa iubești rău rău de tot cu Adevărată îmi cer scuze de la tine îmi cer scuze fata de tine dacă aseară am zis ceva greșit și am vorbit urât uneori ma sunt și eu prăjit și se întâmplă să mai zic o prostie îmi cer înca o data scuze fata de tine și celor ce le-am greșit și vorbit urat Dumnezeu îmi este martor la absolut tot nu mint cu absolut nimic sa ai o zi frumoasa
Mă ucide frica de a nu pierde acea persoană. A-ha! Să o pierzi! Dacă nu a-i pierde-o ar fi a ta! În cel fel, proprietate personală exclusivă. Asta înseamnă iubirea pentru tine. A ta ca un pepene sau un televizor. Contează ce vrea ea? Niet! De acolo pornești, de la acest început greșit Nici nu poși concepe că iubirea înseamnă și altceva, mai ales altceva.
Domnul Sadrian, ați revenit!
La fel de funny, o ba mint, mai funny ca niciodată. Dar da, aveți și oleacă de dreptate. V-am zis pe vechiul cont, de aia nu vreau eu să iubesc, că eu iubesc în felul meu, adică posesiv, exagerat. 
) Cine m-ar iubi la rându-mi așa? De fapt cui plac persoanele astea? Acum pe bune?
Iar eu am stat departe de oamenii fix din acest motiv. Pentru că știam că o dată ce cineva va intra în viața mea și-mi va zâmbi, proprii monștri vor ieși.
Dar mă bucur să vă revăd / de fapt, recitesc și pe aici, domnule Sadrian.
Cam ușor pentru dv. Sigur ați fost vreodată dependent și îndrăgostit de cineva, domnule Drimmero? Dar la modul ăla profund, afurisit de profund.
Indragostit am fost ca tot omul dar dependent de o persoana niciodata. Mi se pare o prostie sa nu iti folosesti ratiunea, nu degeaba suntem inzestrati cu ea. La mine e simplu, daca nu e ce trebuie imi trece rapid, n-am mai fost de mult indragostit la modul ala, la mine 'indragosteala' se manifesta de ceva timp prin atractie sexuala si cam atat.
Trist! Atunci aici sunt conversații despre același subiect, dar ca între luna și soarele sau ziua și noaptea. Niciodată nu o să înțelegeți, domnule Drimmero oamenii ca mine, evident că nici eu pe cei ca dv. Deoarece avem raportări diferite la subiectul "a fi îndrăgostit"
Nu vă acuz de nimic, deoarece cam fix așa erau chiar și amicii mei, de aceea nici nu am rămas în găștile lor. Dar cumva la dv se mai și explică pe baza faptul că ați fi bărbat. Evident că bărbații se îndrăgostesc pe baza atracției fizice. Dar la noi nu e așa. Sau mă rog, e doar la alea cu steaua în frunte. Restul tindem la altfel de relații. Și mie mi s-a dat, dar cum a venit, a și plecat.
Dar haideți să vă mai spun ceva din viziunea mea, că observ că ați amintit ceva ce tot aud la noua generație, nu că eu acum oi fi vreo mare babă, deși la 27 de ani, mă cam simt deja învechită. Și sper să nu-mi spuneți că din cauza asta și am gândirea asta, deoarece eu uneori chiar sunt singură din cauza egoului meu și chiar și dependentă, nu pare că aș sta lângă cineva forever, deci la practică tot pe stilul vostru pare că aș acționa și eu. Însă în mintea mea mereu apare gândul ăsta.
De unde știm noi până la urmă de ce avem nevoie? Dacă am căuta doar asta și ne-am raporta doar la asta în relațiile noastre interumane (iar aici eu nu mă refer doar la relațiile amoroase, la toate, în general, în toate rolurile posibile) dacă mereu am căuta asta, nu înseamnă că de fapt nu ne-am stabili nicăieri, nicicând și am fi mereu nomazi, doar în trecere? Nu zic nici că asta ar fi ceva greșit, dar e doar o întrebare de a mea. De ce mereu dăm cu piciorul și îndepărtăm oameni de lângă noi, doar pentru că ar părea că ei "nu sunt benefici" nouă. Sau pe de altă parte nu luptăm pentru unii, care bat ei în retragere, doar pentru că aplicăm același tipar. Așa nu rămânem singuri și pustiiți? Acum nu zic nici să "violăm" oameni sau "sechestrăm" oameni și suflete, că na, la un punct fiecare înțelege ceva din atitudinea celuilalt, dar parcă în această filosofie, sună cumva a o oarece renunțare din partea noastră, prea simplu și ușor. Chiar a o resemnare. Și iar mă repet, nu e ok nici dus la extrem, la a strânge oamenii cu ușa și a-i ține lângă noi forțat, dar nici așa, să credem că totul parcă e prea ușor și ceva, ceva să nu facem pentru oameni, și să nu luptăm oleacă pentru ei, parcă e iar trist. Pentru că sincer oamenii chiar sunt egoiști, și mulți bat în retragere, tocmai pentru a vedea cât de mult sunt dispuși ceilalți să lupte pentru ei. Poate părea psihopatic, poate părea machiavelic, dar după ultimele despărțiri de niște oameni, iar cu alții (nu mulți, dar câțiva) reluând legăturile după certuri și lupte, am priceput că da, oamenii sunt egoiști, diferiți și unici, dar toți tânjesc după ceva, a fi speciali în viața cuiva și iubiți de cineva. Ba chiar că, vor și ei măcar o dată în viață, cineva să se lupte cu torțele pentru ei.
Nu e cazul sa filosofezi asupra iubirii sau indragostelii, treaba e simpla, atractia fizica genereaza indragosteala iar iubirea vine in timp atunci cand accepti persoana aia cu totul, fara atractie fizica nu prea te poti indragosti, e cam imposibil sa te simti atras de cineva daca nu-ti plac trasaturile fizice, e ceva nativ, primitiv ca oameni sa fim atrasi de fizic mai intai de toate, pana la urma fizicul e ambalajul cu care te expui de cand te nasti pana mori, nu s-a dovedit ca ar exista sufletul, suflet poate fi numit caracterul sau calitatile morale dar nu-s suficiente doar ele, deci tot ce vad ochii nostri sunt niste trasaturi fizice, iar calitatile morale pot fi subiective, astea iti plac in timp, asta 1 la mana.
2 la mana nu-mi mai spune "DVS" ca nu sunt vreun hodorog, suntem chiar apropiati ca varsta.
3 la mana, e simplu, nu ne aratam interesul pentru oamenii care nu ne atrag, e absolut normal sa nu te atraga oricine si e la fel de normal ca sentimentele sa nu fie impartasite, dragostea cu sila nu se poate.
4. Nu exista sa alegi cu inima, inima e o pompa care are grija de tot organismul ca noi sa existam, pompeaza sange catre toate organele importante si daca ea s-a oprit, noi ne-am dus dracu, absolut toate emotiile pleaca din creier, inclusiv hormonul indragostelii, al fericirii si multi altii, pana si organismul lor ne indica procesul. Ochii vad, creierului ii place ce vede si produce anumiti hormoni.
Nici nu mai citesc tot că la mine nu e așa. Știu ce simt și ce spun, ok, poate fizicul meu m-a făcut să privesc altfel lucrurile, dar crede-mă domnule Drimmero că la mine teoriile dumneata și chiar ale lui mister Ray pică.
Primul tip de care m-am îndrăgostit în liceu, era banal, nu avea nimic rupt din stele și când am stat cu el și cu gașca lui într-o noapte și am vorbit more deep, am aflat că omul cântă la chitară, că omul ascultă (pentru mine era surprinzător că un băiat, în mintea mea mereu credeam că băieții ascultă doar muzică asurzitoare si țicnită, poate gen hip-hop) rock-pop, de la el am și rămas cu ascultatul trupei Maroon5 După ce l-am cunoscut pe el, ador trupa aia apoi ca să discut cu el și să aflu că era cam ca mine așa, un băiat simplu și drăguț, chiar genul ăla fetiță. Așa că nu m-a influențat deloc fizicul. Dacă nu vorbeam deep cu el, crede-mă că mă durea și pe mine fix undeva de el.
Acum vorbesc cu un tip care are în comun multe cu mine printre care cel mai mult m-a atras că-și urăște neamul și are probleme cu drogurile (eu având probleme cu mâncarea), am vorbit din iarnă, aproape zilnic la telefon, iar prin primăvară abia mi-a arătat câteva poze cu el, dar de pe vremea când era slab și el se lăuda că-i frumos, dar sincer atunci era urâțel, în condițiile în care eu dacă am fost mereu grasă, mereu am vrut altceva, deci tipii ăia skinny și leșinați erau visul meu ) deci de el trebuia să-mi placă, și totuși nu, ok, poate poza lui de profil și pozele de pe Boo, în pozele alea era si cam încruntat omul, ce să zic ) dar apoi abia luna asta l-am văzut pe cameră și era dolofan, pentru că omul încearcă să se lase de droguri, și a început și el să mănânce, și dolofan și zâmbitor, omul a început să mi dea fluturi serios în stomac și da, abia după ce văzusem o personalitate, am asociat și un chip dragostei mele. Deci eu sunt dovada vie că teoria dv pică. Cel puțin în cazul meu.
Dar lăsați-o baltă, am văzut că nici dv din alea dv nu ieșiți, nici eu din ale mele.
God! Tu te auzi? ) Fanta is just my friend și app, nu știu dacă ați auzit, dar Fanta chiar e în spital 
El chiar a vrut să... se... știi tu ce dar da, el e amicul meu bun, la fel ca pufuleți gratis și încă o fată de pe TPU, care mi-au fost alături în momentele grele din acest an. Lui Fanta oricum nu -i plac nici țiganii, dar nici românii ) și da, admit că asta e oleacă interesant, dar Fanta nu e pe gustul meu. E prea nesuferit în anumite chestii, sper să nu mai revină pe aici vreodată, să mă audă. Deși știe totuși părerea mea despre el. Oricum îl urăsc pentru gestul comis, deoarece eu i-am spus să aibă încredere în God și promisese că va avea. I-am promis chiar că-l ajut să-și găsească o prietenă și că în vara asta ne vedem, voiam chiar pe viitor să ne vedem și cu alții de pe TPU, care au o minte mai open mind la așa ceva și nu sunt fricoși, dar și nebuni de a face chestii țicnite ) dar ne certam care să-i invite pe alții de pe TPU. ) Apoi mi-a dat un mesaj, după Paște că el vrea să facă asta. Și i-am zis ca să nu o facă, dar a făcut-o în final și a ajuns la spital. Acum e ceva mai ok, dar am înțeles că a rămas cu niște sechele, de atunci nu am mai vorbit așa de mult. Acum ce mai m-a anunțat că a plecat în afară la niște neamuri, ca să îl ajute emoțional și oleacă și financiar, deoarece aici nu reușea să găsească cine știe ce de muncă. Eu chiar i-am propus să vină el la mine în oraș, deoarece chiar m-a ajutat mult în iarnă să râd și chiar m-a și ascultat cu omul ăsta de care-ți povesteam cu drogurile, cumva el l-a înțeles, deoarece și Fanta avea probleme cu jocurile. Ba din câte am înțeles, tot din cauza lor a și ales să facă prostia aia, deoarece pierduse mult de tot acolo. Dar mna, o trecut și asta. E mai bine acum omul. Deși admit că după faza asta m-am cam distanțat oleacă de el. Mi-a lăsat un gust amar, mai ales că în iarnă când vorbeam cu tipul de care sunt lulea îndrăgostită, dar mă tot lua, tot așa, când cu mu-mu când cu bu-hu, vorbeam mult cu Fanta, ba chiar ați văzut și voi pe aici cât râdeam noi ) și admit că atunci mi-a plăcut oleacă ) dar după faza aia chiar mi s-a tăiat. Și îmi pare rău că-l bârfesc aici, mai ales că el chiar mi-e drag ca un frate în prezent și nu vreau să-l trădez, bârfindu-l, mai ales că el urăște groaznic bârfitorii, dar da, după gestul ăla, chiar merită să fie ușor bârfit.
Dar cu tipul de care-ți spun, e mult mai mult de atât, e bogat el omul, e frumos tare (mă rog, acum, că pe atunci nu-l prea agream fizic), dar e bogat și primește totul doar dacă se căsătorește cu cineva din neamul lui, adică o țigancă, dar el a spus că urăște țiganii și lui chiar nu-i plac țigăncile, ba chiar a zis că lui i se par inculte femeile de etnie rromă, cumva tocmai pentru că a zis că sunt smart, el mă place, dar în ultimul timp m-a făcut proastă destul de ușor, și la fel de ambivalent e și cu ceea ce simte. Ba facem glume, știi tu de care, ba e în depresie (eu bănui că e în depresie numai de la drogurile alea ale lui și de la faptul că acum plecat peste hotare, nu mai poate să le consume, așa simplu, că aici era singur, ai lui doar îi trimiteau bani și el făcea ce făcea, dar acolo a zis că nu le poate consuma, că e rușine de ai lui, mai fuge el când are timp sau posibilitate și mai face el rost de unele) dar rar. Ori asta, ori mie îmi e teamă să nu-l oblige ai lui să se însoare cu vreuna "promisă" pe acolo. Ce învârt ai lui pe acolo nu știu sigur (el mi-a zis că-s decenți oamenii, că merg la work, și de aia mă învita și pe mine la ai lui ) dar eu am impresia că s-au schimbat niște chestii pe acolo, că poate ăia vor să-l însoare cu te miri știi cine, pentru ce or avea ei qcolo sau na, doar ca să ducă tradiția mai departe, cumva de asta el și își urăște neamul, că o zis că mereu ai lui i-au împuiat capul cu căsătoria aia și bla-bla, dar oricum din ce am înțeles sunt și destul de romanizați, mai ales unii din neamul lui și de aceea pe el nu l-au convins chiar așa ușor, însă eu tot bănui, că cine știe, ai lui i-au spălat creierul, el de când a ajuns acolo a zis că nu se simte bine și că depresia simte că i se agravează, deoarece el nu se simte bine cu ai lui. Dar eu cred că acum ai lui i-a spălat creierul bine de tot. Altfel nu pricep de ce e așa de evaziv. Ori asta, ori doar el chiar nu mă place la același nivel cu mine și doar o fi simțit asta, atunci când l-am ajutat în primăvară cu banii, dar acum ajuns acolo și lucrând, poate s-a dat cu ai lui și eu am devenit doar o amiga sau mai rău doar o jucărie. Trist. Chiar trist. Iar mama nu mă ajută, deoarece nu mă lasă deloc să mă duc la el în țara unde e el. 
