In ce mod sau cum trebuie sa acceptam faptul ca vor muri cei dragi noua?
Pai..depinde de ce chimie in creier avem! Daca o avem tare, trebuie sa acceptam si vom zice "asta este, e ceva firesc si aia e, mergem mai departe, ne vedem de viata", simtim ceva suparare si aia e.
Daca chimia e sensibila, disperam, urlam, tipam degeaba, suferim, nu acceptam, de fapt nu acceptam din durerea pe care o provoaca moartea lor, ca ala e motivul. Nu accepti ceva ce-ti face f rau.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Eu sunt mai sensibil sincer. La mine pica alea mai rapid. Si iti dai seama foarte simplu ca e chimia pentru ca la aceiasi factori de mediu, oamenii reactioneaza diferit! Asta e dovada pe care multi nu o vad dupa cum vad pe tot netul ca NU o gasesti discutata.
Te ia "e normal draga sa fie asa la factorul x", nu e chiar asa, normalitatea asta este relativa.
Cand moare cineva, unu moare de durere dar ii trece in timp, altul rupe de durere si se suicideaza, altul e doar asa si asa suparat, altul e optimist si nu prea are treaba, are doar o parere de rau, accepta si trece peste problema repede.
EXACT ce tot am spus eu, nu am tot spus? Cand serot e jos, suferinta la acelasi factor naspa e muult mai intensa si dureaza mult mai mult, practic cat deficitu de serot exista.
Si sentimentele si iubirea si tot sunt rezultatul unor chimii, nu exista inima, inima e un organ inert in absenta creierului, ca sentimentele sunt proiectate si le simti ba prin stomac, inima, ca orgasmul il simti jos, e alta, dar de fapt totul e dat de creier.
Nu exista nu poti porunci inimii, exista nu poti controla creieru care a taiat modulul de gandire logica in indragosteala.
Dar li se spune la oameni?
De ex daca bagi antagonisti (blocanti) de receptori de oxitocina, NU te mai atasezi, nu vei mai simti atasament fata de cineva. Ori nu te mai atasezi, ori daca esti deja atasat, iti va dispare!
Suntem niste calculatoare biologice ce ruleaza un soft, atata tot.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
