Aaa, Nichita Stanescu...eu cand am citit ma gandeam la Nikita din Romana fraaaatele meu
Poet... in primul rand trebuie sa fii in adancul sufletului, iar mai tarziu pe foaie. Daca asterni niste randuri fara sa le intelegi sau sa le traiesti, se numeste doar afacere nu poezie.
Poetul e un arlechino jucaus care ne convinge prin amagire pe drumuri nestiute si nestrabatute de nimeni, niciodata. Poetul e steaua singuratatii pe cerul luminat de blanda luna, care iti ofera speranta, iar in ale lui versuri traiesti intr-o alta lume.
Poetul are suflet nobil, tandrete, rabdare, tact. Vede dincolo de orizonturi si dincolo de cer, dincolo de moarte si de iubire. Cand vine vorba despre situatia materiala sunt e o persoana simpla, insa sofisticata sufleteste. Poetul nu judecata crezand ca asta e parerea lui si trebuie s-o spuna, el intelege ratiunea oamenilor si o accepta, naivitatea lor. Un poet nu spulbera visele nimanui, ci se inspira din ele si le promoveaza.
Poetul e acela care intelege neregulile, filozofia, principiile universului si in primul rand ale omului. El stie prea bine ca omul are nevoie de vise, de curaj, speranta; si niciodata un poet nu le va distruge. Intotdeauna va respecta celelalte pareri, pentru ca stie ca doar prin respect va primi respect pentru operele sale.
Nichita Stanescu a fost un mare poet. Asa sunt poetii, greu de inteles, de patruns, de cunoscut, dar ei inteleg pe toti.
@marionel- mai facem ocol cand partia e prea dreapta si nu duce nicaieri.
Nichita a murit acum 25 de ani, in perioada aceea nimeni n-avea valoare decat conducatorul, premiul Nobel cred ca valora 1 milion de dolari, dar nici pentru 1 milion de dolari (sau 500000 nu stiu exact) Ceuasescu n-ar fi fost in stare sa recunoasca ca cineva are merite mai multe decat el. Pe Herta Muller de origine romana care urma sa primeasca un Nobel, a vandut-o (informatii desprea ea, stiind ca ocidentalii sunt sensibili la asa ceva) pentru 8000 de marci.
In 1985 Ceausescu traia cu speranta ca premiul Nobel pentru pace ii va reveni, daca nu l-a luat probabil ca si-a spus, nu-l iau eu, ei bine nici un roman nu va lua premiul Nobel.invidie, egoism la extremis.
In 1992 Marin Preda este propus de Academia Romana pentru premiul Nobel pentru pace, toate se leaga in jurul acelulasi premiu Nobel pe care Ceausescu nu l-a castigat. Se presupunea ca premiul pentru pace il va castiga Ceausescu, trasese sfori pentru asta, si surpriza, castiga o organizatie din care face parte un roman despre a carui existenta n-a mai auzit nimeni.
Sora lui Nichita spunea la inceputul reportajului ca el impartea banii cu prietenii m-as mira sa fi facut ceva util cu ei, era un boem, nu cunostea adevarata valoare a banului.
Referitor la poeziile lui, cum ar fi fost daca castigat milionul : multe dintre poeziile lui sunt incrancenate pline de nerv artistic dar si de reprimare sentimentala, sunt simple, taiate ca potecile cu copaci cazuti, ceva umbre, ceva vise, dialog spart, ceva dorinte refulate, vad un Nichita cu multe multe probleme dar fara partener de dialog.
Nu cred ca un pumn de dolari ar fi schimbat poezia lui Nichita.
Poezia abstracta nu face unde ca opalul, doar urme ca granitul.
AnotherGirl întreabă: