Intrebare pentru cei care considera ca acel tip de invidie care te motiveaza sa te ambitionezi mai mult decat altii este ceva pozitiv (mereu sau cel putin uneori): Pana unde considerati ca acest tip de invidie este ceva pozitiv? Adica, daca, de exemplu, un om vede ca altul este bun la ceva si face tot ce tine de el ca sa il depaseasca, iar celalalt vede ca este depasit si face si el tot ce tine de el sa fie mai bun decat primul, primul vede ca este depasit si face din nou tot ce tine de el ca sa fie mai bun, si tot asa.
1. Pana unde considerati ca acest tip de invidie este ceva pozitiv?
2. Considerati ca exista o limita?
3. Daca da, atunci care este limita?
4. Daca celalalt nu cedeaza considerati ca ar fi bine sa cedezi tu la un moment dat?
5. Daca cedezi atunci consideri ca esti inferior celuilalt?
Argumentati.
Va rog sa raspundeti doar daca considerati ca acel tip de invidie care te motiveaza sa te ambitionezi mai mult decat altii este ceva pozitiv (mereu sau cel putin uneori).

Pozitivi sunt termenii "admiratie" si "concurenta".
Invidia e o frustrare seaca, poate aduce doar lucruri negative.
Concurenta este cea care te poate stimula, dar nu are nici o legatura cu invidia.
Lucrurile facute pe fond de invidie sunt in principal penibile, nu constructive.
Scapa de subiectul asta, ca ajungi nicaieri.

Ok. Atunci poti sa raspunzi la intrebarile de mai sus inlocuind cuvantul "invidie" cu "concurenta". Poate nu m-am exprimat bine.

1. Nu consider ca e buna concurenta. Adica nu pentru mine.
2. Da
3. Zona in care am doar beneficii de pe urma muncii
4. In momentul in care imi ating scopul individual, ma retrag indiferent ce face "adversarul".
5. Inferior in domeniul in care concuram, poate.
Nu prea prinde jocul concurentei la mine. Eu fac doar ceea ce imi place, in ritmul care imi place. Cand cineva se intrece cu mine, il las sa se considere superior, continui in ritmul meu si de obicei il egalez fara sa imi pese, limitele fiind impuse de circumstante, nu de noi.

Mie mi se pare o prostie sa te compari cu cineva și sa încerci sa îl depășești. Pana la urma ai viata ta, nevoile tale și trebuie sa lupți doar pentru ceea ce te face fericit, independent de ceea ce fac alții. Dacă fericire ta consta în a fi în concurenta cu alții și a i depăși eu cred ca o persoana de gebul asta e puțin nebuna, nu are o sănătate mintala cum trebuie. Pare ca nu te interesează cu adevărat fericirea ta ci e doar o obsesie fata de altul pe care tu îl consideri mai bun și vrei sa îl depășești dar în fond rămâne doar o obsesie. Invidia e un sentiment de rahat, care te face sa fi rau, sa bârfești etc, concurenta asta fără scop iarăși nu e buna. Important e sa ști ce îți dorești tu și sa îți urmezi visele, altfel nu vei fi niciodată mulțumit cu adevărat. Poți sa admiri pe cineva, poți sa fi inspirat de cineva, sa ți dea motivație, asta e altceva, invidia e doar o trăsătură a omului slab, ce are un caracter mic