Neuroștiința susține că "îndrăgosteala" este echivalentul drogului. Că se exercită la nivel de neurotransmițători Dopamina, cea care apare și când omul se droghează. Și are un impact major în emoțiile omului. De asemenea apar și neurotransmițătorii care dezvoltă tulburarea OCD (TOC). De aici și explicația de ce oamenii când se îndrăgostesc devin și geloși/posesivi/obsesivi.

Dacă este așa, cum putem face să nu ne mai îndrăgostim niciodată? Este prea greu de dus crucea asta.

Însă, voi credeți că totuși Dumnezeu dă unora crucea asta special?
De ce am fost noi unii aleși pentru a trăi doar dragoste neîmpărtășită, este sfâșietor, uneori. Încerc să-mi pun stop pe feeluri, că ce rost ar avea, oricum, dar parcă cu fiecare dragoste neîmpărtășită, sufletul meu este tot mai șubrezit.
De ce dă Dumnezeu o cruce de genul unora?!
Există ceva în Biblie și despre asta?

Mai sunteți și alți oameni pe aici care să vă îndrăgostiți doar de nenorociți sau să trăiți doar dragoste unilaterală?
Cum faceți să vă ridicați după fiecare dragoste din asta care vă mai pustiește sufletul câte puțin, de fiecare dată?
Deja devine traumatizant, însă evident că începi și să simți deja vidul interior după mai multe iubiri neîmpărtășite.

Sper doar să nu-mi dați sfatul cu hobbyurile și cu activitățile personale că de 28 de ani doar asta fac. Am început o faculta, studiez deja pentru 3 pe cont propriu, ca să pot intra pregătită la ele și să nu mai comit greșelile de la prima faculta ratată, fac terapie de 5 ani, merg zilnic prin tot orașul și fac drumeții, fac TAEBoo când am chef, ies la alergat noaptea, la fel când am stare, am tras să mă și angajez câțiva ani și încă trag, studiez în continuare pentru jobul din învățământ, am făcut n cursuri și formări, mă documentez pe YTB zilnic despre psihologie, citesc Biblia, recunosc că nu prea merg la Biserică, dar stau prin online, cu speranța că măcar pe aici pot ajuta pe alții la ananghie, măcar cu o vorbă, fac totul la sânge acasă (admit că nu mereu) dar când fac curat, chiar fac la perfecție, dar degeaba.
Mă chinui cu engleza de 7 ani și cu spaniola și coreeana, dar nu avansez prea mult. Ba chiar am început și norvegiana, germana, araba și aspiram să învăț și japoneza. Nada. Tot aceleași feeluri.
Mi-am luat papagali, tot așa ca să am o vietate pe lângă mine. Am încercat aproape totul, dar nimic ca să scap de depresia unei dragoste neîmpărtășite și simt că dacă istoria se mai repetă, o să cad complet și în depresie. Ba chiar am început și să călătoresc de când am cunoscut-o pe PufulețiGratis și de când mi-am reluat relația cu amiga de la faculta, dar nu prea avem bani.

Deci ce altceva pot face, diferit, din tot ce am spus deja că am făcut.
Oare să încerc un voluntariat într-o țară străină?
Cred că doar asta mai mi-a rămas de încercat.
Sau poate actoria ne-ar mai salva pe noi oamenii anxioși/depresivi și îndrăgostiți veșnic?
Cu muzica am sperat și visat mereu, era marele meu vis, dar nu am voce deloc. Sunt praf.

Deci mă gândeam că tot arta ne-ar mai salva pe noi, dar de scris deja am scris tot ce se putea scrie poezie și sincer, am epuizat toate subiectele și feelurile pe direcția asta.
Ce altceva easy și pe care l-am putea începe noi ca un hobby acasă, de preferat și ceva ce se poate desfășura la bloc pe artă ați recomanda?
Dați-mi niște idei, că simt că înebunesc.

Ai putea să te angajezi undeva patru ore pe zi sau să înveți mai mult la facultate.

Da, păi jobul este următorul pas. Dar am zis că astea deja le fac. Vreau altceva, ceva care să mă facă să uit complet de tot.
Nu cred că jobul va face asta, mai ales dacă este tot unul cu oameni și oamenii îmi bagă și mai mult cuțitul în rănile mele deja existente.

Ideea ca excesul de dopamina era cauza adictiei este tot cunoastere la nivelul anilor '70. La ora actuala este considerata o afirmatie de neurostiinte coborate la nivel de gradinita.

Vai doamne ce tragedie,femeia iți iubești pui nu si partenerul, așa e condiționată biologic, romantismul este in mințile celor care se uita la telenovele, valabil si la barbat ala iubeste sexul si sa ii fii fidela sa fie copilul lui, dar barbati cam fug de responsabilități, e plina lumea de curvari care nu iti platesc nici pensia alimentara in schimb mama e mama aia il creste si singura

Dar de unde ști că dragostea ta este neîmpărtășită? Ai avut vreo dată curajul să-i spui unui bărbat de care ai fost îndrăgostită ceea ce simți pentru el? Pun pariu pe cât vrei că nu, așa că nu are rost să vorbești de dragoste neîmpărtășită atât timp cât tu nici măcar nu ai curajul să-ți exprimi sentimentele pentru acea persoană, e mai degrabă o dragoste de care îți e rușine, o dragoste pe care încerci să o suprimi și să o ascunzi pentru că ai impresia că nu este împărtășită când lucrurile ar putea fi complet diferite.

Vad la tine si o urma de adhd, te apuci de multe dar nu termini nimic, uitarea desa, te pierzi cand vb cu cineva sau il intrerupi

Arbeit macht frei

Atunci cius!
Nu pierd nimic.
Eu caut dragoste, evident și protecție. Dar ia să vedem cine spune asta?
Tot cineva care la rându-i e machist și nu suportă femeile. Hai măi, Ray, termină cu biologia ta și dragostea e tot biologică sau nu ai citit cu ce a început plângerea mea?
Cu teoria neurotransmițătorilor. A spus-o o tipă pe YTB ce e doxă de carte și face niște reportaje criminalistice și spune tot ce a fost acolo. Printre care la un caz d3 dragost3 dintre o profă de 26 de ani și un elev de 18, care în final s-a sinucis, pentru că profa i-a dat speranțe, dar în final s-a reîntors la soț și el a rămas, elevul, singurel și depresiv, s-a sinucis. Bad story!
Acolo tipa car3 fac3 documentarele a spus ce înseamnă de fapt dragostea la nivel neuroștiințific, asta că tot mă iei cu biologia ta. Neurotransmițătorii sunt tot biologici, by the way. Așa că i-a uite cum ceva ce toți bălăcăriți pe aici, există. Biologic!
Așa că, hai lasă-mă cu nebuniile tale.
Oricum voi bărbații de pe TPU și c3i din viață care susțineți că iubir3a nu există, sunteți doar psihopați. Sincer. Doar psihopatia nu are emoții și nu poate fi capabilă de a simți vreodată dragostea în cele mai deep stări și conștiințe.
Așa că cius!
Sper să vă îndrăgostiți nebunește cândva și să o comiteți. Asta ar fi pedeapsa voastră supremă.
De altfel nu pricepeți că dragostea e chiar ca un drog? Nu te poți lăsa de ea, orice-ar fi, pentru că te subjugă, mai ales dacă ești slab de îngeri sau idealist.
Sper doar să trec repede peste. Că am ș-așa multe pe cap. Oricum dacă nu o să mai văd persoanele acelea, o să-mi treacă. Pe prof cel puțin, nu o să-l mai văd vreodată. Pe tipul din online, s-a evaporat, mai rămâne vecinul lu unchi-miu și mă gândesc serios să-i dau o șansă. Cine știe, poate până la urmă se va dovedi el, marea mea dragoste.
Am obosit să alerg eu după voi, bă frate!
Vreau dracului și eu câțiva tipi, cu afinități comune mie, să fugă în draci după mine. Și să nu se lase până nu mă au. Mă rog, doar unul va câștiga. Eu sunt doar monogamă. Eu cel puțin. El are libertatea să facă ce vrea, dar asumat și cât mai discret. Dacă aflu și mă crizez, să nu cumva să zică pâs dacă-i sap mormântul.
Nevermind, nu-mi mai pasă.
Faceți ce vreți.
Eu o să trăiesc de azi înainte și mai indiferentă ca ieri. Și chiar voi căuta joburi fără bărbați. Nu vreau să-i văd deloc. Să fie sănătoși, să facă ce vor. Eu îmi voi trăi viața și aia e.
Oricum am multe pe cap.

Le-am spus, la toți. Și toți s-au evaporat. Stai liniștit că am fost foart3 sinceră cu toți. Și de obicei am fost vânătoare, oi suferi eu de anxietate, însă când vine vorba de dragoste și evident a început ca prietenie, le-am spus. Și nu a fost să fie.
La prof doar nu, pentru că l-am văzut doar o dată în online și după nu am mai continuat meditațiile pentru că nu mai aveam bani. Deci proful s-a dus.

Eu nu urăsc femeile, eu sunt neutru, realist nu idealist, iubirea e o credință

Zazen.

Am ras, scuze! Acum sunt serios

Imi place ca pui multe intrebari dar esti asa dura si te crizezi cand cineva nu iti raspunde pe asteptarile tale, dar este ok.

Dragostea ca drog, poate sa sune destul de romantic, ce sa zic. La nivel de neurostiinta, cum spui tu acolo, desi este implicata dopamina, de fapt sentimentul ala de dragoste este foarte diferit fata de modul in care actioneaza drogurile ( majoritatea drogurilor de fapt, nici nu implica un nivel de dopamina crescut ci doar inhiba anumite functii, dar povestea lunga, nu o sa intru in detalii aici)

Tu vad ca incepi multe si nu termini cu adevarat nimic. Daca as fi in locul tau, m-as axa pe cariera didactica si invatat engleza la nivel bun ( asta presupune sa comunici mult, eu cand am invatat, vorbeam cu un prieten exclusiv in engleza si a mers foarte bine)

Daca vrei ceva arta dar sa iasa si bani si te si pricepi, recomand sa te apuci de grafic design. Sau poti picta daca ai talent, poti face asta linistita la bloc, doar ca scoti mai greu bani din pictat.

Despre dragoste, daca revenim la ea, este imposibil sa nu te indragostesti, toti o facem la un momentdat si toti trecem prin ceea ce spui tu aici. Din pacate, de la o anumita varsta, incepe sa fie mai greu sa ne gasim parteneri potriviti. Nu o lua in nume de rau, dar in mare masura este vina ta pentru ceea ce experimentezi pentru ca esti prea directa ( desi mie imi place asta, barbatii nu prea iubesc asta), iti faci si emiti pareri foarte usor si esti foarte rigida, nu ai experienta cu dragostea, se vede si aici pe TPU, cataloghezi foarte usor oamenii si ii judeci ( asta iar nu prea suporta barbatii)

Concluzia? Trebuie sa schimbi unele lucruri la tine pentru ca in momrntul acesta, comportamentul tau e de adolescenta rebela, nu de femeie de 28 de ani. Cand o sa schimbi asta, o sa vina si jobul si partenerul si cu astea, nu o sa te mai simti asa pierduta