Trist.
Aaa și app de Fanta, mi amigo, las aici o mărturie, nu vreau să-l pun într-o lumină proastă, dar nici să-i fac mai mult rău, împrumutând de la voi, cine știe, sau pe voi ducându-vă cu zăhărelul pe aici. Fanta a împrumutat în primăvară o sumă de la mine, și el, la fel ca și iubitul meu, doar că iubitul meu se luptă (sau așa susține) că mi-i va da cândva, Fanta nu mi i-a mai dat înapoi, și de atunci ne-am cam certat, ce-i drept. Oleacă m-am simțit vinovată; deoarece credeam că s-a sinucis din cauza mea chiar mi-a fost greu, dar aparent mai vorbim acum din când, în când și l-am iertat cumva pentru că atunci când Rosa s-o luat de mine, s-a certat cu ea pentru mine. O zis că măcar atât să facă pentru mine, dacă nu a fost în stare să-mi dea banii înapoi. Bine că măcar nu i-am împrumutat o sumă mare. Dar vă rog să nu-i dați dacă vă va cere. Fanta îmi e super drag, ca un frate pe care nu l-am avut niciodată, la fel ca PufulețiGratis și Oxy și mai sunt câțiva de aici de pe TPU care chiar îmi sunteți dragi, orice ar îndruga acolo Rosa doar că cu ei 3 am apucat să vorbesc și în privat, mai deep și chiar ne-am făcut și planuri să ne vedem pe viitor, evident că nu toți 4 împreună însă eu cu fiecare din acești 3 userași și oferta rămâne deschisă dacă cineva mai vrea să ne vedem. Chiar vreau să călătoresc a lot de anul acesta, deci mi-ar prinde bine un ghid în fiecare oraș din România și un amic pe la distanță. Vorbesc serios nu glumesc...
Dar stai, unde rămăsesem, că m-am pierdut în prea multe amănunte ) Aaa, da, vă avertizam dacă îl mai vedeți pe Fanta pe aici, pe vreun cont, să nu-l înjurați, dar nici să nu-i dați bani dacă vă cere. Nu vreau să pățiți ca mine. )
Ideea e că spun asta, deși sigur dacă reapare pe aici și ar citi asta, se va supăra, că i-am divulgat secretul, dar el îmi spunea în primăvară, când trecea prin ceea ce trecea, că poate vă cer eu bani sau facem o chetă pe TPU ca să îl ajutăm. I-am spus că nu e ok, oricum, dar oricum nici nu veți fi fraieri să-i dați, așa că, mi-a rămas să-l ajut eu, până din cauza sărăciei și a viciului lui, a decis să plece la familia lui în Elveția... sau era Olanda, mă rog, asta nu contează.
DAR VĂ ROG! NU-I DAȚI BANI ȘI NICI NU-I ALIMENTAȚI VICIUL, DACĂ VĂ CERE, CUMVA. Eu am fost o proastă și de aceea în loc să-l ajut cu sfaturi sau altceva, l-am ajutat cu bani și eu presimt că și de aceea a ales atunci să se sinucidă, deoarece eu i-am dat o sumă modică de bani, dar el, a ales să-i bage tot acolo, mi-a zis că nici nu a mai apucat să cumpere cine știe ce de Paște apoi i-a băgat acolo, prima dată câștigase o sumă frumușică, apoi i-a pierdut pe toți și mi-a zis că-și văzu-se viața trecând prin fața lui. Și aia a fost. Am aflat când era deja în spital. Mi-a zis că a încercat (s-a gândit la toate variantele, sad îi că și eu ca proasta, cum și eu mai am gânduri de genul uneori, i-am spus ce citisem într-o carte de psiho, despre sinucigași și zicea că ăia se sinucid cu paracetamol și i-am spus și Fanta chiar s-a aruncat în paracetamol trist, dar da. Apoi pare-se că a zis că o văzuse pe mama lui, cea decedată, că a zis că el simte chestiile astea mai ezoterice și nu știu ce a zis că i-a zis, dar până să moare, a zis că o sunat el singur la salvare, și salvarea l-o luat și aia a fost. Chiar simt că o fost vina mea în toată tărășenia asta. :') Eu chiar glumeam, eu chiar credeam că noi glumeam la tel cum glumeam aici pe TPU în iarnă. So, sad. Dar da, depresia face ravagii.
Așa că vă rog, nu-i alimentați viciul lui Fanta, dar nici nu glumiți cu el pe seama sinuciderii, dacă mai vorbiți careva cu el de pe aici, de pe TPU. Chiar am văzut după treaba asta că oamenii care totuși susțin că o fac. Păi chiar o fac. Trist.
Va rog eu nu mai dati vina pe Dumnezeu pentru toate slabiciunile voastre. Va rog fiti un pic responsabili si asumati-va limitele fara sa le pasati in cârca altora.
Dumnezeu este sursa frumusetii, puterii si vietii, nu sursa slabiciunilor. Sursa slabiciunilor sunteti voi!
Iar acum trecand la subiect la ce te referi prin "persoana greșită"? Te referi ca e o persoană rea? Atunci problema e ca ai lipsa de demnitate. Eu nu ma pot indragosti de o fată rea la suflet pentru ca am demnitate si prefer sa fiu singur decat cu o persoana toxica.
Ideea este că totuși aia nu e dragoste. Dragostea vine atunci când te aștepți mai puțin. Dragostea adevărată e atunci când nu ține cont de considerente "culoarea pielii, contul bancar, statut și nici chiar de suflet :bun-rău."
Dragostea vine, te găsește, te năpădește și atacă, iar cel mai mult o să vedeți asta tot la oamenii căsătoriți, care da, au investit acolo ani și sentimente, chiar bani, dar într-o clipă o nouă și proaspătă iubire îi atacă, nu ține cont că ăla nu are dinți poate în gură sau nu mai are puteri, dar vine peste el sau chiar peste. La fel și în cazul de una mai tânără sau unul mai tânăr, simte ceva pentru unul sau una mai în vârstă deși nu a fost în stare să simtă pentru jumate de oraș de vârsta ei sau a lui.
Nu pricepeți, ceea ce spuneți voi e doar "căsătorie aranjată" ceea ce vedeam mereu în kdrame, unul bogotan sau una bogotană, îi trimitea mama sau tata, de obicei și CEO-ul unei întreprinderi la o nouă posibilă afacere. Pe viață. Adevărul e că dacă tipa sau tipul avea un chip frumos, educație prin afară, așa zisul suflet frumos și chiar o afacere la rându-i cu care se puteau unii cele două familii, lucrau ambii la firmă și mergeau prin vacanțe te miri pe știe cine unde, e clar, ce să mai, iubirea perfectă. În concepția CEO-ului. Nu și a băiatului/fetei CEO-ului. Care simțea că viața și măcar dragostea nu e despre fuziuni, afaceri și nici chiar "lipeli" cum spun tot oamenii în limbajul de argou.
Sper să nu-mi iei din poliloghia asta ideea că eu te judec. Fiecare e liber să facă ce simte, dacă tu așa simți, e libertatea ta, până la urmă, cine știe, tu vei alege bine că alegi pe considerentul "suflet". Dar eu nu pot alege așa.
