Este natura umana.
Pe romaneste spus, din ce ai, vrei si mai mult.Pana cand nu mai stii ce vrei.
Intervine bineinteles si gradul de constiinta al individului, influenta anturajului si viata personala.
Fiecare dintre noi isi doreste faima, bani si respect, muncim pentru asta o viata intreaga si nu intotdeauna cu rezultatul dorit!
Gandeste-te ca si ei viseaza initial aceleasi lucruri, dar viteza cu care le obtin fac ca efortul sa li se para neglijabil.Si,ca noi toti, isi imagineaza cat de grozav ar trebui sa fie cand ai tot...si aici intervine ironia sortii.
Lumea nu se schimba si nu devine proprietate personala pentru ca au devenit ei faimosi,prima dezamagire.
Cei din jur cer mai mult de la ei si intr-un mod mai exigent,acel blestemat "trebuie" devine o ordine de zi,a doua dezamagire.
Sufletul li se goleste pe masura ce sunt angrenati tot mai mult in aceasta industrie a falsei straluciri si a fake-ului,in general,-a treia dezamagire.
Chiar daca ar incerca sa gasesasca o persoana din acelasi anturaj,cu o viata asemanatoare,e deja o alta persoana,are alt mod de a privi lucrurile...o noua dezamagire,nu le mai numar.
Concluzia este ca,de fapt,nu sunt deloc fericiti si de aici pana la a incepe sa apelezi la tot felul de mijloace care iti "indulcesc " suferinta,e doar un pas. Droguri, alcool, somnifere, cocktail-uri...
Au tot ce si-au dorit, dar nu ASA cum si-au dorit.Si nu mai stiu ce vor...sunt dezamagiti, viata nu le mai aduce vreo bucurie, emotiile devin din ce in ce mai rare si mai scumpe....pana cand nu ii mai intereseaza nimic.
Nimic.
Pentru ca viata lor nu e roz,
daca ai bani nu inseamna ca nu treci prin chestii nasoale mai ales in industria aia mizerabila unde se face mult trafic de toate felurile, sunt droguri la tot pasul (ce om normal poate sa stea 3 zile pe un platou fara somn si fara droguri?) si faima nu e misto, sa nu ai intimitate, sa fii urmarit, pai unii ca drimmero dezvolta paranoia pe TPU ca stiu doi useri cum il cheama dar sa te stie o gramada de lume si sa umble dupa tine, sa nu poti merge pana la magazin fara sa fii pozat si sa apari in presa
Judy Garland a fost dopata de ma-sa cu pastile de mica ii dadeau la 10 ani sa fumeze ca sa ramana slaba, pastile sa doarma, pastile sa aiba energie pe platou normal ca a ajuns o drogata
asta doar un exemplu
Asculta melodia Dancing with the devil de la Demi Lovato explica bine situatia ei si a multora ca ea
Uite asta e o intrebare pe care mi-am pus-o si eu adesea!
Nu stiu cum e sa ai bani (multi) dar ma gandesc ca la un moment dat, dupa ce le-au incercat pe toate, dupa ce au obtinut tot ceea ce banii lor puteau cumpara, au inceput sa se plictiseasca...iar atunci (poateinfluentati de anturaj) si-au zis sa incerce si altceva, cum ar fi activitatile si substantele interzise. De la substantele interzise cazi in abisul bolilor mintale si esti pierdut.
In ceea ce-l priveste pe Heath Ledger in particular, eu intotdeauna m-am gandit ca s-a sinucis din cauza faptului ca a acceptat sa faca rolul de homosexual din "Brokeback Mountain". Eu nu stiu care era orientarea lui sexuala in realitate, dar daca era straight, e foarte posibil ca dupa ce a acceptat acel rol pentru cariera si bani, sa nu fi reusit sa se impace cu gandul ca s-a pus in situatia respectiva, chiar si fiind doar un rol. De ce spun asta? Pentru ca eu de exemplu, straight fiind, nu as fi putut niciodata sa mai traiesc cu mine insumi daca as fi jucat un rol de homosexual. E doar o teorie, pentru ca suntem unici si nu stii niciodata ce-i in mintea unui om.
Pentru că afecțiunea, dragostea nu pot fi cumpărate/compensate de averi, faimă, etc. Contează doar ce e pe interior, în suflet.
De dereglate la cap ce sunt acele vedete, ca un om sanatos la cap se bucura de tot ce ar avea.
Bill gates e celebru, bogat, are faima, respect si bani, dar n-a luat-o pe aratura ca altii, deci tine de sanatatea mintala.
Pentru ca descopera ca fericirea nu poate sa fie cumparata. Degeaba ai bani si faima, daca nu esti fericit si traiesti o viata absolut mizerabila si dictata de altii.
Eu cred că nu au avut termen de comparație.
Nu au apucat să știe ce e mizeria, să trăiască în mizerie înainte să ajungă vedete.
De exemplu Celine Dion sau Leighton Meester care au plecat de jos de tot, din niște situații destul de groaznice, nu au problemele pe care le spui tu.
Deci, probabil situația mizeră în care au fost la începuturi îi ajută să aprecieze cu adevărat ceea ce au acum.
I-au distrus alcoolul si i-au prajit drogurile, nu pe toti, doar pe aia slabi. Faima multa poate sa te distruga foarte repede, cine stie sa fie om cu tot cu faima aia si il duce capul traieste bine merci.
Pentru ca fericirea pur si simplu nu sta in asta. Ea nu vine din factori externi. Ea e inauntrul tau. Tu trebuie s-o gasesti.
Nu la aia ma refeream cand am mentionat de viata dictata. Doar uite-te la Britney Spears. Viata ei nici macar nu mai ii apartine.
Ma refeream ca viata lor e dictata de programul strict pe care il au, si de obligatiile ca vedete. Nu poti pur si simplu sa-ti iei o vacanta de 1 an atata timp cat ai roluri de jucat in filme, albume de scos, coreografii de invatat, showri in care sa apari, etc.
Viata vedetelor nu le mai apartine. Singura cale de scapare din asta e sa termine toate contractele pe care le-au semnat cu toate agentiile.
Multi se tem de outcome, asa ca intra in depresie, si se sinucid.
Gandurile sinucigase nu sunt chestii de joaca, crede-ma, am trecut prin asta, si e cel mai rau sentiment pe care cineva il poate trai.
Si viata omului de rand ii apartine? Se duce zi de zi la patron si ii munceste altuia pentru un salariu de cacao dar patronu se imbogateste din munca lui.
Asta e muca lor de vedete, ce sa zic acum, orice munca te conduce, iti conduce viata, nu doar la aia.
Pai gandurile suicidare in general de la depresii apar, 90 % din suicidali sunt in depresii, 10 % sunt pe bune, adica au dreptul democratic de a alege ce fac cu viata lor cum am mai zis, si pot alege asta daca nu le convine de viata lor si nu pot schimba ceva.
Iar daca esti genetic strong pe psihic, nu faci depresie orice s-ar intampla si de orice te-ai teme, daca faci, inseamna ca ai predispozitie la boala aia.
Asa suntem adaptati, ca la cat de grea era viata, daca aveai depresii din toate prostiile, murea specia de mult.
Cum de sunt bine si echilibrati majoritatea
Nu sunt
Majoritatea sunt depresivi si nu stiu
Lumea asta nu e bine deloc
Foarte putini oameni sunt ok si impliniti
Vad atatia oameni in jurul meu cu cariere serioase care au 60 de ani si ii mananca depresia degeaba au facut copii, au diplome, realizari
Eu lucrez 10 ore si am un salariu putin peste medie
Ce imi da mie satisfactie la job nu e salariu
E colectivul si ce reusesc sa fac in cadrul lui
As putea trai si cu mai putini bani
Dar am colegi care urasc sa vina la munca
Urasc colectivul, urasc ce fac, urasc totul
Viata e grea pentru cei care nu stiu ce vor si nu le place nimic si care isi ignora problemele emotionale in tinerete pana ajung sa se extinda in asa hal incat nu mai pot face nimic
Pai nu au liniste in vita personala. Devii frustrat ca nu poti face lucrurile ca un om normal, presa e cu ochii pe tine și iti comentează fiecare mișcare ( nu e prea plăcut).
Faima e cu dus si intors. Sunt inconjurati de multe lume, dar totodata și singuri. Vor suspecta pe orice apropiat dacă el sta alături de ei pentru ceea ce sunt sau pentru banii sau faptul ca sunt faimoși. Devin paranoici, anxioși și mereu banuitori majoritatea dintre ei.
E ceva ce tine de piramida nevoilor. Dupa ce incepi sa poti sa iti acoperi neoile esentiale, incepi sa poti spera la alte nevoi, pe care altii nu si le pot permite. Le acoperi si pe astea si ajungi la un nivel peste multi altii, incepi sa ai pretenii de lux. Daca reusesti sa acoperi si acele nevoi de lux si nu stii sa iti creezi noi provocari sau sa nu cazi in capcana nevoile nocive ( frumos nu inseamna ca e si sanatos ), risti sa te plafonezi, sa ai frustrari puternice, sa resimti efectul nociv al nevoilor pe care ai fi putut sa le eviti pentru sanatatea ta etc.
Unii se dedica foarte mult carierei si au de suferit pe plan afectiv, pentru ca o familie nu este un obiect, sa il cumperi si sa te uiti cand vrei la el. Iar daca nu il ai deloc, e naspa rau.
Fiindca banii NU aduc fericirea!
Ce folos sa stai cu fundul pe sacul de bani sau sa locuiesti intr-o casoaie de mii de metri patrati, daca nu ai pe cineva care sa te iubeasca si cu care sa fii dispus, sa imparti toate bunurile pe care le ai?
La sfarsitul zilei banii nu-ti bucura sufletul si nici nu-ti aduc fericirea daca nu ai un sufletel langa tine, care sa te completeze.
In ce privesc drogatii si alcoolicii, este alta poveste, ca aceia au deja probleme psihice avansate, care-i pot duce la sinucidere sau evolutii ale boli, dramatice.
Nu as schimba cu nici unul.Chiar daca incearca sa duca o viata normala se gasesc mereu jurnalisti sau invidiosi care incearca sa le terfeleasca imaginea publica si daca nici acest lucru nu exista stresul este prea mare, au insomnii ceea ce duce la luarea de medicamente de care mai pe urma devin dependente, apoi din cauza odihnei insuficiente ajung la depresie iau antidepresive care creeaza dependenta si asa mai departe.E un cerc vicios din care e foarte greu sa iesi.
Bewaree întreabă: