Ma intreaba cineva de ce is timid si i-am raspuns "vorbesc doar cand trebuie". Timiditatea este o frica? Eu nu cred. La mine e mai de graba ceva in care imi "conserv cuvintele" deoarece traim intr-o lume extrem de rea, in care oamenii profita. Adica daca ma duc intr-un spatiu public si nu ma baga in seama nimeni, nu are rost sa vorbesc, iar daca ma baga, vorbesc, nu e o teama! Ce parere aveti, plus ca nu prea am subiecte de discutie logice...

Uneori,cuvintele ascund ganduri.
Ale mele sunt intotdeauna murdare.
Prefer sa vorbesc, chiar daca, de cele mai multe ori, o fac fara rost.
Rar mi se intampla sa scot pe gura ceva gandit si coerent.

Lumea nu e rea, fiecare din noi acționează spre binele său. Timiditatea e ceva normal, o caracteristică a oamenilor introverți (cel mai adesea). Dacă te simți bine așa, nu văd problema.

La tine nu e timiditate de aceea nu e frică.

Nu faptul că acționezi pentru tine sau nu te face rău ci faptul cum acționezi. Că e o diferență să muncești 12 ore pe zi pentru bani sau să furi, zic și eu.

Că muncești sau îi furi tot spre binele tău e, cel material, că nu e și moral e partea a doua.

Nu am zis că nu e spre binele tău. Am zis că asta te face rău. Exact ceea ce e sau nu moral te face bun sau rău. Dacă nu ar exista conceptul de rău nu ar mai exista moralitate sau umanitate. Mare parte din lume e rea și chiar josnică, fie că alegem să ne mințim sau nu.

Fiecare din noi are o percepție a ceea ce e rău și ceea ce e bun, băiat realist.

Asta într-o oarecare măsură. Dacă nu știai există norme morale că de asta suntem oameni. Și de asemenea dacă nu știai orice formă de a răpi libertatea cuiva este o formă de răutate sau altfel spus infracțiune. Nu cred că nu ești obișnuită cu noțiunea de moralitate că asta te-ar face psihopată.

Adevărul e că nu degeaba le zic norme. Asta înseamnă că sunt dincolo de percepțiile noastre subiective. Atâta timp cât suntem oameni și avem rațiune și afectivitate binele și răul există și este destul de obiectiv la aceste norme că nu sunt doar afective ci și raționale. Nu cred că ești de acord cu crima. Sau după tine nici un asemenea om nu e rău, nu? Eu zic că e penibil să apărăm nuanța asta întunecată a societății în care trăim sau să îi găsim scuze căci nu are.

De asemenea răutatea nu se rezumă doar la moralitate, ci și la capacitatea de a fi corect. Adică un om te ajută și tu îi dai cu piciorul, e un lucru bun? Nu. Corectitudinea de asemenea mi se pare ceva destul de obiectiv. Cât de moralitate să nu mai zic de cei care fac bine fără să câștige nimic personal, decât bucuria că au făcut acel bine. Existând oameni cu adevărat buni și demni de respect, deci scârba mea față de cealaltă parte a societății e complet justificată!

Tu alegi ce vrei să fii: Spectator sau jucător?

In cazul tau nu e vorba de timiditate. Esti o persoana mai introvertita, adica te simti bine si singur si nu simti nevoia sa socializezi mereu. Timiditatea implica sa iti fie si putin frica in anumite situatii, sa vrei sa comunici ceva dar sa iti fie mai greu.

Ești de apreciat ca vorbești doar când trebuie. Azi e o provocare sa asculți când cineva vorbește, dar tu ești grabnic la ascultare. Bravo. Această nu înseamnă că ești timid.Fii tot asa.

Nu cred ca timiditatea e neaparat un defect, nu cred ca altii au subiecte comune si decat sa vorbeasca tampenii care nu au legatura cu ceea ce se discuta mai bine nu spun nimic, mi se pare si logic, vorbesti numai cand sti si ai argumente sau daca chiar iti pasa ce se vorbeste in jur.

Daca is spectator nu am sa joc deci clar nu o sa fiu ranit. Daca sunt jucator trebuie sa ranesti, ceea ce eu nu vreau!