Ma simt nefericita si cred ca in viata aceasta nu imi voi gasi niciodata linistea. Am 22 de ani si ma simt mult prea diferita de restul tinerilor de varsta mea. Am fost si la psiholog, dar am ramas mai mult dezamagita, o persoana care nu m-a incurajat o data in toate sedintele de terapie. Oare aceste situatii ale unora dintre noi sunt legate de destin si nu pot fi schimbate?
Nu înțeleg, ce-i rău să fii diferit față de șleahta mediocră?
Eu mă simt diferit, mă bucur de asta și încerc să rămân așa.
Cât despre psiholog, se pare că ai dat peste unul sincer care nu-ți spune exact ce vrei să auzi doar să-ți mănânce banii. Cam asta fac psihologii, cei mai inutili oameni. Așteaptă să le vină pacienți cu probleme care de cele mai multe ori nu-s probleme, doar ca să le spună exect ce vor să audă pentru a se simți mai bine și să-și ia naibii banii pe ședință.
Dacă tie n u ti-a zis asta, e ok. Nici nu ar avea de ce să te încurajeze când tu te simți nefericită. Poate doar să te mintă în față că ceea ce percepi tu ca fiind nefericire e de fapt apogeul fericirii.
Acolo unde nu ai ce încuraja e mai bine să nu o faci. Mai mult rau provoacă încurajatul neîntemeiat.
Te-ai uitat vreodată în jur la majoritatea tinerilor de vârsta ta? Ai văzut cum sunt? Majoritatea sunt niște idioți depravați care urmează turma din cauză că nu pot gândi singur și le este teamă de critica celor din jur. Genul de cretini cărora trebuie să li se spună ce muzică să asculte, cu ce haine să se îmbrace, ce este frumos și ce nu, ce este normal și moral, la ce să se bucure, la ce să fie triști. Chiar vrei să fii una dintre aceste oi cu mlaștină mocirloasă în loc de creier? Dacă iei unul d'ăsta separat departe de confortul turmei și-l întrebi de ce face toate astea, răspunsul lui va fi în 90% din cazuri "că așa fac toți", timp în care i se scurge și o bală din colțul gurii.
Așa a fost mereu omenirea. Formată 80% din idioți. Care-s mulți, gălăgioși și toți simt nevoia să se aforme și să iasă în evidență.
Ar trebui să te gândești mai întâi care-s motivele pentru car evrei să fii ca ei și dacă modul ăla de viață impus și general acceptat ca fiind unul benefic îți face sau nu bine.
Oamenii au dreptul să spună orice despre tine, că așa e legea, îi dă oricărui dobitoc dreptul la liberă exprimare. Dar tu ai dreptul să te doară în fund de ce spun alții. Să le râzi zeflemitor în față și sa-i trimiți în scorbura soioasă din care a avut proasta inspirație să-i scoată ceea ce numesc ei mamă.
Decât să-ți dorești să fii ca ei mai bine gândește-te la cum sa-i faci pe ei să se simtă prost că nu-s ca tine.
Și nu există destin. Sunt doar chestii care pur și simplu se întâmplă. Și pe majoritatea le poți controla dacă vrei. Prezentul se întâmplă mereu din cauza actinilor și deciziilor din trecut. Acțiuni și decizii care depind tot de tine.
Decât sa-ți plângi de milă că ești nefericită mai bine încerci să faci chestii noi și interesante ca pe viitor să nu mai simți asta.
Compararea cu majoritatea oamenilor de vârsta ta și dorința de te integra și a fi acceptată de ei nu o sa-ți aducă niciodată fericirea. Mai ales dacă majoritatea sunt la un nivel mult inferior ție.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Salut! Nu exista predestinare. Dumnezeu a creat omul cu libertatea de alegere.
Tu iti creezi propriul destin. Daca vrei sa fii diferita si totusi fericita, te sfatuiesc sa alegi pe Isus Hristos.Sa-L chemi in viata ta si n-o sa mai fii singura cu tristetea ta.Vei vedea ca-n orice vreme iti vine-n ajutor.Pentru ca El este credincios.El te iubeste.O data te-a creat si o data si-a dat viata pentru tine.Ca tu,un om sarman, trudit, muritor, sa ai pace, fericire si viata vesnica.
Răspunde
Se putea sa nu fie un idiot cu dzeu in brate. sunteti chiar patetici.
Unii oameni se nasc regi, altii oameni se nasc cersetori. Traiesti intr-o lume in care copiii mor de leucemie si cancer. Da, exista destine care nu pot fi schimbate. Dar e datoria ta sa incerci sa-l schimbi pe al tau, nu ai de unde sa stii ca al tau nu poate fi schimbat.
Nu toti psihologii se pricep la meseria lor. Doar pentru ca nu ai gasit de prima data pe cineva care sa te ajute nu inseamna ca acel cineva nu exista sau ca nu il vei gasi. Dar nu trebuie sa renunti, e datoria ta fata de tine. Nu suntem eterni, tuturor ne vine sfarsitul si nici macar nu stim cand. Cand suferinta e prea mare aminteste-ti ca totul are un sfarsit. In restul timpului agata-te de lucrurile care iti pot schimba starea de spirit.
Daca la 22 de ani, te simti nefericita si nu ai liniste, atunci la 60 de ani, crezi ca o sa fii multumita intrutotul?
La fiecare varsta intervine cate ceva care sa te nemultumeasca.
Ti-a spus un medic anume sa mergi la psiholog? Poate ca ceri tu prea mult de la viata, de la o persoana, ai aspiratii prea mari pe care nu poti sa le realizezi si de aici sentimentul de frustrare.Acest lucru, l-am patit eu si chiar daca mai doresc multe de la viata, de la partener, de la oameni, incerc sa inteleg ca nu pot sa-mi indeplinesc acele vise pe care nu am cum sa le indeplinesc.Asta nu inseamna ca nu mai am mici frustrari,legate de tot felul de probleme(intelegerea oamenilor apropiati mie,vise de a pleca in concedii,iubirea din partea partenerului,perfectionarea in ceea ce priveste calculatorul,etc).
Totul tine de ceea ce iti doresti, ca sa fii convinsa ca iti sta in puteri sa le poti indeplini. Daca vrei sa faci ceva, care nu-ti sta in puteri, atunci vei fi si mai mult dezamagita de tine! Destinul ni-l mai facem si noi, totul e sa stim cum sa infruntam acel destin potrivnic noua.Alegerile noastre, mai bune sau mai rele, ne decid destinul.Nu vezi, ca unii au de toate si tot se despart, tot se mai sinucid, tot sant avari, tot da boala peste ei.....Si altii, care se "intind cat le este plapuma", pot trai bine mersi, sunt multumiti cu ceea ce au si sunt extrem de fericiti.
Sta in firea omului sa doreasca tot mai mult, cat mai multe bucurii si fericire.Cine oare nu vrea astea?
Incearca tu singura, sa-ti schimbi destinul, situatiile din viata ta, care nu-ti convin! Bafta!
Asa a facut Dumnezeu,cand a dat atata potop peste bietii oameni, care ii dedica atatea zile, ore din viata lor si multi, multi bani, pe la biserici.Pentru au crezut in bunatatea lui,pentru ca au crezut ca "el ii iubeste",uite cum i-a raspaltit!
Dar, ma rog,daca tu crezi in chestiile astea,nu pot sa-ti schimbi "destinul".Din cauza unora ca tine,sunt mii de biserici(aducatoare de profit mult,mult, cat de mult se poate) si putine spitale, scoli, nedotate cu ce trebuie, profesionisti prost platiti.
Daca citesti cu atentie in Biblie, despre Noe, ai sa vezi scris ca rautatea a ajuns la culme.La fel e si in ziua de azi.Biserici crestine pagane, toata tara geme de hoti, numai crime, numai violuri.Noi ne-am ales destinul asta si am ales sa fim oameni irecuperabili.
Dar bunatatea lui Dumnezeu,care te indeamna la pocainta,n-ai vazut-o?
De unde crezi ca isi ia inima forta sa bata in fiecare zi?
Cu ce esti tu mai bun decat cei din Somalia care mor de foame?
Cu ce esti tu mai bun,ca nu esti intr-un scaun cu rotile?
De ce nu vedem noi bunatatea lui Dumnezeu,si tot timpul suntem nemultumitori?! Cati i-am multumit lui Dumnezeu pentru vremea buna!
Noi credem ca lucrurile astea sunt normale, ca le meritam, dar e bunatatea lui Dumnezeu.
Asculta ce ii zice Dumnezeu imparatului Solomon "Când voi închide cerul şi nu va fi ploaie, când voi porunci lăcustelor să mănânce ţara, când voi trimite ciuma în poporul Meu:dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga şi va căuta faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele – îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara.
Asa ca nu te mai intreba de unde vine potopul, ci pune-te pe genunchi si multumeste-I ca inca mai esti in viata si iti poti cere iertare de la El pentru viata ta pe care n-ai trait-o pentru El, si pentru vorbele tale lipsite de cunostinta si intelepciune.
Aha.Aici e alegerea ta. Daca esti atee, atunci trebuie sa tii tu locul lui Dumnezeu.Convinge Mama Natura sa nu mai dea ploaie.Du-te si cerceteaza-i pe saraci, pe vaduve, da-le mancare, ajuta-i. Lupta si descopera un tratament pentru cancer, pentru SIDA. Existenta lui Dumnezeu nu e nici infirmata nici confirmata. Aici intervine credinta. Prin ea traiesti.
Nu stiu de ce crezi ca sunt fata dar ce mai conteaza 
, nu ma doare caa "crezi sau nu, poti face plecaciuni la o bucatica de lemn pana iti cade capul, dar fara sa-l pomenesti peste tot nu poti?
Multumesc din suflet pentru mesajul elaborat si pentru timpul acordat lui! Multa sanatate si implinire iti doresc!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