Dacă o făceam nici nu mai îmi fugeau ochii după un om care are probleme cu drogurile. Pe motiv că nu o să aibă minte clară și o să-mi ia toți banii, casa, masa ca să ia droguri. Nu, când iubești, iubești. Iar eu știu sigur că nu prea pot iubi oameni simpli, care se autointitulează ei "familiști", o ard cu o gașcă de amici, merg la job, de la job acasă și își petrec timpul socializând și făcând grătare. Nu, eu vreau oameni cu povești, cu substraturi, cu esență, chiar cu oleacă de probleme la mansardă, că și eu le am pe ale mele cu vicii și mai, pentru că eu am viciul meu, mâncarea. Adică vreau oameni ca mine oleacă, dar chiar dacă se poate cu și mai multe probleme, deoarece ador oamenii care au nevoie de mine, ador oamenii care mă lasă pe mine să dețin oleacă controlul. Evident că nu voi fi de aia care să i spui iubirii mele să jefuiască o bancă, dar dacă știu că eu am motivul ridicării lui, eu voi găsi scopul vieții mele. Pe care app l-am căutat 27de ani și nu l-am găsit.
Acum nu spun nici că aș permite chiar orice, dacă omul nu ar lupta cu viciul lui, mai ales că și eu m-am luptat an de an să slăbesc și oricum omul acesta chiar mi-a promis că mă va ajuta să slăbesc. Și o fac oleacă și pentru el, dar CLAR și pentru mine, pentru că deși am spus că nu vreau să slăbesc, eu deep în sinea mea, mereu mi-am urât felul de a fi și mereu am visat să ajung slabă și flexibilă. Nu de frumusețe musai, cât de flexibilitate. Din copilărie m-am comparat cu vărul meu care era o așchie și când el venea la noi la țară, în vacanțele de vară, eu de mică fiind plinuță, vedeam și observam la el chestii pe care eu nu le puteam face dintr-un singur motiv. Greutatea. Așa că, evident că îmi doresc să slăbesc și dacă God ne va aduce împreună voi slăbi, nici nu mai contează că o fac pentru mine sau pentru el. Ci dacă eu într-o bună zi mă văd așchie, e tot ce contează. A zis că da, cu asta oricum ar fi el, ca om, cu depresia, cu viciul, mă va ajuta. Emoțional, și oleacă și fizic. Deci asta e fain.
Dar evident că nu mă las călcată în picioare, i-am explicat că în final fac asta pentru că eu vreau asta, dar să se aștepte că dacă va fi ceva mai mult între noi, eu slăbesc și aia e, așa ca și aspect am chiar trăsături ok și frumoase, chiar și el mi-a zis, și toți din anturajul și familia mea mi-a spus același lucru, că-s frumoasă dar grasă ) așa că în cazul meu kg ar fi unicul inconvenient acum, însă i-am spus clar că pot fi momente în viață când voi rămâne arsă sau călcată de tren și rămân în scaun cu rotile sau șchioapă-tă sau cu cine știe ce alte traumatisme și boli, că nu știi ce-ți rezervă viața și i-am spus că eu vreau pe cineva care să fie lângă mine și atunci. Adică na, eu slăbesc acum și ne bucurăm de frumusețe și tinerețe (cât o mai fi) dar când vin alea grele vreau și atunci acea persoană lângă mine. Așa că, va rămâne să aflu dacă atunci acea persoană va fi lângă mine. Deci de aceea și eu am fost pe moment mai reticentă la a vorbi cu el. Dar am mai vorbit și cu alți tipi, în perioada asta și nu o fost la fel, nimic. Doar cu acea persoană simt că pot vorbi totul, despre totul. Simt că acea persoană e for me.
Dar evident că dacă de droguri nu se lasă eu nu pot și nici nu am resursele financiare necesare de a-i alimenta lui viciul. Așa că i-am spus că dacă nu se va lăsa în timp și nu va mere la terapie, nu mă lansez totuși în aventura asta a iubirii. Poate de aceea era acum omul distant, poate a simțit că nu se poate lăsa, poate asta i-a alimentat depresia. Deci încetați să mai prezentați ideea oamenilor că "vă lăsați prostiți/fraieriți" am observat că în secolul 21 asta a ajuns noul HIT apoi ne întrebăm de ce oamenii nu mai sunt oameni, de ce nu mai socializăm și nu ne mai avem bine frate cu frate. Păi e suficient să spunem de 3 ori asta, că deja devenim toți cu "tulburare paranoidă" și e trist. Pentru că sincer, dacă tot vorbim și de Dumnezeu pe aici, Domnul a lăsat lege "să ne iubim" și chiar "înmulțim" și "populăm planeta" dar observ că Satan a reușit să ne învrășbească pe toți și să ne facă să fim răi și chiar neîncrezători, ba chiar să fugim de "a primi iubirea" și a "oferi iubirea". Trist.
De asemenea nu spun că și dacă l-aș abandona pe tipul ăsta din cauza drogurilor și chiar va ajunge la apogeul lui, nu spun nici că voi rupe legătura complet cu el. Deoarece, în final am acceptat că poate iubirea nu e pentru mine, dar oamenii cu care ai avut o legătură și de care te simți atras nu îi poți abandona chiar așa. Dar simt și că așa îmi voi răscumpăra păcate vechi. Faptul că mama când a divorțat, a ales și să uite de existența tatei, ceea ce mi se pare sad de tot. Adică am înțeles că divorțezi că ești compleșit de tot, ba chiar atunci când eram eu mică eu țineam cu mama și îi spuneam că divorțeze că vedeam cât ne chinuiam cu faptul că tata nu lucra și mai și bea. Dar când i-am spus să divorțeze, nu mă așteptam să o și facă așa cum a procedat. Adică pleacă din casă, îl cam lasă pe tata pe drumuri și nu mai există nimic acolo. Păi eu atunci ce dracu sunt? Dacă nu dovada vie că acolo a existat ceva. Eu aș vrea să-l revăd pe tata, dar simt că au trecut mulți ani și că acum dacă-l revăd, mă va judeca pentru faptul că am ales-o pe mama și la el nu m-am dus. E cringe. Eu mă așteptam ca mama să fi fost matură la divorț, să știe să facă totul cu tact. Dar nu a fost așa, de la tata nici nu mai spun... na, măcar de la el nu am cine știe ce așteptări, că nu le-am avut nici când eram mică, dar de la mama da, dar mama e foarte închisă în ea. Nici măcar nu a purtat o discuție cu mine despre divorț, ce și cum. Nada.
Așa că, orice ar fi, eu dacă mă voi îndrăgosti cu adevărat de un om, chiar bolnav, nu voi sta cu el, nu ca să mă chinui eu sau chiar copii mei, dacă voi avea unii, dar știu sigur că nu voi proceda nici ca mama. Adică voi ține legătura cu un om cu care m-am iubit cândva. Poate nu știu, doar dacă va fi implicat în mafie sau ceva atât de grav, încât doar absența ne va salva, dar în rest, cu orice s-ar confrunta, nu cred că voi fi chiar așa de rece și absentă. Sper... sincer... deoarece uneori și de asta mă sperii, pentru că sunt copilul mamei. Să nu se repete istoria și nici să fiu ca mama și ca tata.
Știu, ideea e că oricum rămânem prieteni suntem deja, și na, nu-l pot abandona ca amigo, mai și are stări depresive și de altceva plus că nici eu nu vreau să nu-l mai văd măcar ca amic dar aia e. Până va trece, doare.
Dar chiar credeți că angajatele dv vă plăceau? Deci se simt chestiile astea?
