Hey TPU... am si eu o problema. O problema de viata.


Azi parintii mei sau certat groaznic din cauza mea. Amandoi au o problema... mama dupa 1 pahar de bautura incepe sa faca urat, tata dupa 3 pahare de bautura face urat. Si de obicei eu cad la mijloc.
Eu la chimie sunt praf si vineri am luat 6, cea mai mica nota din clasa, dar eu eram fericita. Si azi mama a inceput sa zica 'Esti cea mai slaba din clasa. Tragi clasa in jos. Ma faci de ras!'
Eu sunt mai sensibila, si deja cred ca n-am ce cauta la liceul la care am intrat, dar asta m-a durut.
De 2 ani nu am mai plans, adica de cand au inceput ei sa se certe, si prefer sa ma prefac ca nimic nu se intampla, chiar daca doare.

Revenind... si de nervi am inceput sa plang si m-am dus in sufragerie unde era tata. M-a vazut plangand si m-a intrebat de ce, si i-am spus fara sa ma gandesc. Cand a auzit s-a dus la ea si eram prea speriata sa ma uit ce se intampla, dar cred ca a si lovit-o.
Cand s-a calmat situatia si am iesit din sufragerie, mama plangea si a inceput sa imi zica: ' E numai vina ta. Din cauza ta ne-am certat!'. De atunci nu a mai iesit din dormitor.


N-am de gand sa-mi cer scuze din cauza faptului ca eu cu ea ne certam in fiecare dimineata si atata timp cat era aburita de bautura n-am niciun motiv.

Ea mereu a incercat sa-mi controleze viata. Orice as vrea eu sa imbarc ea nu e de acord.
Cumva, in timp, am ajuns sa-mi doresc sa fiu opusul a ceea ce vrea ea sa fiu.
La scoala ma pune sa ma imbrac ca o tocilara si cica la balul bobocilor, din descrierile ei vrea sa ma imbrace ca o tarfa.
Daca ii spun ca nu vreau sa fac ca ea 100% ne certa. O data m-a si dat afara din casa cu o jumtate de ora inainte de ora la care plec la scoala si a trebuit sa stau la metrou pana a venit timpul sa ma intalnesc cu colegii...
Eu sunt mai retrasa, nu o am cu pupicurile sau interactiunea fizica.
Dar parintii mei sunt exagerati. Mama ma pupa pe obraz gen sarut si daca ma sterg incepe sa tipe la mine ca nu o iubesc. Si daca vreau sa o pup eu pe obraz ca sa termine intoarce capul aproape sa ne sarutam, dar din obisnuinta evit intotdeauna asta, si de cativa ani incoace de cand nu o mai pup o tine cu a ei ca nu o iubesc.
Tata incepe sa ma atinga in moduri cam nefiresti pentru un tata -_-"
Nu prea sunt apropiata de familie si ei ma acuza. Eu sunt cea mai mica dintre toti si m-am saturat de ei.


Daca vreau sa ies afara d-abia ii conving sa ma lase in spatele blocului. Mama are fixul sa ies cu o anume fata care mi se pare ok. Dar cand e sa putem iesi in parc incepe: 'Ce sa cautati in parc? Ai teme! Stai in casa!' si cand nu am eu cu cine sa ies: 'Hai mai iesi si tu din casa!' si ca sa scap ies singura si stau si ascult muzica pe tel si mereu dau de cine nu am chef T_T


Cand ma uit la ceilalti de varsta mea imi doresc sa am si eu o viata normala, sa ma pot imbraca cum vreau, sa pot iesi cu ei afara si sa pot zambi sincer.


Chiar daca sunt fata, prefer sa ma dau cu bicicleta, rolele, patinele, skate-ul si nu mi-e teama sa ma ranesc.
Cand ii aud pe ceilalti povestind din copilarie, ma simt rau. Eu n-am facut nimic, decat langa mama si tata. N-am facut nici o data nimic din ceea ce fac alti copii cand sunt mici.


Stiu ca pe majoritatea nu va intereseaza, dar nu vreau sa psuneti ceva de genul: 'Nu-ti mai pune problemele aici.'

