Voi ati avut vreodata un sentiment ciudat pe care nu puteti sa il explicati? Mie mi se intampla ca in unele zile sa am un sentiment ceva in genu : Parca astept sa se intample ceva, dar totusi stiu ca nu o sa se intample nimic, si in acelasi timp simt un gol in mine care asteapta sa fie umplut cu ceva, este greu de explicat sentimentul acesta. Este un sentiment de tristete, fericire, nostalgie, dezamagire, dar si implinire intr-un fel, este foarte greu de descris, si exagerat de greu de identificat. Nu stiu ce sentiment este asta, iar durata este de la cateva minute, la cateva ore, chiar pana la finalul zilei. De obicei apare din senin, si dispare treptat, uneori dispare exact asa cum a venit, adica din senin, dar de cele mai multe ori dispare treptat, iar sentimentul cel mai puternic dintre toate este cel de tristete, chiar daca nu sunt deloc trist in ziua aia, iar cel mai mult ma enerveaza golul acela pe care il simt in mine si parte aceea in care astept sa se intample ceva, desi stiu ca nu se intampla nimic. Este greu de explicat, dar in cele mai multe cazuri, acest sentiment apare dupa ce termin de vizionat ceva cu fericire si tristete si mai multe sentimente, este ca si cum eu as absorbi acele sentimente care sunt traite in ceea ce am vizionat eu, este ca si cum as trai acele momente vizionate, pe pielea mea, doar ca sunt mult mai intense si destul de diferite. In orice caz, este foarte greu de descris acest sentiment si uneori este foarte greu sa scap de el, este si placut, dar si inconfortabil acest sentiment. Voi ati avut acest sentiment vreodata?
Ordonare:
Cronologică
Am uitat sa mentionez, ca acest sentiment il amplific, sau diminuez cu ajutorul muzicii, depinde de fiecare data cat de intens devine acesta, iar muzica ma ajuta de obicei sa il amplific. Depinde mult si genul de muzica ascultat.
Răspunde
Da, si mie mi se intampla cateodata aproximativ ca tie. Mi se intampla ca in unele zile sa simt asa o nostalgie puternica, pe care nu pot sa mi-o explic. Mi se intampla pentru cateva minute sa astept ceva, asa sentimentul acela ca ceva vine, si nu stiu ce. E ciudat. Cred care are ceva relatari psihologice, si cred ca aproape toti au trait asta.
Uneori când stau sau merg, simt că sunt atras în jos. Și nu de la gravitație! Că ultima dată m-am sfădit rău cu ea (gravitația), de a început să plângă și a fugit definitiv.
Probabil de la apa cu grade pe care o mai beau. Doar poate.
(AGHIUȚĂ E DE VINĂ!)
Nu, din păcate eu unul îs imun cam la orice sentimente... toți plâng/râd în diverse situații, dar eu îs ceva gen "Ok. altceva?" 
Da mi se intampla exact ca tine. Si eu tot la fel il diminuez cu ajutorul melodiilor.
Mhm, imi smulg fire de par din nas cand se intampla. Durerea il goneste imediat.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
