Privesc singurătatea ca pe o stare emoțională care atunci când depinde de mine și e o alegere proprie are o influență pozitivă asupra mea, iar atunci când nu eu o controlez, ci cei din jur, e un sentiment ce-mi provoacă suferință. E ok și perfect normal să îmi mai doresc, în toată alergătura asta prin viață să petrec timp singură, cu mine, să mă liniștesc, să meditez asupra a tot ceea ce sunt și fac, să mă cunosc și să mă odihnesc, atât fizic cât și mental. În aceste condiții, nu pot privi singurătatea ca pe ceva distructiv.
Distructiv e momentul în care singurătatea e involuntară. Atunci când oamenii de care am nevoie nu îmi sunt aproape, uneori fizic, alteori sufletește. Cel mai mult simt singurătatea când îmi e dor, când privesc în jur și văd o groază de oameni, dar nu oamenii pe care vreau să-i văd.
Fie că vrem sau nu să recunoaștem, omul nu poate percepe existența sa decât prin alți oameni.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Imi place.
Oricum, daca mi-ar placea, daca nu mi-ar placea, tot ar trebui sa o accept. 
Uneori singuratatea este cea mai buna varianta. Mai bine singur, decat cu persoane care-ti ruineaza viata.
Răspunde
Nu stau singur dar nu am iubita, nu urasc singuratea nici nu o ador, as fi ipocrit sa spun ca imi place, mai ales cand vad cupluri pe strada, are si parti bune si parti rele, cand sexul opus te respinge nefiind din cauza lor si find o cauza involuntara lipsa atractiei fizica te impaci cu ideea sau cand ai suferit din iubire si numai crezi in iubire
În mod echilibrat imi place si sa fiu singura și să petrec timp cu altii. Nu e bine să ne izolam, dar din când în când ne ajuta sa ne destindem și să ne cunoaștem.Un proverb spunea că cine se izolează isi cauta plăcerea să egoistă și e împotriva oricărei înțelepciuni practice.
Îmi place, dar nu pe timp îndelungat. Eu îmi sunt o companie plăcută, dar am nevoie și de alții ca sa fie totul ok, omul e o ființă socială.
Depinde
am momente cand proprile ganduri ma terorizeaza si caut cu disperare sa scap de ea
si am momente cand iubesc singuratatea pentru ca pot sa reflectez in liniste si sa ma cunosc mai bine
Singurătatea e destul de nașpa, când vrei să nu ai cu cine să arunci o vorbă, nici măcar pe internet. Solitudinea în schimb, să îți alegi singur când să interacționezi cu ceilalți, e minunată.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
