Hey!
Am o întrebare puțin mai speciala.
De ce cand imi moare un animal sau cineva din familie sau oricine altcineva, pur si simplu nu simt absolut niciun fel de sentiment?
Tocmai ieri mi0am găsit pisica moarta si nu am reacționat nicicum... Ceea ce e foarte ciudat, ținând cont ca acum 5 ani am plâns după ea neavând mai nimic, ci fiind puțin rănită...
ok trecem peste faza asta.
Animalele ca animalele, dar când am aflat ca unchiul meu a murit acum 3 săptămâni eram puțin surprinsa si aia a fost...
Oare in subconștient ma gândesc ca toți o sa ajungem acolo si cumva creierul ma oprește sa consum energie degeaba? Nu știu ce sa zic.
Din exterior ni se impune sa fim supărați atunci când moare cineva? Adică de ce am vedea moartea într-un mod atâta de urât, dacă oricum este un lucru inevitabil?
Ordonare:
Cronologică
Poți să nu simți nimic în legătură cu asta din mai multe motive, ar fi superficial din partea mea să îți spun eu ție de ce simți lucrul ăsta.
Sfatul meu e să te gândești mai mult și mai bine la asta, să te analizezi și să fii sinceră cu tine iar până la urmă poate ai să găsești motivul sau motivele tale.
Poate fi că nu ți-a păsat de cei ce au murit, poate că vezi moartea ca pe o ușă dintr-o cameră în alta ori altele.
Răspunde
Bună! Vezi lucrurile în felul tău, asta nu înseamnă că este greșit să nu te exteriorizezi.
Reacția la moarte este conștiența morții, care este cea mai evidentă în rândul tuturor animalelor la oameni. Astfel, primele culte religoase sunt legate de înmormântare, de cultul morților. Conceptul nostru despre viață este în evoluție și este încă puternic legat de aceasta. Viața individului este limitată în timp și se termină.
Este normal. Bine punctata chestia cu "din exterior ni se impune". Evident ca trebuie sa avem sentimente, ca nu suntem nemesis. Insa putem trece usor peste daca vrem, omul reactioneaza diferit in functie de situatie.
Si nu te judeca nimeni, aparent tu esti singura care te judeca.
Țin sa te felicit pentru treaba asta. Nu ar trebui sa îți faci griji. Tu deja ești conștientă de faptul ca moartea este ceva natural care oricum se întâmplă indiferent de ce ai face. Așadar atunci când moare cineva tu ești conștientă de faptul ca nu are rost sa te consumi degeaba, sa plângi sau sa cazi în depresie deoarece aceste acțiuni nu o sa aducă acea persoana înapoi la viata.
Stai foarte bine cu psihicul, cred.
E normal sa fie neinsemnata moartea unui animal; traim mai mult decat ele, si gasim imediat alta. La fel si moartea unei rude cu care nu stateai zilnic: mai ai destula familie.
Plansul dupa orice gandacel, senzatia de pierdere pentru orice intamplare, nu sunt tocmai benefice, si nu descriu un psihic stabil.
Eu m-as bucura sa trec usor peste pierderea pisicii. Am perioade in care sunt nepasator, si perioade in care ma intristeaza orice problema de genul.
Banuiesc ca adopti alta pisica, nu? 
Nope, am avut 3, cel care a murit l a omorît un câine după ora 1 dimineața, si practic rămân cu 2.
O femela super drăguță ca o tigroaica siberiana, si un motan negru din iunie, la fel de drăguț, dar nebun. Deci practic nu adopt...
Ce ciudat, într un an mi s au dus 3 pisici la naiba.
2 au dispărut asa random, alb si neagr, yin si yang, de Paști si azi aflu ca si asta...
sper ca nu au avut aceeași soarta ca si acesta...
Stai sa ti explic faza. eu am dormit la bunica vreo 3 zile. azi dimineață imi spune sora mea '' vezi ca a murit Tomiță''. (efectiv nu am simțit nimic)... nici nu văzusem ca era mort. eu am crezut ca glumește sau ceva si dupa il vad mort pe jos lângă un măr.
Matusa mea sta la bunica, si imi spune ca ea azi la ora 1 a auzit un câine si o pisica care miaună. Ea a crezut ca se bat doua pisici.Il suna pe bunicul (au 2 case separate foarte aproape una de alta) si bunicu aleagă la câine, dar se oprește, deoarece a zis ca era foarte mare si nebun de fel. Nici prin ruptul capului nu s ar fi gândit ca pisica era acolo moarta sau rănită.
Bine era si întuneric, iti dai seama...
Poate se putea salva, dar era prea târziu.
faza este ca nu simt niciun fel de compasiune fată de el si inca m-am uitat cum il îngropa...
Nasol asa
Eu probabil îngropam și câinele acum. În tomberon, că nu aș săpa pentru el.
Ala trăiește, dar na ce sa i faci. Animalele gândesc fără rațiune...
Unui câine trebuie să îi arăți diferența dintre bine și rău. Cu o rangă.
A doua oară când vede o pisică, se ascunde.
Nu l am mai văzut pe la bunica niciodată.
Chiar ieri am văzut o haită...
Vad si eu multe... Taranii (aia adevarati, din mediul rural) considera si in 2020, ca e ok sa "ratacesti" animalele de care nu ai nevoie.
E plin de campanii de sterilizari, dar ei nu se complica.
Primariile mai recurg si ele la asta, culeg cainii lasati de tarani in oras, si ii elibereaza in afara localitatii. Nu-i condamn 100%, e costisitoare intretinerea lor, si parca nu ar fi corect sa ii eutanasieze. In schimb, ajung sa fie loviti de masini, sau sa formeze haite salbatice, iar asta nu e ok.
Ai ridicat niște întrebări foarte importante la care fiecare cred că are propriile răspunsuri. Să nu te simți vinovată pentru sentimente, căci sunt greu de controlat și nu ai greșit cu nimic.
Cred că ar ajuta ajutorul specializat pentru a găsi aceste răspunsuri. Pentru mine așa a fost. Am primit suport în urma unui episod depresiv de acum 2 ani și acum încerc să îi ajut și pe alții.
Am făcut 2 soluții digitale gratuite și te invit să le încerci:
- site-ul https://psihologi.suntbine.ro/ - o bază de date cu 59 de specialiști din 21 de orașe din țară pe care îi poți compara până îl găsești pe cel potrivit pentru tine.
- aplicația Android I'm Fine https://play.google.com/store/apps/details?id=app.imfine - E gratuită și are diverse unelte care să te ajute să îți fie mai bine. De asemenea, poți lucra și cu specialiști între ședințe, dacă alegi să te conectezi cu unul.
Pentru că ești din Republica Moldova pentru ca asa sunt facute modovencele din republica fara sentimente
ele nici pentru sotii lor in multe cazuri nu au nici un fel de sentiment
Dar când omoi pe cineva îl omori cu sânge rece sau îti pasă de el si retrăiești?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