Mă bucur sincer că am aflat asta, dacă vreodată mă mai îndrăgostesc (deși sincer, asta chiar va fi ultima dată, mi-o jur, mai ales că tipul ăsta chiar părea altceva) să am grijă la colegii de muncă sau chiar șeful, dacă vreodată îmi va plăcea de ei, să nu-i las să vadă, ar fi penibil. Deși oleacă palpitant totuși. )
Nu erau angajate femeile de care spun
Așteptau și mai multe luni după noi
Ooo, God, asta îmi amintește de ceva din trecutul meu. ) Când am făcut prima dată școala de șoferi, domnule Anonim. Eu chiar am stat o perioadă acasă și nu mă mai aranjam. Apoi când am făcut școala mă aranjam, dar doar pentru că am simțit mereu presiunea că "trebuie să arăți aranjat și bine în fața bărbatului" indiferent că e tânăr, bătrân, că e căsătorit sau nu, "eu trebuie să arăt impecabil în fața se*ului masculin" și exact așa și făcusem atunci. ) Și uneori și eu aveam impresia că omul ar crede altceva, însă omul era bătrânel și căsătorit. Dar tot funny e că la un moment dat eu simțeam o obsesie pentru instructorul meu. Dar doar atât. ) Nimic mai mult. Apoi cu al doilea chiar o fost dragoste de tată. Cu omul ăla m-am simțit și ok, adică nimic nelalocul lui, și-a dat și interesul suprem si ce să vedeți, tocmai pentru că interior nu simțeam nimic altceva nelalocul lui, chiar nici nu mă mai aranjam. Însă cu primul instructor chiar simțeam presiunea că trebuie să arăt oleacă bine. Habar nu am de ce. Ar fi penibil să spun că simțeam altceva pentru instructor. )
Ahhh, dar îmi amintiți de vremuri vechi. )
Dar acum și pricep ce ați vrut să spuneți cu "încălțăminte cu talpă dreaptă" )
Daca nu stii sa bei, nu mai bea copile ca ai halucinatii! ))
Tu singur vezi o intereferenta intre doua partí si incepi sa refutezi una.
Dualismul acesta s-a creat inainte ca Adam si Eva sa pacatuiasca (conceptul de bine si rau exista prin infintarea copacului de Dumnezeu si porunca data). Copacul poate reprezenta extremul raului ca morala, nu dualismul moderat sau emanantismul care spune ca noaptea vine progresiv. Nu exista noapte si ziua ci contrast. In paradis erau mai multi copaci pentru electivitate (nu era doar un pom bun si unul rau).
Deci este o Lege Morala (bine si rau) creata de Dumnezeu prin facerea lumii. Unii afirma ca exista doar binele(monism), altii binele si rau (dualism) iar ceilalti un fel de matiz sau gri(pluralism).
Eu cred in lógica clásica care afirma principiul de identitate, noncontradictie si tertului exclus. Eu cand ma decid pentru o actiune, o fac sau nu o fac, nu exista o a treia posibilitate asa cum ne invata lógica care este acum la moda.
Deci binele si rau a fost necesar pentru creatia cosmosului. Dumnezeu l-a pus in paradis dinainte sa mancam chiar daca nu cunosteam suferinta. Legea Morala (bine si rau) exista dinaintea suferintei. Noi numim raúl o suferinta insa Legea Morala numeste binele si rau ca o facultate duala a moralei.
Celalalt bine si rau se refera la suferinte adica la pacat. Durerea de mana o numesti rau. Insa nu are treaba cu conceptul moral de bine si rau. Conceptul Moral de bine si rau ii putea scapa pe Adam si Eva de suferinte (celalalt concept de bine si rau ca suferinta nu ca morala).
Intelectul Speculativ si Intelectul Practic nu sunt acelasi lucru. Dualitatea (nu dualism) ne spune ca suntem compusi din Spirit si Corp (hilemorfism). Aristotel si Hegel vorbeste de in se si in alio. Este important ca acest Spirit sa produca o coeziune, coerenta, sincronie pentru a alinia gandirea, simtirea si actiunea. Stiinta Teórica sa se alieze cu Stiinta Práctica.
Cand vorbim de cel speculativ spunem ca el are capacitatea de cunoastere. Insa cand vorbim de INTELECTUL PRACTIC nu mai vorbim de el ca mod de cunoastere ci ca facultate de guvernare/afirmatie. De aceea apare Descartes, Kant si toti rationalistii vorbesc de intelect ca impunere nu ca cunoastere. Gen imperativul categoric, res cogitans, hegemonikon, consimtamant, romani 7:23, etc. Se vorbeste ca o afirmatie a ratiunii nu ca o cunoastere. Deci artá(stiinta) liberala trebuie sa o subordoneze pe artá(stiinta) servila.
Este bun prima data intelectul speculativ. Tu singur ai ajuns la concluzia/luciditatea ca nu este efectiva/eficienta aceasta relatie iar ca sa traiesti cu dorinte este rau(orbire, intuneric).
Acum aceasta prin enuntul ei trebuie sa se impuna peste legile naturale. Legea mintii versus legea naturala.
Este buna teoría, enuntul si cunoasterea insa aceasta cunoastere nu are putere daca nu o legislezi (puterea legislativa+executiva+judiciara). Functiile executive ale creierului are puterea sa mortifice/inhibe ceea ce nu este conform/potrivit spiritului.
Platón spune ca aceasta putere legislativa(el o numeste thymos sau cólera) are puterea sa faca binele si sa respinga raul (principiile rationalismului versus principiile materialismului). Cand actioneaza puterile astea nu mai exista nimic in fata lor, doar decizia intelectului speculativ care este ratiunea (vizitiul care conduce carul inaripat). De aici incep actiunile, virtutile etice (nu dianoetice), obiceiurile, habitudinea si imbracarea cu noua personalitate (Coloseni 3:10 si Galateni 6:7-9).
¿Por qué el thumós es un ‘aliado’ de la razón en la batalla contra los apetitos irracionales? La explicación de Platón para acercar la cólera a lo racional y no a lo apetitivo" de Marcelo Diego Boeri.
Pentru ca sunt 4 forme de amor. Sentimentul pe care il ai tu se numeste PHILIA.
Este normal sa te atasezi de persoane care au anumite atribute cum ar fi: ajutarea oamenilor, umilinta, ascultarea, blandetea (si pe mine m-au capturat anumiti oameni ai Bisericii). Una din cauze a fost sentimentul acesta.
Este normal sa ne trezeasca admiratie acea persoana, animal, etc. Iisus spune ca aceasta Dragoste vine de la Tatal si cine o are il cunoaste (1 Ioan 4:8).
Deci cine intentioneaza aceasta iubire si o produce (o face sa straluceasca) inseamna ca umbla cu Tatal (Matei 5:16).
Aristotel vorbeste de ethos, pathos si logos. Ei pe tine te atrage treaba cu pathosul (sentimentele).
Iubirea este o magnitudine, o forta pe care o putem produce din abundanta. Din iubirea asta iti poti da si viata pentru persoana iubita. Deci se transmite prin fapte, cantari, etc. Asa cum suferi cand intri intr-o flacara asa este si iubirea. Insa flacara parca nu te arde ci te invioreaza. Ce fapte sunt mai mari de cat ca cineva sa isi dea viata pentru tine? Si oamenii spun ca aceasta iubire nu se arata prin fapte. Iar tu esti prietena pe care am pierdut-o de un timp?
Awww :) Măi, Seba, clar eu sunt amiga ta, pierdută și regăsită. :)
Și ador că mă aprobi aici, între ale amorului și iubirii cu patos. Că văd că restul îmi privesc iubirea cu reticență. :) Dar cam admit că ai fi unica persoană care aș fi vrut să mă aprobe aici. Păi făcusem o obsesie pentru tine, măi Seba dragă, pe vechiul cont, parcă uneori și un fluturaș zburda prin stomac, când mister Seba, gândea, nu știu dacă era de aia cu patos, dar era una inteligentă, când deschizi dumneata tastatura, eu tac și închid și deschid mintea în același timp. O închid uneori că e prea mult pentru mintea mea, să pricep tot ce îndrugi tu pe aici, iar alteori o deschid ca să prind câte ceva și să învăț câte ceva nou, de la tine. Deci cum să nu fii tu feblețea mea. :D
Și vezi că pe noul cont am devenit mai îndrăzneață :) ori cred că da, dragostea asta chiar mi-o oferit un mic turbo interior. Nu pricep ce se întâmplă cu mine. :))) Sau e de la sport, am prins ceva încredere în mine, mă rog și am mai prins între timp și o bătaie musculară. Leoaică, tânără iubirea, asta, s-o bătut cu o herghelie de fluturi și cu 3 mișcări de tae-bo și amu e knock-out. :)
Dar mă bucur că te-am regăsit la fel de înțelept sau poate și mai înțelept acum. :)
Iti multumesc ca apreciezi raspunsurile melé.Ti-am citit raspunsul exact in ziua cand l-ai pus (scuze de intarziere pentru ca normal este sa iti raspund in aceeasi zi). Sunt foarte ocupat cu munca si trebuirile si nu mai pot sa ma concentrez si aici. Insa iti multumesc ca apreciezi anumite chestiuni. Si tu reprezinti o vibratie buna pentru mine.
Of, măi Seba, ești divin.
Stai liniștit că nu mă supăr, răspunzi când ai timp. Dar da, vreau să vorbesc cu minți ca tine, cât mai mult.
Ești însă în regulă? Știu că noi mai avem de studiat și dat cu capul de toc de ceva ori ca să ajungem la înțelepciunea ta. Dar amigos, sunt amigos și dacă ai nevoie de un sfat sau doar o vorbă sau un umăr pe care să-ți descarci năduful, pe aici sunt, să știi.
E si ce daca ai sufletul in bucati? Sus cu tine si foloseste durerea aia in dezvoltarea ta persoana si arata mereu putere in faptele tale.
Ai dreptate să știi.
E chiar motto-ul mea ăsta.
"Când suferi, e timpul să te axezi pe tine, pe versiunea ta cea mai bună."
Așa și fac, dacă de vreo 7 ani nu m-a mai motivat nimic să fac sport, ei bine, acum chiar m-am reapucat de sport, doar pentru că simt că înebunesc între acești 4 pereți.
Deci mulțumesc că mi-ai reamintit cine contează cu adevărat. Eu și îmbunătățirea mea.
Una este sa iubești cu Adevărată incondiționată fără limita și nicio barieră. Alta este sa fi îndrăgostit. Sa iubești cu Adevărată incondiționată fără limita și bariera te termina pe viață și nu exista leac pentru asta.
Păi sincer și la mine va deveni așa. Nu știu de ce, dar simt că tipul ăsta va fi forever în mintea mea. Simt eu asta. Nu știu de ce. ) Dar aia e, oricum poate chiar va fi salvarea mea. Că măcar nu mă va mai apropia vreodată de alți proști. Chiar va fi ultima persoană, mai ales de s** masculin în fața căreia să-mi mai deschid sufletul. Dar aia e, trebuie să mă ocup oricum de mine și viața mea. Voi trece eu și peste feeling, dar faptul că lângă această persoană m-am simțit cum niciodată nu m-am simțit lângă alta persoană, e true și e forever. Nu voi mai simți acest feeling niciodată. Asta înseamnă că am văzut și eu ceea ce spuneau cândva, femeile alea, moarte de dragoste, că dragostea lor e pentru totdeauna și doar pentru un el.
Pai ce nu te vrea? Sa însurat?
Nu te iubește cu Adevărată?
Omul nu cred că mă place, doar asta și are stările lui care-l face indecis.
E dureros așa.
De însurat nu s-a însurat deoarece nu prea place pe nimeni pe fața pământului, era o surprindere pentru ambii, că omul vorbește cu mine. El nevorbind cu nimeni. Chiar și pentru mine că pot vorbi cu el așa deschis, deoarece eu nu prea vorbesc cu bărbați. Cu el a fost prea simplu de vorbit, despre orice și părea al naibi de natural, ca și cum ne cunoșteam de o viață. ) Dar eu am prins drag de om. Ce să fac?
Avea ochi albaștri?
Cum vați întâlnit cum s-a întâmplat. totul?
A zis că el vrea doar să se sinucidă și că doar asta vede în fața ochilor. Am încercat să-l ajut în fel și chip cu sfaturi, până când a zis că nici sfaturile mele nu-l ajută, am observat și eu asta că doar nu sunt proasta, apoi tot ascultându-l pe el, am căzut și eu în depresie și nervi și ba chiar simțeam și eu nevoia să fiu ascultată și înțeleasă, și dacă l-am văzut așa, l-am întrebat să-mi spună sigur dacă vrea să vin la el, eu abia mă chinui să strâng bani stând la mama în casă și economisind din primele salarii, și dacă mi-a zis că "vom vedea" m-am gândit și eu la viața mea, și am luat o decizie alone. Că nu pot da cu piciorul la cariera mea și la a strânge niște bani, pentru a-mi lua propria viață, mai târziu, dar a o aduna singură. Dacă mă duceam la el, convenisem că stau la el și îl ajut cu chiria (mi-ar fi luat mai puțin decât la o chirie normală) asta oarecum îmi convenea, că măcar știam că nu dau mai mult de jum de salariu pe chirie, deși prima dată eram dispusă să fac și așa, dar dacă am văzut că și el are stările alea, acum i-am expus decizia mea finală. Că nu pot să vin și că am și eu problemele mele cu care mă confrunt, mai e și greva și nici nu voi fi plătită luna asta, deci aș mai avea timp să strâng bani doar pe iulie și august, iar în august ar fi trebuit să mă mut la el. Fără bani și fără perspective, însă voiam să-l ajut cu învățatul pentru bac și cu niște chestii legate de trecutul lui, să-l ajut să meargă la o Biserică să se spovedească, să scape de blestemele din copilărie. Iar acum după ce i-am spus ce am decis, mi -a zis că eu sunt de fapt indecisa și că ce, că sunt paranoică de cred că oamenii îmi fac sau mi-ar face rău, că el mi-a promis că am camera mea și nu mi face nimic. Păi ideea este că eu vreau să-mi facă multe, că dacă acum câteva luni mă duceam la el doar în calitate de simplă amiga, acum chiar îl doresc a lot și când spune chestiile astea eu ce să pricep... că nu mă place, nu? Oricum mi-a zis că poate mai slăbesc până ajungem să ne vedem în vară. Oricum asta am acceptat că oricum ăsta a fost visul meu dintotdeauna. Dar tot nu mi se pare ok. Prinsă în jocul dragostei, nu am observat că de fapt omul chiar nu mă place și doar e, ce-i drept, fascinat că eu l-am ajutat cu o sumă de bani când nimeni nu l-a ajutat, deci păream un înger printre demoni și asta l-a făcut să i par atractivă spiritual, poate, cine știe, dar am priceput în final totul. Funny e că banii ăia nu o să-i mai văd, cred, vreodată, înapoi. Și hai i-am dat o dată, de două ori, ca apoi să-mi spună că o să mi-i dea când ajunge la neamurile lui să lucre și nici azi nu am mai văzut banii ăia. Dar oricum banii nu e problema, la câte am pierdut oricum cu prietenii la vremea mea, asta să fie ultima problemă, mai ales când chiar îmi este drag, dar totuși dacă ar ști mama, ar fi cam trist, nu le-am spus alor mei, că i-am dat bani cuiva cu care vorbesc prin online, însă chiar acum recent le-am spus că plec la acest om, și acum ba chiar trebuie să le spun că nu mai plec, dar problema e starea lui, dar și faptul că nu vrea să iasă din ele. Și mă aduce și pe mine acolo, jos, în ale lui. Când eu sincer am băgat 5 ani bani în terapie ca să mă ridic psihic, ca să încep să mă motivez din nou, să lupt pentru viața mea și să fiu mulțumită de mine și să mă accept. Și lui dacă-i spun să meargă și el la terapie, îmi pune placa că e "depresia, de la genă și psihic" dar nu vrea să schimbe nimic în viața lui, aparent. Iar când ne mai certam îmi spunea că oricum God ăsta nu există și că ce, dacă ar fi existat, nu mi-ar fi dat viața asta și gena asta, să fiu grasă și singură și chiar cu probleme la mansardă. Când eu îi spuneam că mă accept așa cum sunt, că eu am învățat să fiu mulțumită cu viața mea, atât God cât și terapeutul mi-au salvat viața și el m-a luat cu astea și chiar ca să ne sinucidem, că mai bine o fac și eu, că sunt așa cum sunt și că aia nu e viață.
Trist! Eu chiar m-am îndrăgostit ca o proastă.
Iartă ma câți spun direct în fata da asta nu te iubește cu Adevărat și ai mare mare mare grija la el căci asta este în stare să-ți facă cu Adevărată rău te rog eu frumos și mult mult de tot sa ai grija la ăsta am o presimțire foarte rea ăsta este fals și nu cred sa simtă cu Adevărat ceva pentru tine ba chiar cred ca este psiho ăsta Dumnezeu sa ma ierte da eu asta cred 10000%%%%
Am citit enorm de atent totul de 2 ori atâta ai mare grija la el mare de tot asta eu cred că-și bate joc de tine eu asta cred 1000%%%%
E mai creol. E mai indi așa ) dar își urăște propriul neam. Asta admit că mi-o plăcut cel mai mult la el. Din câte știm, oamenii de etnie rromă țin mult de tot la neamul lor. Ia-te de unul de-al lor și te vei lua de el. ) Sunt uniți țiganii dar el era alt specimen unul ce-și urăște propriul neam, dar și un țigan ce ascultă rock. Asta chiar e ceva nou sub soare. ) Cum să nu adori așa ceva. Îl ador pe țigănușul ăsta. Și știa o groază de carte, chiar și fără bac. Vorbea mai mult decât o 1000 de românași analfabeți cu diplomă de faculta și chiar doctoranzi )
Vorbeam mult, până a ajuns la neamul lui pe care-l urăște și aia i-a alimentat depresia. Trist!
Sa nu faci prostia săte muți la el Niciodată da Niciodată sa nu te muți cu el asta are probelme serioase ma jur pe Dumnezeu ca nu te mint cu absolut nimic și îți spun sincer cu Adevărată totul asta este în stare să-ți facă rău nu face prostia sate muti cu el Niciodată
Dacă doar ceva din ce spui tu aici ar fi adevărat. Înseamnă că din tot ce mi-a zis vreodată omul ăla doar un singur lucru a avut dreptate la mine. Că eu chiar sunt proastă și eu atunci aflu că sunt proastă.
Pentru că în ce mod și fel am simțit eu lucrurile și chiar conversațiile noastre deep, înseamnă că ori tipul e sociopat și actor excelent și a jucat un rol foarte bun. Ori eu sunt extrem de proastă și m-am lăsat așa de fraierită de un om care da, suferind e, nu am cum să cred vreodată că m-a mințit și cu asta, dar cu tot ce am simțit eu, noi. A fost doar un joc perfect și atât. Sper să nu fie asta. Și sper să rămânem măcar amici. Ca și amic și tot m-ar durea să-l pierd. Eu chiar sufăr când pierd oameni sau mă abandonează oameni de care mă atașez.
Fratelo trezirea ăsta nu te iubește 1 iar 2 omul are probelme serioase ba tu ești prăjită? Ce naiba te apuca ma fato ce ai? Tu nu vezi ca asta îți ia munca din mână apoi te minte și este fals 1000000%%%%% plus ca vrea sa se și omoare pai Doamne Dumnezeule dacă Doamne ferește te muți cu el asta îți distruge viata eu nu-l cred pe asta nici 1% stai departe de el ca ceva nu-i-a bună cu ăla ma jur pe Dumnezeu ca eu asta o simt și îți spun din toată inima nu-ți mai da munca lui țineți bani și sa nu cumva sate muti cu el nu face prostia asta Niciodată
Ai mare grija la el mare de tot deschide ochi mari
Păi, sincer, asta oricum cred că nu se va mai întâmpla. I-am zis că nu pot din cauza finanțelor. Adică idee este că oricum am lucra și am avea un salariu de bază, dar eu dacă plec la el, am decis că mamei nu-i voi cere nimic, că na, e aiurea ca să-i cer mamei, ca să ne întrețină pe noi, mai ales că el are și niște vicii mai grele cu banii ăia, îi face să dispară, crezând că așa se înmulțesc, dar în realitate ei doar dispar. Mamei oricum i-am povestit în final viața lui, în mare așa, și când a auzit că plec, mi- a zis "Eu nu am bani să-ți dau ca să-i bage acolo." Așa că, am realizat că da, voi fi pe cont propriu. Și mă risc, dacă el ar fi serios, adică dacă pentru mine ar renunța și el la gândul lui sinucigaș, o dată că eu îl iubesc și îl vreau pentru mine, altă dată că dacă va fi să fie ceva mai serios, am și eu nevoie de un bărbat lângă mine (acum că toată viața oricum am fost alone și aș face față cu brio și de acum înainte, e true si asta) dar după s** mai avem și noi nevoie femeile de iubire, înțelegere și o viață în care să fii ajutată, deși până și asta suna a deja-vu, mama l-a ales pe tata, chiar dacă ambii erau sărăntoci și m-au făcut pe mine ca să mă chinuie în sărăcie, fără casa lor și fără perspective, fără strategii, fără ca tata să fie cap și tată, mama fost și ea pe acolo, hai să zic că ea măcar a luptat mai mult și chiar dacă nu a fost mama perfectă nu m-a abandonat, dar aia e. Aia e, poate că în tot, acest om avea dreptate în treaba asta, cine știe. "Poate dacă God ăsta mă iubea, nu-mi permitea să sufăr atât." Cine știe.
Ce vici are asta ma? Aparate droguri care este treaba cu el cei cu asta ma?
Păi, da, dar omul are mai multe în spate, nu pot să-i dezvălui acum chiar toată povestea, na, aia mai tragică. De aceea și voiam să-l ajut. Dar da, omul are probleme, dar și eu le am. Chiar el a zis că noi suntem la fel. Și adevărul este că suntem. Nici eu nu sunt normală, la mansardă. ) Dar da, cunoscându-l pe el, sună ca și când am o herghelie întreagă de boli, pe când eu sufăr doar de anxietate socială și poate de o tulburare dependentă de personalitate.
Dar oricum, m-a lăsat el, înainte de-al lăsa eu. Eu doar i-am spus apoi că nu mai pot veni și aia a fost. Mă rog, el mă mai invită la neamurile lui în Europa, să lucru acolo, dar nu mă lasă mama, că și aia e paranoică, că cum să mă duc eu acolo, că cine știe ce învârt neamurile lui. Trist! Chiar simt în această situație că God nu e lângă mine. Mai ales că El spune ca să ne căsătorim și înmulțim, dar nu mă ajută deloc să fiu cumva ok și lângă omul ăla. Trist! Dar aia e. Mi-am acceptat și soarta, ce să zic.
Doamne bine ca nu tesi dus cu el
100000%%%%%le are cu drogurile simte eu ca asta are el în sânge stilu de emo ca doar ăștia ai sa vezi cu moarte leșini din astea
God! Gata, te rog, încetează să mai vorbești așa de o persoană ce chiar îmi e dragă. Că e bună, că e rea, până la urmă, e o persoană dragă în viața și inima mea. Și nici nu contează că e un mascul, la fel aș reacționa și pentru o amică, pentru oricine îmi e drag și altcineva încearcă să facă supoziții despre el/ei.
Nu știu cum e la voi, dar eu așa sunt, nu pot să accept să se vorbească așa de oamenii dragi mie.
Ba chiar îmi amintesc că el, tipul de care vorbesc de ore, mi-a spus că deși pare că eu țin la terapeuta mea, ea nu prea și-a făcut treaba, că eu tot am anxietate socială și merg cu căștile în urechi. Și i-am zis ca să înceteze, că oricum ar fi eu țin la terapeuta mea și pe mine m-a ajutat.
Deci nu e emo, dar are probleme o groază omul. Și eu chiar vreau să-l ajut, dar mă frustrează și pe mine, că orice sfat i-aș da, că nici chiar simpla mea prezență nu-l ajută. Vreau să-l ajut, dar nu știu cum. Dar nu știu ce fac cu plecatul, greva asta nici nu mă ajută, sunt în pom cu jobul, cu banii cu tot. Mă simt frustrată din toate punctele de vedere, și aș fi vrut doar puțină înțelegere, dar nici pe mine nu mă înțelege nimeni. Iar cu mama nu pot discuta, că eu cum nu am avut vreodată prieten, și oricum cu mama nici nu am avut discuții de genul, e aiurea, nu mă ascultă nimeni. Iar mătușica, cea care pare că are darul ăsta, s-a operat de varice și e în chinuri și nici nu-mi permit să o mai deranjez acum. Însă ea oricum îmi spune mereu să mă rog. Dar admit că asta mă doare și mai tare, deoarece, ea m-a pus să mă rog atunci când i-am povestit totul și i-am zis că nu știu ce să fac, că el mă invită la neamurile lui în afară să lucru, dar alor mei le era frică să nu fie vreun loverboy și cine știe ce, am încercat să le explic că oricum, ce ar face un loverboy cu o fată ca mine, grasă. Dar na, auzind tot felul de documentare, mi-am făcut tot felul de gânduri, apoi tot el s-a supărat că noi vorbim de atâtea luni, că eu i-am salvat viața când l-am împrumutat cu bani, cum să fiu așa de paranoică, și cum să-și bată el joc de mine, apoi mătușa mi-a spus să mă rog, și ea mi-a spus ceva de genul "până se termină anul școlar, roagă-te și vezi cum le așează Domnul, dacă oamenii ăia sunt benefici pentru tine, te va lăsa până la sf anului să mergi acolo, dacă nu, îți va da El un semn, că nu e ce trebuie." Iar din asta, am dedus eu acum, ce spunea mătușica mea, dar doare, pentru că eu chiar voiam să fie prima variantă, ca omul ăla să fie for me. E trist. Că God dă răspunsuri de genul. Nu am spus că tipul ar fi vreun loverboy, și la ce se gândea mătușica, dar mi-a dat totuși răspunsuri prin gândurile lui sinucigașe și neacceptarea de sine, plus nesiguranța mea, că poate nu suntem ceea ce trebuie unul pentru celălalt, iar asta este frustrant. Că eu voiam să fie opusul. Ideea este că eu nu cred că voi mai întâlni pe cineva ca el, vreodată. Sincer. Deoarece la început nici nu prea-mi plăcea de el fizic, de fapt mie oricum fizic nu prea-mi place nici de cel mai frumos mascul sau doar mă atrage oleacă și atât. Dar el prin simplul fapt că a vorbit cu mine, și nu prea mult despre partea aia, știi tu care, ci mai mult așa prin conversații deep și mult despre draga mea psihologie și chiar psihiatrie și conspirații și chiar God, m-o atras suprem. Apoi l-am văzut și pe cameră și chiar arăta mai bine, mai gras și pe viu decât în poze, mai slab, admit că după ce am văzut și un chip mișcător, pe care să-l atribui acelei personalități, m-a acaparat complet. Apoi până și ideea că el avea nevoie de mine, nu știu dacă am apucat să spun și asta pe aici, pe vechiul cont, dar eu am o problemă, mă simt rău când lumea, mai ales cunoscuții sau apropiații, nu ține cont și de părerea sau părerile mele și simt că ale mele niciodată nu contează. Simt că eu nu contez de fapt. Tocmai de aceea simțeam că el prin faptul că avea niște probleme și simțea nevoia să vorbească cu cineva, și eu îi dădeam niște sfaturi și opinii, și el le citea, le asculta, părea chiar că avea nevoie de mine, pe mine mă făcea să mă simt importantă. Dar evident că uneori și eu aș fi dorit să contez, să fiu și eu ascultată la fel de intens ca el. De fapt cred că asta a fost una din probleme în care am realizat că totuși omul nu mă place. Dacă m-ar fi plăcut, zic, mi-ar fi ascultat și mie păsurile. Mi le asculta la început, dar acum e în depresie și a zis că nu mă poate ajuta cu nimic.
Acum pot spune ca e simplu. Daca inca mai eram la varsta cuprinsa intr-una din categoriile de mai jos era mai complicat decat poate orice explica, si anume:
- daca ai pana in 15 ani, aia nu e dragoste, e cel mult un sentiment foarte intens de prietenie;
- daca ai intre 16-18 ani, aia iar nu e dragoste, ci e doar atractie fiziologica (dar la fel ca la animale, masculul nu te alege, sau femela nu te alege daca esti barbat);
- daca ai intre 18-21 ani, si patesti asta, inseamna ca esti slab/a de inger si esti folosit/a doar pentru sex;
- daca ai intre 22-30 ani, si inca odata patesti asta inseamna ca ceva e in neregula cu tine si..., mai in gluma mai in serios trebuie sa vizitezi un doctor si sa urmezi un tratament;
- dupa 30 e imposibil sa ti se intample asta (doar daca inainte nu ai fost la doctor si nu ti-ai luat pastilele la timp).
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
