(Ma scuzati ca am ajuns sa scriu asta aici) Cum poate o fata sa scape de un obsedat (care se joaca de mai mult de 10 ani) care ii tot joaca feste cu relatiile lui, se joaca de-a victima, de-a suparatul, sta asa bagat in treburile ei sa reactioenze la ceea ce face ea, ca sa fie "cu altcineva". Fata necunoscandu-l personal, ci doar apare asa sa joace feste in treburile ei si logic ii merge, cauzeaze mult stres si necazuri cu apropiatii ei. Sunt mai multe probleme, mai este si o serie de baieti printre care si tatal care se distreaza cu glume proaste (precum atinsul si alte jocuri). Asa baiatul,, sta cu alte fete si vorbeste aiurea, facand tot felul de glume pe seama ei, chiar si hartuindu-o cu bataia (fetele) si atinsul (baiatul). Nu am ce sa spun si cui, traiesc un cosmar, tata se comporta in casa ca si el pe strada, fete straine se leaga de mine. As vrea sa fie cu alte treburi sunt adult si satula de "cum sa-l numesc". Fata nu are la cine sa apeleze si viata ei a ajuns sa fie un fel de prizoniera in acest haos in care cei doi il fac. Tatal betiv o bate si o atinge, urla ca e "nebuna". Pe strada baiatul se leaga sa o atinga, se emotioneaza, se pierde, apoi "o paraseste" aducandu-i noua iubita care face scandal si o bate. Eu da, recunosc tremur si plang, ma sperie cand imi face scenele astea, dar ei ce mentalitate au de vin dupa mine sa se comporte asa? Si ce ar trebui sa fac eu sa traiesc viata mea paralela fara ei? Nu-mi permite nici sa ies la poarta cand e acolo si ii spune tatalui meu ca "ma dau la el pe net" si ca "ii vreau ****" " eu trebuie sa fug ca interpreteaza aceste lucruri cand ma vede pe strada? Daca ma duc la poarta inseamna ca pentru asta ma duc? Si totusi, eu n-am voie sa cunsoc pe altcineva cu care sa ma inteleg sa fiu o maritata la varsta mea, viata paralela cu asta, ii sunt eu datoare lui cu ceva, trebuie sa ma umileasca asa daca ma emotionez el trebuie sa aiba alta? Trebuie sa se comporte asa cu mine unu care are fete cum nu-mi permit sa fiu? Si eu trebuie sa il suport pe el ca el e sefu peste viata mea sau ce inseamna asta? Sa-mi spuna si mie cineva in ce iad ma aflu ce este asta? Si cum ar trebui sa ies din cercul asta vicios, cu sinuciderea este singura solutie, ca viata nu pot sa traiesc ca sunt legile astea, ce e viata ce sunt toate astea? Ca are unu chef sa se lege de mine, sa isi bata joc si gata el face toata reputatia mea, eu ma duc ***? Si eu n-am voie sa spun nimanui ca nu ma crede nimeni, ca sunt acuzata de boli psihice? Si cum ar trebui sa traiesc eu, ce sa fac eu? Sa fiu socata, mirata, sa plang ca sunt pedepsita ca el e Dumnezeu sau ce e asta? Si de ce inventeaza asemenea tampenii despre mine? De ce se leaga asa de mine? Ce ar trebui sa inteleg eu din asemenea comportament, ce sa fac eu?

Sa nu o iei in nume de rau, dar învață să te exprimi calumea, a trebuit să mă chinui sa înțeleg la ce te referi.
Trebuie sa te muti de la părinți daca se comportă in asemenea hal cu tine. In legătură cu acel obsedat, prefate că îl placi, baga-l in seama, are nevoie de confirmare cum că l-ai plăcea tu, singurul motiv pentru care a dezvoltat o obsesie este pentru că nu-l bagi deloc în seama și iți e scârbă de el.

Il placeam, fara ma prefac, se juca cu mine fiind cu altcineva. Nici cu mine nu a stat, nici in pace nu m-a lasat. Se lupta cu mine aiurea, in bataie de joc, minte, ma cearta, ma pedepseste, numai ca sa imi fie dusman, si nu ma lasa. Stiu ca trebuie sa plec de la parinti, incerc de la 18 (nu stiu cum trec anii) si nu pot de necazul asta, imi face mult rau. Se baga in ce fac, vorbeste aiurea, isi face scenariile, si imi ramane doar sa plang fara nimic, si toata lumea ma arata cu degetul. La 18 nu realizam ce se intampla, credeam ca colegii de clasa aveau ceva cu mine, insa in loc sa-mi fac viata in afara casei asteia, se repeta haosul care mi l-a facut in liceu. De fiecare data cand stiu un baiat, incepe s-o faca pe victima ca as fi eu in relatie cu baiatul ala, iar eu am de plans pentru ca nu este o relatie cu un baiat care imi place, si fetele lui incep sa faca urat la mine pentru el, iar eu nu-mi permit nimic, nici sa am o relatie, nici viata, nici sa fiu ca ele, nici sa-l am pe el. Nu stiu cum sa spun mai clar, sunt ametita, sunt nimic, el are totul in calea mea. Ma acuza ca il vreau, desi nu ii fac absolut nimic, il evit, si da il voiam imi placea de el, s-a legat de mine cu joicuri n-a fost nimic cu mine, ci cu altcineva e mereu si se joaca cu mine, si ma afecteaza logic, nu am nimic altceva decat asta. Si el rpefera sa fie cu ea in calea mea, si nu pot sa fac nimic decat sa plang sa tremur ca viata mea e sa il vad pe el cu ea, sa stiu de ei. Nu am ce sa ma prefac, il placeam si rade de mine nu ma lasa in pace, n-am viata nimic din cauza lui. Nu l-am avut eu niciodata ca n-a vrut el, ca se joaca cu fete care nu-mi permit sa fiu ca ele, decat sa plang privindu-i, ca nu-mi permti nici sa traiesc departe de ei ca au ei chef sa se lege de mine, sa se bage in treburile mele sa mitna sa ma bata sa imi fure sa isi faca rautatile. Fetele alea sunt ce nu-mi permit eu, iar eu primesc "pedepsele". Eu m-am simtit pedepsita cand a trebuit sa faca asa ca sa fie cu o fata care a gasit-o venind dupa mine, pentru ca nu-mi placea acel baiat, nu e mai bun decat el, pentru ca a fost alegerea lui sa fie cu alte fete sa se joace cu mine. Nu am ce sa fac, daca il bag in seama arat ca ma dau eu la el, si intoarce foaia se joaca de a "respingatorul" daca vorbesc cu alt baiat, incepe sa se joace de a "inselatul" si imi aduce una care e de 1, 000 de ori mai buna, mai frumoasa, mai bogata etc decat mine. Iar eu ma mir ca trebuie sa se lege un asemenea baiat de mine sa isi bata joc in asemenea hal. Sta cu alta, se da la mine, ma emotionez, imi duce alta sa i-o dea langa mine. Iar eu il stiu doar pe asta, viata mea de vreo 15 ani e sa privesc viata lui. Si sunt in pamant de rusine ca ce m-a umilit, cum se imbraca ea, cum arat eu in comparatie cu ele. Si nimeni nu vrea sa "aiba de a face" cu mine, iar fetele astea sunt obsedate de mine, se tot baga "peste mine". Nici nu stiu ce sa spun, nu am ce sa spun, privesc cum imi fura viata si totul, se leaga de mine, minte, se baga, sunt gonita, se spun lucruri despre mine, nu cunosc eprsonal se joaca asa in treburile mele.

Greu la deal cu boii mici.

Multumesc, chiar m-a amuzat.
Eu incerc doar sa nu ma gandesc, dar cand e "prezent" nu am altceva de facut.

Ceea ce dta descrii se numește tortură morală. Mai exact ar trebui să se numească tortură, hărțuire psihică. Unii sunt fericiți când reușesc așa să distrugă pe cineva.
Dar sunt conexiuni mai subtile între oameni. care provoacă pe unii, ca să pregătească pe alții ( el te pregătește pe dta) ca să comită apoi o reacție de descărcare ( a dtale asupra altcuiva) care să te incrimineze apoi pe dta ca făptuitor. Astfel X îl pune pe el, să te aducă pe dta într-o anumită stare de tensiune, în care realitatea se fie pentru dta alterată. Apoi vei fi pusă într-o conjunctură în care să interacționezi cu Z. Și îți vei descărca tensiunea față de Z. făcând un act care te duce la închisoare. De unde a pornit asta? De la faptul că X, l-a folosit pe el, ca să te enerveze pe tine. În spatele acestor conexiuni nefaste se află X care vrea să facă rău lui Z, și vrea să o facă de ao manieră în care nimeni nu știe cine este adevăratul autor al faptei, restul, toți voi, sunteți niște unelte. Nu spun că este exact așa. Am cunoscut și studiat asemenea conjuncturi. Aceasta se poate contracara, fiind foarte atentă la ce vrea cineva care se comportă într-un anumit fel cu tine. Cine trage sforile la marionete, cine este regizorul. Astea nu le poți învăța, dacă nu treci prin ele. Așa că fii foarte atentă, acum ești la școală.

Da stiu asta si ma enerveaza la culme cand ma aflu in situatii de genul asta. Se vorbesc, se folosesc unii de altii, sa distruga unul singur, cand ei nu vor sa fie cu el, iar el e cu ei. Se mint, vorbeste aiurea si incurca totul, ma trage si pe mine sa cred despre mine insami. Ma deruteaza, si nu mai stiu despre ce este vorba sau ce se intampla de fapt, dupa ce am spus lucrul deja, el se preface ca as fi spus/facut opusul, se joaca ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Si atunci ma enerveaza la culme, cat de gresit "ma intelege", ca ceea ce am zis, au fost idei inspirate din cum mi se vorbeste si se comporta, chiar straniu. Imi dau seama ca viseaza ceva cand ma acuza ca s-ar fi intamplat, e doar in capu lor intamplarea, si nu este fapta mea ceea ce i-a facut sa gandeasca asa despre mine. Iar eu de obicei nu-s informata cu ceea ce le poate mintea, dar o patesc din cauza lor.
Exact situatia aia cand o fata e singura si nu-si permite sa faca multe, ca e inconjurata de "nepotriviti" pentru ceea ce vrea sa faca. Dar ei se joaca cu ea ca si cum ar fi potriviti pentru acel rol, si o acuza pe ea ca "se crede altundeva" cand ea nu stie cu cine are de a face. Si acolo apar straini care aceasta nu-i cunoaste, se cunosc intre ei, se vorbesc si isi bat joc de ea asa. Iar ea e fraiera avand in capul ei cand ei se prefac a fi cu ea.
Si ea nu mai poate avea o alta "lume" ca deja e inconjurata de asemenea oameni. Si unde merge, deja i-au pus capcane, ca s-au informat unde vrea sa mearga cand nu o lasau sa ajunga acolo.
Si e oribil cand tatal este un asemenea om care se lupta si pedepseste si face asa, ca ei. Acolo nu e nici dumnezeu nici nimic, dumnezeu este in amenintarile tatalui, ca viseaza ceva frumos si primeste pedeapsa urata. Si asa trebuie sa il vada pe dumnezeu. Tatal meu mi-a spus de curand, ca m-a botezat cu numele unei femei care a dezvir.ginat-o si nu s-a putut casatoria ca ea era de alta religie. El e cu mama de cand ea era copila, el major, si se comporta oribil cu ea, o detesta. Chiar face faze si spune lucruri socante. Iar eu sunt doar "prizoniera lui" ca dumnezeu l-a premiat pe el cu asemenea prizoniere ca n-a putut ramane cu acea femeie? Tata se comporta si vorbeste ca un iubit, si nu am avut pe nimeni altcineva. Nu ma amuza deloc cum el ma certa pe mine de lucruri care mi le face. Vorbeste inversat, facandu-mi raul de care ma acuza. Da, bea, rade, el stie ca dumnezeu este al lui, are totul cum vrea, ii merge totul cum vrea. (am sters partea ca m-a izolat si imi spuena ca "e doar un vis nu poti avea") Am momente cand uit, si momente cand ma sperie, ma trezesc cu durere de inima. De cativa ani, am icneput sa am momente cand ma trezesc din oroarea care o aveam inauntru, ma simt eliberata, ca si cum as fi avut mereu o energie negativa asupra mea. Am avut unele momente cand imi revenisem si nu mai conta absolut nimic. Nu facusem nimic diferit, asa deodata. De obicei ma simt rau in corpul meu, simt greu, am corpu rece, obosit, ma misc greu. Simt ca sunt "inchisa" si ca e totu greu imposibil, inexistent. Deodata trecuse senzatia asta. Si atunci ma miram unde ma aflu ca nu puteam sa ma simt asa cu multi ani in urma cand aveam un viitor. M-a chinuit mult, tratat inuman as zice. Se joaca cu mine si rade ca sunt om. Ce-mi doream eu in viata, tata urla ca nu poate avea el din cauza mea. A fost ciudat, ma simteam vinovata, cum facea mereu sa dea vina pe mine. Vorbind de tata, acel baiat ii seamana foarte mult, acelasi stil vestimentar si comportament. Recunosc ca sunt speriata, nu am ce altceva sa vad, asta e viata mea asa trece.
(Iar am scris mult, si am nevoie de pauza sa imi revin)

Te contactez în privat cât pot de repede.

Am dezactivat pentru ca nu vreau sa primesc orice. Daca e ceva care nu vrei sa fie public il activez, eu de obicei evit (sunt lucruri care nu vreau sa le scriu). Perioada proasta sa scriu chestii cam personale pe aici, voiam sa raman un "cont anonim" dar "bad mood" nu ma pot abtine. Am obiceiul de a face altceva, sa ma distrag cand nu ma simt in regula, sau nu-mi convine. Dar asta nu m-a dus la o altfel de viata, ci mi s-a aratat ce mare e necazul. (de ce ma tot corecteaza cand scriu VR O IAM)