Mă simt foarte prost! Când vorbesc sau răspund cuiva, rad de mine, adica asa "pe sub mustăți". Foarte parșiv zâmbesc și apoi mă ignora. ma simt ca naiba.
100% vocea e de vina. E subțire sau ce naiba, nu stiu.
Oricum, ma demoralizeaza mult asta. Am observat că cu cine interacționez, parca vrea sa evite sa vorbească cu mine ca si cum i-ar fi rușine.
Nu stiu ce sa fac. Voiam sa ma apuc de fumat ca sa mi se îngroașe vocea, sa nu știu ce. Habar n-am de ce își bat joc de mine. Stiu ca vi s-ar putea părea ciudat, dar m-am gândit chiar la sinucidere pentru asta.
E groaznic frate! Nu știu de ce rad. Mai ales fratele meu mai mic, are 15 ani. E un parșiv. Pe oriunde merge si oricărui prieten mă batjocorește. Asta din câte știu doar eu. I-am "scanat" pe prietenii lui si unii mi-au mai spus ce spunea despre mine, alții nici nu ma mai baga in seama. Intra in vorba cu el, apoi, pe mine nici nu ma saluta, ba chiar scuipa si isi bat joc in cel mai josnic mod.
Vă jur ca il iubesc pe fratele meu, dar el e un pervers, un răutăcios, de aceea uneori il urasc de moarte, l-as snopi uneori in bătaie. Vad clar cum își bate joc de mine. Ma batjocorește altora. Lucru ce ma deranjează groaznic.
De ce ma? De ce?!
Deseori mi se întâmplă să il urăsc atât de mult încât ideea ca ne vom împaca vreodată piere... in neant.
Va jur ca daca ar fi avut nevoie de un transplant sau ceva, m-as fi pus in dispoziția de a-l face pentru el. Dar nu, nu merita.
Imi vărsam înaintea lui foarte mult inima, asta e tot. Pe când el, e un fals. Putin spus fals.

Dar...

Mă bucur mult că am văzut că Dumnezeu îi răsplătește după faptele lui.
Un băiat ma bătuse si eu nu apucasem să-i dau vreo doua, pe cand el imi invinetise ochiul. Am sunat la 112, au venit jandarmii, aia imi cereau buletinul in loc să-l ancheteze pe atacator. Mă rog... maica-sa acelui baiat ma făcuse prost in fața jandarmilor și eu plângeam de nervi ca ăluia nu-i fac nimic si pe mine ma iau si de prost. N-o sa uit niciodată indiferenta cu care au tratat problema. Niciodată! Sunt niște nemernici! Nu toți, ci doar aceia care au gestionat foarte prost problema. Au plecat, eu am mers acasă, le-am povestit alor mei ce am pățit, ăștia ma făceau in toate felurile că nu i-am tras și eu vreo doua.
Povestea asta o știa si "asta mic". Nu trebuia sa i-o spun.
Apoi, lucru ce m-a dezamăgit a fost ca ăsta continua sa vorbească cu el. Si parcă se înțelegeau mai bine ca înainte.
Făceau mișto de mine.
Încerc sa uit ce imi facea. Dar uite ca când imi amintesc cât de rău era ma dezgusta din ce în ce mai mult.

Așa...

Si el a încasat o bătaie. După câțiva ani. Și lui i s-a învinețit ochiul. L-au exclus din grupurile lor de tot. Nici in cartierul ala nu mai merge... ca s-ar putea să-l capseze din nou.
Stătea vara singur. Dormea pana târziu. Mie mi se făcea mila de el. Era trist.
Si uite ca tot mândru si rău a rămas, cu toate ca e exclus din grupul prietenilor lui. E mândru ca un curcan.

Ca sa vezi! Ce ciudat e ca tu sa iubești un om si el sa te dezamăgească ori de câte ori are șansa. Hmm.
Prețuiți oamenii care vă iubesc cu adevărat! Sunt rari precum perlele!

Apreciez dacă ați ajuns până aici!

M-a obosit viața asta... as da orice sa se termine odată.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook