Sinuciderea nu rezolva nimic, vorbeste cu ei, spune-i ca nu-ti place ca fac ei asa ceva, si tu esti fata lor si trebuie sa te aprecieze la fel de mult ca si pe sora ta. Doar nu o sa spuna ca nu vor. Suporti acum si cand vei fi mai mare le vei demonstra ca au facut gresit. sinuciderea ar fi cea mai mare prostie, viata este frumoasa cu toate ce se intampla, bune sau rele, trebuie sa dovedesti ca esti puternic sa supravietuiesti nu da semne de slabiciune. Bafta
Dacă unul dintre părinții mei ar proceda așa, n-aș mai vorbi cu el pentru tot restul vieții.
Probabil sunt rea că spun asta, dar nu concep ca un tată să facă diferență între copiii lui.
Și eu am o soră mai mică, iar între noi sunt diferențe enorme (de caracter) însă ai mei se descurcă și reușesc că ne împace pe amândouă dacă intervine un conflict.
Eu zic să-ți ignori tatăl în totalitate... măcar un an, doi. Într-o bună zi, o să-l doară așa cum pe tine te-a durut până acum.
Cu sora ta poți păstra legătura dacă ea nu e de asemenea împotriva ta.
Oricum faci, multă baftă!
N.ai decat sa faci ce vrei, dar mai bine te.ai gandi cum sa faci in asa fel incat pe viitor sa fii pe picioarele tale si sa le arati celor care te.au facut sa suferi ca nu ai nevoie de ajutorul lor.atunci vei descoperi adevarata satisfactie. astea ce spui tu, chiar daca dor, sunt niste copilarii. parintii tai sunt niste idioti daca fac astfel de lucruri, cum fac majoritatea parintilor ( din auzite ), care au mai multi copii, cel mic intotdeauna este favorizat. dar asta le este mentalitatea.ai rabdare sa mai cresti si cladeste.ti un viitor.
Buna,
eu am 18 ani si am un frate de 12 ani si nu am avut niciodata problema asta pentru ca parinti nostri au stiut sa nu faca diferente intre noi,
stiu cum te simnti dar in aceste momente grele pentru tine ar trebui sa gandesti putin altfel,
cum ar fi : "am o familie buna, rea e a mea"
Si un mic sfat :nu mai pune totul la inima si traiesteti viata asa cum vrei!
Si scoateti din idea aia cu sinucisu ca am auzit ca doare rau
În momentul în care doi oameni care sunt deja părinţi au căzut de comun acord să conceapă un alt doilea copil, în mod firesc ar fi trebuit să se gândească ca pe viitor să nu facă diferenţe de acest gen şi să le ofere atenţie şi iubire părintească amândurora egal. În caz contrar, copilul ajunge să se simtă marginalizat, iar o dată cu trecerea timpului percepţia acestuia se schimbă, va fi demoralizat, deprimat. Ori depresia, sentimentul de înlăturare şi de faptul că nu are aceleaşi avantaje ca preferatul duce la ce e mai rău... După cum tu însăşi credeai că cea mai bună metodă la care ai putea recurge pentru a scăpa de preferinţele părinţilor este sinuciderea.
Nu prea ai ce face, decât să accepţi realitatea, dar să le demonstrezi că diferenţa colosală pe care o făceau între voi te-a ambiţionat să fii mai răbdătoare, să-ţi schimbi mentalitatea etc., iar asta poate fi arătat prin rezultatele obţinute la învăţătură şi prin comportament.
Sinuciderea e un mare păcat... Ştim foarte bine că aproape orice părinte îşi iubeşte mai mult unul din copii.
kanajambe întreabă:
anonim_4396 întreabă:
RAY întreabă:
Alexandrududn întreabă: