Daaaa! De prin 20 incepea nebunia, faceam curatenie cu viteza luminii, mama si bunica gateau si noi furam crema de la prajituri In dimineata zilei de 24 asteptam ca Mosul sa aduca bradul si seara il impodobeam impreuna. Apoi il asteptam pe Mosu si luam cina in familie. In ziua de Craciun mergeam la Biserica, apoi primeam musafiri.
Acum nu mai fur crema, o prepar; nu il mai astept pe Mosul sa aduca bradul, ca avem unul artificial, iar de cadouri ma ocup eu. Dar in rest a ramas aproape la fel. Cel mai mult conteaza ca suntem impreuna
De vis. faptul ca eu chiar credeam pe atunci in Mos Craciun si in tot misterul asta magic de Craciun il facea foarte aparte..plus ca vedeam primii brazi impodobiti, orasul luminat, colinde etc era ceva foarte frumos
Pe masura ce cresti apar greutatile, grijile, responsabilitatile si Craciunul nu ti se mai pare asa mirific.dar ar trebui sa incercam macar de Craciun sa fim iar niste adevarati copii...
Da,normal.mergeam cu ai mei sa vad luminitele in oras, gaseam cadourile sub brad, credeam in mos craciun...era atmosfera aia de nedescris...
Normal,
toata familia ne strangeam la casa bunicilor, saracutii de ei...
unde noi, cei tineri verisori de-al N-ulea grad ne jucam prin zapada.
ce frumusete, ce n-as da sa fiu iar in vremea aia cand mergeai la colindat cu "gaşca" si le aminteai batraneilor de prin satuc ca e cu adevarat sarbatoare
Buna Cristi
Normal ca imi aduc aminte.
Pentru mine iarna este ceva special, pentru ca retraiesc copilaria si imi aduc aminte cu drag jocurile copilariei mele, mirosul cozonacului si al preparatelor din porcul sacrificat
Imi aduc aminte ca mergeam cu drag la colintat si urat prin sat, nu conta ca era zapada, ger etc.era o dorinta a tuturor copiilor, iar faptul ca eram rasplatiti cu bani si dulciuri, ne facea sa ne dorim ca sarbatorile sa nu se termine
Nu ne gandeam la cadouri pentru ca asa erau vremurile, te imbraca de sarbatoare, asta era cadoul, astazi cu tristete vad ca generatia tanara nu stie sa se bucure de aceste sarbatori cum o faceam noi, ei au un singur scop, sa primeasca cadouri, distractie prin cluburi, la munte etc, dar uita sa isi traiasca cu drag copilaria, va veni timpul cand vor regreta ca nu au trait copilaria asa cum ar fi trebuit...
Astazi am copiii mari, si retraiesc langa ei sarbatorile de iarna cu drag privind cu nostalgie in urma.
Si ca o completare, asteptam cu drag serbarea pomului de Craciun care era organizata de Institutia scolara, si primeam nelipsita portocala, caiete pixuri, fulare si caciuli, si dulciuri Era o bucurie imensa, iar faptul ca participam cu drag la serbare cu cantece, poezii, era ceva de nedescris, altfel era mentalitatea coplilului, astazi nimeni nu mai stie sa se bucure de aceste privilegii, pentru ca prostia troneaza la loc de cinste
O SEARA BUNA
Pentru ca acum am 11 ani si si sunt încă cu copilăria îmi aduc aminte cum era când aveam 5-7 ani.
In fiecare an puneam dulciuri in brad si când adormea mama eu le furam aproape pe toate si mancam majoritatea din ele si pe restul le ascundeam
Stăteam cu familia si aveam musafiri multi.
Da, era asa frumos. Cand esti copil cel mai mult il astepti pe asa zisul Mos Craciun. Parca doar de asta astepti Craciunul. Mie imi placea enorm faptul ca eram toti, si eram ca o familie. Parca nici nu mai conta ce primeam de la '' Mosul,,, orice cadou ma bucura enorm de mult .
Cu drag imi aduc aminte de sarbatorile de iarna cand eram copil
Mersul cu colindul, impodobirea bradului, facutul prajiturilor impreuna cu mama.
Imi aduc aminte de serbarile scolare, de rolurile primite, de darurile primite de Mos.
La fel ca acum, numai că nu Crăciunul este cel care s-a schimbat, ci eu și o parte din tot ceea ce ține de mine. Adică de fapt cam e logic, noi suntem cei care dăm semnificație acestor perioade într-o măsură destul de mare.