In realitate eu n-am cui sa i le spun. Parintilor in nici un caz, oricat le-as explica ei nu ma asculta, la alt cineva din familie nu am cui. Ma gandeam sa ma duc la nasa mea, dar daca afla parintii ca i-am psus ce facem in casa, ma vor omora, la propriu.
Prietena mea cea mai buna ar rade si daca ii spun sa inceteze, gaseste scuza: 'Trebuie sa ai un prieten care sa te faca sa razi cand esti trist.'
La liceu, inca nu-i cunosc destul de bine cat sa le spun asa ceva. Singura careia pot sa-i spun, nu avem ocazia sa ne intalnim.

Vreau si eu pe cineva carui i-a sai pot psune ce am pe suflet. Sa pot plange si sa ma asculte spunandu-mi ca totul va fi bine. Dar serios acum... n-am eu norocul sa gasesc o asemenea persoana.

N-am vrut decat sa pot spune ceea ce cred si sa nu mai stau pe geam gandindu-ma daca sa ma arunc sau nu [ stau la et 5 ].



Va salut.

Daca mama dupa 1 pahar de bautura face urat si tata dupa 3, sugestia mea e sa bei si tu doua pahare si faci si tu urat. Salut.

Nu mai bine le bei tu in locul meu?

Eu beau, dar asta nu e locul unde sa cauti o rezolvare la o problema destul de serioasa. trebuie sa gasesti o persoana in care sa ai incredere si sa ii povestesti ei asta.

Intra la adresa de mai jos si vei gasi oameni care sa te ajute
http://www.tpu.ro/useri?s=TelefonulCopilului&o=rank_asc
Succes!

Daca scrii la calculator, inseamna ca totusi ai parinti buni, care iti creaza conditii. Nu oricine are calculator. Daca s-a suparat ca ai luat 6 la chimie, inseamna ca ii pasa de tine si ar vrea sa iei rezultate bune. Ar fi mai rau daca nu le-ar pasa. Ia gandeste-te, poate le mai gasesti calitati. Ei mai beau cate un pahar, dar inteleg ca nu se imbata, ceea ce iar este un lucru bun. Hai, fii mai ingaduitoare putin si uita-te si la partile lor bune. Nu privi numai la cusururi. Sunt parintii tai, asa cum sunt.

Buna! Prima oara vreau sa-ti spun oricat de grea ar fi viata,sinuciderea nu e o optiune. Te rog,stiu ca nu ma cunosti,dar asculta-ma! Apoi la aceasta poveste trista,parintii tai par cam duri cu tine,daca n-ar mai bea cred ca nu ar mai fii asa! Din punctul meu de vedere ai putea vorbi cu ei,chiar daca crezi ca nu e cea mai buna solutie, mereu cel mai bine e sa vorbesti cu parintii, daca simti ca vrei sa vorbesti cu tatal tau mai mult decat cu mama ta sau invers poti sa o faci, dar mai bine vorbesti cu ambii deodata. Poate vor intelege si se vor corecta. Mereu copii gresesc la fel si cum parintii gresesc, dar fiecare dintre noi ne putem corecta. Daca le explici asa cu calm, cand ii vezi intr-o stare mai buna le poti spune-
-Mama, Tata vreau sa vorbesc cu voi ceva important si vreau sa ma ascultati cu mare atentie..Eu vreau sa-mi dati mai multa libertate ca la alti copii de varsta mea,vreau sa nu mai beti mult si sa nu va mai certati,pentru ca intr-o familie mai exista si certuri mici,dar nu in fiecare zi, vreau sa ma intelegeti cand iau note mici, se mai intampla orisicui, dar promit ca o sa ma corectez si o sa muncesc mai mult sa aduc note bune, vreau sa fim si noi uniti, sa ne iubim, sa fim uniti si fericitii ca alte familii.Eu mereu ma simt singura, neajutorata si pana acum mi-a fost frica sa va spun, pentru ca credeam ca ma bateti sau ma certati rau.DE ACUM in colo vreau sa fim fericiti si sper ca m-ati inteles! Eu una as crede ca comunicarea e cea mai buna intr-o familie fie ca iti e frica sau nu,nu stii ce poate urma, daca nu incerci nu o sa afli, ei te iubesc totusi, chiar daca nu iti arata sau nu simti tu, ca doar esti copilul lor.Iti doresc tot norocul din lume sa se poate remedia problema si sa revina totul la normal, sa iti deie Dumnezeu SANATATE, FERICIRE SI IUBIRE la toata familia ta si sper din tot sufletul ca te-am ajutat! Bafta si Incearca!*

Buna,

Te ingrijoreaza ceva sau crezi ca esti in pericol?
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Romtelecom si Cosmote, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro

Asteptam sa te ajutam!

Heei! După cum se vede, la tine în familie e o situație gravă. Nu am trecut prin ce treci tu, deci pot spune că nu prea știu cum te simți. Dar sfatul meu de necunoscător binevoitor este să vorbești cu o prietenă, cu o rudă, sau cu consilierul școlii, cu un psiholog, cu dirigintele, cu oricine crezi tu că te-ar ajuta. Dacă nu, încearcă doar să găsești ceva ce să te izoleze de ei. Deexemplu muzica, desenul, orice. În legătură cu tatăl tău, dacă e grav trebuie neaparat să vorbești cu cineva despre el. Dacă "te atinge în moduri nefirești pentru un tată" trebuie să te aperi. La tine în familie nu-ți va lua nimeni apărarea, deci tot ce poți face e să te aperi singură. Nu știu cât de grav e, dar dacă tu simți că nu mai poți, sună la Asociația Telefonul Copilullui- 116 111 - apel gratuit. Ei ajută pe orice minor aflat la "ananghie". Oricare măsură alegi să iei, nu te sinucide sau automutila.Nu este o decizie bună, crede-mă! Orice altceva, distanțează-te de ei, vorbește cu cineva. Înțeleg că vrei să ai o viață normală, poți face asta. Ceere ajutor! Sună la poliție dacă nu, vorbește cu cineva. Trebuie să ai măcar o persoană în care te poți încrede. De exemplu dirigintele tău. Nu știu ce caz ești, dar de obicei diriginții te ajută cu sfaturi și pot chiar lua măsuri în legătură cu relația ta cu familia.Dar ce e clar e că ai nevoie de asistență psihologică din cauza traumelor care te afectează zilnic. Nu sta! Ia decizii! Autoapără-te! Cere ajutor! Mult succes!

Heii,eu zic sa cauti pe cineva care sa te asculte, daca prietena ta ar rade inseamna ca nu iti este prietena, cineva care mereu sa te incurajeze. Unii oameni au probleme cu bautura, dar nu trebuie ca tu sa iei in seamna tot ce zic ei si ar trebui sa fii mai puternica. Sper ca te-am ajutat, sincer am ramas cu gura cascata

Te inteleg, si mie mi se intampla ceva asemanator tie, dar stii ce fac? Imi pun castile in urechi, dau muzica la maxim.Si ca sa ma descarc, si sa imi spun ofurile, tin un jurnal.Asa ar trebui sa faci si tu, sa scrii acolo tot ce se intampla, chiar daca nu iti poate da sfaturi, vei vedea ca te vei simtii mai bine, eu scriu in jurnal in timp ce ascult muzica.Si imi pun lacat la jurnal si il ascund sub saltea, iar cheia in capacul de la parfum, sau in locul de pus rezerva la stilou.

Mdea sincer zic ca ar trebui sa gasesti partea buna nu doar cea rea, adica daca ai luat 6 si s-au luat de tine inseamna ca le pasa parintii mei nu sunt genul care sa bea si nu stiu cum te simti dar unchiul meu este psiholog deci mai stiu 2, 3 vorbe. Oricum eu zic sa gasesti pe cineva in care sa ai total incredere in el /ea si oricum dupa cum am zis cauta si partea buna a paharului le pasa de tine! si stiu ca am raspuns poate prea tarziu dar in fine multa bafta!

Vad întrebarea ta abia acum după ceva ani.Si ru trec printr o situație foarte asemănătoare.Cum ai procedat pana la urma?