Iadul a fost descris in cartile religioase ca fiind foarte aspru.Totusi omul fara sa cunoasca religia ii este frica de moarte si necunoscut oricum. Faza e urmatoarea:Odata ce intri intr-o religie frica de moarte este astupata de religie cu sperante paradiziale.Omul are impresia ca treieste vesnic,vede de data asta necunoscutul ca pe un paradis.I se da niste porunci pe care sa le urmeze,le urmeaza si se simte multumit ca nu mai simte frica de moarte,ba mai mult,simte o stare de pace si e fericit ca va merge in paradis.Bun,dar odata cu trecerea timpului, religiosul devine nemultumit, parca creierul lui nu mai crede in religie atat de tare, si incepe sa pacatuiasca.Pacatuind,frica lui de necunscut care oricum e rea se transforma in iad.El,religiosul isi aduce aminte de vorbele religioase despre iad,incepe sa vada moartea ca pe un iad groaznic,se simte vinovat apoi ca a pacatuit,incepe sa devine nesigur pe el, incepe sa se simta satanic asa cum a descris religia pe cei care pacatuiesc, frica lui de moarte se transforma in vorbele despre iad din cartile religioase, intelegeti? se intoarce la credinta apoi si frica lui de moarte si necunoscut incepe sa se transforme din nou in paradis asa cum a descris biblia.El spera acum intr-o continuare paradiziala a vietii.El devine apoi din nou linistit si fericit.Voi ce parere aveti? Am dreptate?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook