Doar eu cred ca sentimentul de tristete e inevitabil? Adica daca am putea sa extragem sentimentul de tristete din creierul nostru, astfel incat sa nu il mai putem simti si ar ramane doar sentimentul de bucurie sau fericire, acesta ar disparea complet? Daca am simti doar fericire, nu am putea simti lipsa acesteia in unele situatii? Atunci nu am simti nimic, iar sentimentul de tristete s-ar dezvolta/inradacina in mintea noastra?

Tristetea este lipsa binelui, daca nu iti merge cum iti convine, intervine si tristetea.

Mai degraba binelui propriu, ca nu poti sa zici cand un om vrea sa faca ceva rau altuia (el simtindu-se bine) si nu-i iese si se intristeaza sau supara ca nu o reusit sa-i fure vecinului gaina

Credeam ca e mai evident decat oricand ca este vorba de binele de sine.

:}

Daca am extrage sentimentul de tristete, atunci nu am mai putea aprecia sentimentul de bucurie, acesta fiind ceva la ordinea zilei normal.Far aceasta, nu am mai putea accepta realitatea.Sa nu mai spun ca momentele de tristete sunt mult mai inradacinate pentru ca noi ne amintim mai amanuntit o astfel de traire, decat una fericita.

Nu e adevarat asa ceva, depresia are mai multe forme si poate fi chiar si semnele unei boli

Depresia e boala, ce boala sa mai ascunda cand ea insasi e o boala letala?
Iar citesti printre randuri si nu intelegi unde bat, asta e,, nu am ce sa-ti fac, mura-n gura nu dau!

Depresia nu o boala, depresia cronica e o boala, cate carti ai citit tu de psihologie?