Moartea nu este niciodata usoara, tot simti dureri peste tot. Moarte sigura ar fi, sa ti se faca anestezie si apoi sa te injecteze cineva cu o substanta letala. Nu mai te trezesti, nici nu simti nimic. Asta daca vrei sa platesti pe cineva sa faca asta!
Ma refeream la fapte simple si sa nu includa pe altcineva.
Nu-mi vine prin cap vreo metoda ''simpla''. Nu e chiar asa, te duci spre moarte si treci usor de ea. Vei avea chinuri groaznice.
Viata este frumoasa cu siguranta, dar greutati sunt si vor fi mereu.Dar chiar asta este ceea ce te face sa te simti sigura pe tine si puternica cind rind pe rind invingi freutatile cu care te confrunti.Eu am fost o fetiscana rasfatata careia totul i s-a pus pe tava dar nu aveam niciodata incredere in mine tocmai datorita acestui fapt.Pe urma viata mi-a scos dupa ce m-am maritat foarte foarte multe greutati si probleme dar mai ales dupa ce mi-a murit sotul.Si dupa ce am reusit sa trec de toate am devenit o persoana puternica in care toata lumea are incredere si nu ma mai tem niciodata de provocarile pe care viata imi scoate in cale.Dar trebuie sa adaug ca asta se mai datoreaza si faptului ca stiu ca am cel mai puternic protector posibil si acesta este Dzeu. Fara el nu cred ca as fi atit de sigura pe mine.Stiu ca daca vreau binele, nimeni si nimic nu-mi poate face rau.
În general, astfel de manifestări de "nelinişte", de "dezorientare" sunt stări foarte vulnerabile, şi indiferent de originea lor, trebuie să vezi în ele şi ocazia unei alte "aşezări" a "lucrurilor" esenţiale din viaţă, a priorităţilor, a valorilor, modul în care te raportezi la ceilalţi, modul în care te raportezi la Dumnezeu, aşteptările pe care le ai de la tine...
Într-o astfel de situaţie de lipsire de sens sau de dificultati este esenţial să cauţi sprijin moral. Nu sta aşa. Nu trebuie să îngădui nici o şansă pentru vreun gând al sinuciderii, nici în fanteziile şi nici în glumele tale.
Trebuie să fugi de un astfel de „început" de gândire, ca de sinuciderea însăşi, pentru că fiecare „început" de gând este ca o „toartă" pentru stări de mai târziu.
Stările de depresie sunt inevitabile în viaţa oricărui om, dar ele se primesc cu maturitate, demnitate, curaj şi înţelepciune (fiecare astfel de stare vrea să ne avertizeze şi să ne repare lipsuri)!
Este vital să ceri şi sfatul unui duhovnic, al unui preot cu experienţă, de exemplu, dar într-un moment liniştit în care să aibă timp să-ţi asculte şi să-ţi înţeleagă bine dificultăţile afective.
Şi trebuie să te mulţumeşti cu paşii mici dar siguri şi definitivi, ai aflării răspunsurilor, la întrebări esenţiale ale vieţii...
Si eu am trecut prin astfel de momente,m-am gândit si la sinucidere,sunt ateu,stiu ca nu e nimic după moarte dar eu iau viața ca pe un joc, un survival game si nu îmi place sa pierd jocurile, nu mi-ar fi teama de sinucidere, dar am stat si m-am gândit... Cum am ajuns așa josnic, așa demn de mila...Am ajuns la concluzia ca numai un las s-ar sinucide,mi-am înfruntat singur demonii si am realizat ca sunt mai bărbat decât aia care fac sală. Am anxietate socială, e foarte greu de trăit cu asta, dar totuși lupt, trec peste, incerc sa o evit, sa ma port ca un om normal si in mare parte îmi iese.Viață nu e așa grea daca ești băiat sau fata deșteaptă, nu exista bine si rău in general, doar bine pentru cineva sau rău pentru altcineva, ține minte asta, e foarte ușor sa zbori in lumea asta daca gândești rațional fiecare situație si ești creativ. Daca ești chiar atât de josnic/ă, las/ă, demn/ă de mila un mod mai rapid ar fi sa iti tai venele.Bafta in ați înfrunta demonii si in a lua o decizie!
Sinuciderea_ nu a rezolvat niciodata vreo problema! Dimpotriva, sufletul va intra ABSOLUT NEPREGATIT intr-o eternitate despre care poate nici nu stia ca exista... iar DRAMA SUFLETEASCA de abia atunci va incepe...
Consumi ceva droguri si te arunci de pe un bloc de exemplu.Asa probabil te-ar entuziasma moartea. Sau un pumn de somnifere. Daca te-ai gandit pana acuma serios la a te sinucide eu te-as sfatui sa nu o faci. Nu cred ca merita sa "mergi mai departe" fara sa ajungi sa cunosti aceasta lume si pe tine insuti mai bine. Nu-ti spun ca viata este frumoasa, iti spun doar ca lumea aceasta este interesanta, la fel ca si tine. Nu tine cont de niciun **** social in care te-ai afundat, nu tine cont de parerile altora, de diferentele care exista intre tine si societate, exploreaza lumea si pe tine insuti. Eu cred ca acesta este scopul nostru. Moartea nu trebuie dorita, ea trebuie doar acceptata.
Pe scurt viața e frumoasa. uneori da, mai ne aduce si necazuri, Tristeti...dar asta nu înseamnă ca trebuie sa fim,, lași,,. trebuie sa o înfruntam oricât de grea ar fii...PS am trăit-o pe pielea mea.
Uite un mod fara durere. Strangularea.
In liceu, un coleg a venit din spate si m-a stans de gat cat stateam pe scaun, ca sa ma enerveze. si-a incordat muschii prea tare si era sa mor. Iti spun din propria experienta, in afara de usorul disconfort pe care il simti, o sa te pierzi usor, usor, si lesini fara sa-ti dai seama sau mori daca tine pana la sfarsit. Apropo, incepusem sa dau ochii peste cap cand s-a oprit. Daca vrei sa incerci, sa ai pe cineva in fata sa se uite la tine. E o experienta faina rau! Pare nebun dar nu e
Eu cred că pastilele sunt cel mai ușor mod de a te sinucide.iai un pumn și ai scăpat. părerea mea
AndrewTate7789 întreabă: