Nişte prieteni buni de-ai părinţilor mei au un băiat de 23 de ani.Problema cu acest băiat este că nu face absolut nimic, nu are niciun fel de activitate în afară de jucat pe calculator.De când a terminat liceul nu a mai făcut nimic după,nicio facultate,niciun curs de ceva,nu s-a angajat niciunde,nu nimic. Părinţii lui sunt nişte oameni foarte cumsecade, amândoi cu meserii bune,mai au fel şi fel de activităţi cu prietenii în weekenduri, deci niciodată nu am înţeles cum a putut să iasă aşa un specimen din nişte oameni ca ei.
Fiind apropiaţi, ai mei le ştiu problemele cu băiatul.Acum vreo 4 ani ştiu că am fost şi eu în vizită la ei cu ai mei,nu prea mi-a convenit mie că mă duc pentru că ştiam cam la ce să mă aştept, dar asta e, am făcut şi eu un mic sacrificiu.Ai mei m-au rugat să încerc să mă împrietenesc cu el,ca mai apoi să-l pot integra cumva în grupul meu de prieteni (pentru că el nu avea desigur),ca să mai iasă şi el din casă,dar desigur că n-a fost să fie. Ştiu că rămăsesem cumva singură cu el la un moment dat şi am încercat să găsesc tot felul de subiecte de discuţie,dar îmi răspundea de cele mai multe ori sec cu "da","nu" sau ceva foarte scurt,nu dezvolta nicio idee,trebuia să-i scot vorbele cu cleştele din gură. După lungi încercări de a purta o conversaţie, am ajuns să vorbim despre jocuri pe calculator.Mă rog,"să vorbim" e cam mult spus pentru că numai el vorbea aici, eu eram paralelă cu totul.Şi aşa mi-a vorbit omul meu vreo 2 ore sau nici nu mai ştiu cât despre jocuri,îmi arăta cum se joacă el,a luat cred că fiecare joc în parte şi mi l-a prezentat,de abia aşteptam să plec de acolo.
După ce am ajuns acasă,le-am zis alor mei că nu mai vreau să mă întâlnesc cu ciudatul ăla, că am încercat tot ce s-a putut, dar fără niciun rezultat.De atunci nici nu l-am mai văzut decât aşa scurt pe stradă şi atât, dar am auzit că şi acum e în aceeaşi stare, nu s-a schimbat cu nimic.
Voi cunoaşteţi cazuri din astea? Cum ajung unii care chiar au nişte părinţi atât de ok în halul ăsta?

Mai am eu un prieten asa ca tine,grabit si preocupat sa rezolve problemele altora,s-a apucat sa-mi povesteasca cum cineva i-a gresit cu ceva si acea persoana are probleme psihice si trebuit inchis sau legat, dupa o lunga discutie cu el, in care nici vorba sa-l intrerup sau sa il contrazic cu ceva am realizat ca el avea de fapt probleme psihice mai grave.
Atat o sa zic despre cei ce stau sa judece viata altora si sa-i eticheteze cum vor ei, cum a zis si Iisus, primul om fara pacat sa arunce prima piatra.
Nu exista oameni perfecti, obisnuieste-te cu ideea.Toti avem defecte, toti trebuie sa ne indreptam, inainte sa rezolvi problemele altcuiva asigura-te ca le ai rezolvate pe ale tale.

Nu exista genul lui,asta inseamna sa generalizezi si sa etichetezi oamenii ca pe niste produse in rafturile din magazine. Orice om are si o latura mai buna si una mai rea,e si destept,cateodata,alteori prost,e si nebun,alteori cumpatat, unii mai mult ca altii, dar nu e bine sa generalizezi.
Totul tine de perspectiva si de cum privesti un om, daca tu privesti mereu cu ochi rai o persoana, o sa fii oarba chiar si atunci cand acel om face un gest frumos sau o fapta buna.Cu astfel de oameni eu nu prea discut.

Prima oară am fost rugată să-l ajut şi am acceptat mai mult de dragul alor mei, dar şi alor lui.Nu prea am vrut eu să merg pentru că bănuiam într-un fel că nu o să reuşesc din ce ştiam eu despre el,dar am zis totuşi să nu fiu aşa negativistă şi să încerc.
Am pus întrebarea asta doar de dragul conversaţiei,oamenii ca el sunt o curiozitate pentru mine şi am vrut să mai aflu şi experienţele altora.
Nu-mi pasă mie ce vrea să facă cu viaţa lui, din partea mea poate să
facă ce vrea, nu e treaba mea, nu mă afectează pe mine cu nimic, eu doar am încercat să-l ajut.
"Nu exista oameni perfecti, obisnuieste-te cu ideea.Toti avem defecte, toti trebuie sa ne indreptam, inainte sa rezolvi problemele altcuiva asigura-te ca le ai rezolvate pe ale tale."
Nu am zis niciunde că aş fi vreo perfecţiune,am şi eu micile mele defecte, ca tot omul, toţi le avem, doar că spre deosebire de ale lui, ale mele nu sar în ochi şi nici nu îmi afectează viaţa aşa tare.

Mai aveam o intrebare pentru dvstra din anii 90 deja a inceput sa intre oricine la facultate? adica doar pe abza de dosar si nu mai era concurenta mare?

Eu dacă eram tatăl lui îi cumpăram escorte de lux și iarbă...sau doar escorte, după să nu ajungă dependent de iarbă.

Hmm adictia mea e legata de servici, dar nu sant ca ala obsedat, cert e ca si masina ma incanta sa fie modificata si sa arate bine, so conduc mult - numai de camion, scania si soferie ti-as vorbi. O pasiune ce ma leaga de asta din copilarie, visul s-a implinit acum il urmez pana imi indeplinesc alte obiective in viata, si tot sofer raman pe autobuz la un moment dat. Mi-ar placea sa prind camion electric dar nu cred ca apuc vremurile alea, autobuz cred ca da pe curent sau hidrogen

Draga prietena. Din intamplarea expusa de tine observ ca este sociabil in contextul in care se simte confortabil, spui ca nu vorbea deloc ci doar aproba sau nu ceea ce ii spuneai tu. Cand ai deschis subiectul despre jocurile video a preluat el initiativa si a inceput sa vorbeasca. Unii oameni sunt diferiti, nu inseamna ca sunt nebuni, probabil si atitudinea parintilor este gresita, trebuie discutat calm, deschis, in familie si intr-un loc si intr-o atmosfera relaxata despre ceea ce il apasa. Daca toti se poarta cu el ca fiind ''un ciudat, un nebun'' la un moment dat tot auzint aceste lucruri, va incepe sa le creada si sa si le asume. Unii oameni trebuie incurajati, trebuie impinsi de la spate ca sa faca ceva, dar nu spunandu-i ''Vai... ce se va alege de copilul asta, nu este bun de nimic, vai de el, uite si tu ca nu face nimic, nu are niciun potential''

Unii sunt mai lenesi, altii sunt depresivi, altii si-au inchis orizonturile si se refugiaza in ceva, jocuri, alcool, etc.
Trebuiesc scosi de acolo treptat si sa fie incurajati. Desigur ca, acest lucru ar trebui sa fie realizat de catre parinti, dar depinde si de acest baiat ce alege in viata.
Dar in fiecare spine, este un potential trandafir.
Citeste noul testament, Hristos te iubeste.

Când nu mai ai nimic de zis sau nu mai ai chef, te apuci de făcut mişto?

Are pe dracu scuza-ma ca intervin.
Si eu cunosc un personaj de genul si intr-un moment de sinceritate mi-a spus că atâta timp cât il tin părinți nu e prost sa muncească.
Nu se ridica din pat după o cana cu apa isi face aprovizionarea langa pat si mai are si arfe in el.E prost educat într-adevăr, dar ala nu are ce depresie sa aiba ca nu isi bate practic capul cu nimic, Nu are griji, lipsuri, responsabilitate...

Nici eu nu sunt sociabil, nu prea m-am integrat nicaieri, dar muncesc.
Cred ca as da vina pe ghinion, n-ai cum sa intelegi creierul unui timid, ciudat sunt aproape de varsta lui ala.

I-au permis cam multe părinții dacă îi face toate felurile pentru că nu îi convine să muncească la acel job.
Nu a fost impunător tatăl, nu există o limită acolo peste care să nu treacă, înțelegeam de reacționa așa într-o altă situație dar aici nu are dreptate.

Nu știe încă cum funcționează viața, adică cu liceul ce ar vrea? Să lucreze la birou din prima fără să parcurgă anumite etape, să facă cursuri ori altele? Nu se poate.
Când era mic trebuia să fie înscris la anumite cluburi (șah, fotbal, de astea ori să meargă la înot), dacă își permiteau părinții, bineînțeles, ca să se învețe mai bine cu oamenii.
Cred că l-au lăsat în fața pc ului că le era milă să îi interzică, dar prea mult îi face rău.

Să se schimbe zici, dar când înveți niște lucruri de mic e greu să te dezveți de ele când ești mai mare, are 23 deci are ceva de muncă.

A ajuns într-o situație dificilă, își face prieteni greu sau deloc, prietenă nici atât, nu știe să vorbească cu oamenii în general, nu știe să dezvolte o idee și cel mai grav e că nu încearcă să facă nimic ori încearcă singur pentru că are un blocaj și nu vorbește cu nimeni despre el, una din două.

Iar în liceu când veneau alții lângă el la bancă să socializeze și să îl scoată din starea asta...deși au avut intenții bune nu trebuie să uităm un lucru.
Oamenii vor prieteni care să stea lângă ei că au ceva în comun, că simt ei să stea, nu din milă.
Poate el simțea că colegii lui îl privesc cu superioritate sau în orice caz, nu erau pe lângă el pentru că le făcea plăcere, erau doar pentru că făceau un act caritabil, zâmbeau la comandă, vorbeau din politețe, nu era deloc o relație de prietenie autentică, reală.

Iar tu îl faci în toate felurile când el e vai de capul lui
Nici măcar n-ai vrut să îl ajuți tu pe el, wtf.
Părinții tăi te-au convins, pentru părinții tăi și pentru ai lui ai fost acolo, nu pentru el.
Nu are rost să repet că oamenii simt când ești din milă lângă ei, făcând acte caritabile, iar unii nu se simt bine știind asta așa că preferă singurătatea.

Tu știi că are pe dracu că a spus Hyacinth câteva despre el și îl asociezi cu o cunoștință de a ta

Cazurile diferă, nu știi ce are altul în cap.

Nu asta e subiectul aici, nu fi offtopic te rog.

"Iar în liceu când veneau alții lângă el la bancă să socializeze și să îl scoată din starea asta...deși au avut intenții bune nu trebuie să uităm un lucru.
Oamenii vor prieteni care să stea lângă ei că au ceva în comun, că simt ei să stea, nu din milă.
Poate el simțea că colegii lui îl privesc cu superioritate sau în orice caz, nu erau pe lângă el pentru că le făcea plăcere, erau doar pentru că făceau un act caritabil, zâmbeau la comandă, vorbeau din politețe, nu era deloc o relație de prietenie autentică, reală."
Hai că poate după ce au venit de mai multe ori la el (în ciuda faptului că îi trata cum îi trata) era de înţeles că şi-a dat seama că o făceau din milă,dar prima oară, de exemplu, ce a fost? Că au venit pur şi simplu la el fără să-i ştie apucăturile, deci n-a fost nimic făcut din milă aici.

"Iar tu îl faci în toate felurile când el e vai de capul lui laughing
Nici măcar n-ai vrut să îl ajuți tu pe el, wtf.
Părinții tăi te-au convins, pentru părinții tăi și pentru ai lui ai fost acolo, nu pentru el.
Nu are rost să repet că oamenii simt când ești din milă lângă ei, făcând acte caritabile, iar unii nu se simt bine știind asta așa că preferă singurătatea."
Păi îl fac, care e problema? Vede cumva ce scriu eu aici? Sper că e prea ocupat cu jocurile lui ca să descopere TPU-ul.Nu îl afectează cu nimic,nu e ca şi cum aş fi făcut vreo incantaţie,un blestem ceva ca să rămână un ciudat,trist,singuratic,nefootut,doamne iartă-mă.
Eu când am fost la el, am încercat să mă comport cât mai natural, ca şi cu un om normal, fără probleme tocmai ca să nu se simtă el nu ştiu cum.El oricum o fi bănuit de ce am venit şi eu acolo, dar am vrut cumva să-i distrag atenţia de la bănuiala aia.

Lasă copilul să înveţe, n-am nimic cu offtopicurile. Gândeşte-te că la întrebarea despre hărţuirea pe stradă, s-a ajuns la Biblie.

Eh, sunt atatia care la 23 de ani doar se joaca, sunt si oameni de 30-40 de ani care au ca pasiune gamming-ul, nu vad ceva rau in asta, el are pasiunea asta asociata unei neintegrari sociale, e mai inchis in el, mai introvertit. Am si eu un var in genul asta, numai ca el munceste, dar e foarte retras de fel, cand era mic era altfel, era o placere sa ne intalnim ca ne distram mereu, era un drac de copil, era in 'grija mea' cand nu erau ai mei acasa, pleca bandajat mai mereu (glumesc). Tin minte ca o data la ziua lui facuse acasa un gratar ceva, invitase niste vecine dar statea mai mult in casa si invitatii afara, nu voia sa socializeze, manca in casa, acum e cam la fel, se joaca, dar macar munceste. A suferit mult in copilarie, familie dezbinata, a fost neglijat, in preajma mea era mereu in largul lui, adica vorbeam orice, faceam toate prostiile copilariei, dar cu alte persoane nu era asa, eram var-su' preferat.

Legat de prietenul tau, nu poti sa judeci doar prin prisma a ceea ce ai relatat ca noi nu stim nimic, faptul ca nu munceste si are totul pe tava si doar se joaca e o problema, faptul ca tu nu ai reusit sa fii pe aceeasi unda cu el e alta, nu toate persoanele se pot intelege din prima, nu oricine poate forma acea legatura, poate el se simtea intimidat de tine, comod nu era, nu aveati un punct comun de plecare, stai linistita ca 100% e constient ca ceea ce face nu e ok si va simti singuratatea tot mai mult, de asta sunt convins, traieste in realitatea lui virtuala, dar aia nu va fi vesnica, se va lovi de problemele vietii si atunci va primi o palma si se va trezi la realitate, din pacate sunt multe persoane care nu se regasesc cu lumea de acum si se inchid in ei prin anumite feluri, unii prin jocurile pe calculator, altii prin viciuri, altii cu anturaje nepotrivite si tot asa, nu trebuie sa judeci prea drastic, ai facut ce ai putut, lasa-l in bula lui pana va constientiza, macar ti-ai facut datoria cumva.

E hăndrălău la 23 de ani, vorbești de parcă ar fi o victima, n-are cum sa fie o victima.

Că nu-i copil, singura greșeală a ei care a făcut-o e că nu a fost transparenta, să-l umilească pe fata, și să-i de-a doua palme sa se trezească la realitate, asta poate îl motiva mai bine să facă ceva cu viața lui.

Are mici probleme dar poate sa se adapteze presupun, dacă s ar duce la facultate sau la un job ceva. Nu prea e ok sa judeci, îmi pare rău pentru el, ceva nu a mers în viata lui de este asa închis în el și singura lui preocupare e lumea virtuala și a jocurilor

Problema e că ești arogantă, dar e a ta, nu îmi pasă mie.
Ai zis mai sus că ai avut aceeași problemă pe care o are el doar da tu ai avut noroc de părinți, ei te-au învățat că nu e ok să te comporți așa și ai înțeles.
Acum îți asumi tu toate meritele, de aia ești arogantă.

El are un anumit potențial cum are orice om, unii se dezvoltă mai greu din anumite puncte de vedere, să zicem că și el face parte din ăștia, sau din aia care rămân toată viața mai înceți, sunt fel și fel de oameni.
Părinții lui puteau să procedeze cum au procedat și ai tăi, iar în felul ăsta el nu ajungea așa, ajungea un pic mai bine sau mult mai bine, nu am idee, dar oricum avea rezultate mai bune față de cele în prezent.

El și-a dezvoltat inconștient de-a lungul anilor o mentalitate care nu îl ajută prea mult, trebuie să o schimbe însă e foarte greu să facă asta acum.
El poate nu avem cine știe ce potențial, dar cu ăla pe care îl are și cu o educație bună de la părinți (prin educație mă refer să se descurce mai bine, să fie mai vorbăreț, de aia am zis că putea să îl trimită la fotbal, șah, înot, orice, nu să îl lase la PC că deh, de ce nu?) SIGUR ajungea mult mai bine.

Mie în general nu îmi plac oamenii care gândesc ca tine din punctul ăsta de vedere.
Omul își vede viață cum poate, nu îți face ție nimic rău în mod direct și tu te apuci să îl faci în toate felurile.
Iar scuza ta e că el nu știe, da, mișto să vorbești oamenii pe la spate, fie că o zici pe un site unor străini e same sh.it, oricum probabil îl bârfești cu prietenii iar în timp ce vă comparați cu un amărât vă mai creste puțin stima de sine așa e? Că voi sunteți mai buni decât el.

Iar că zici de el sigur zici și de viața altora, asta e problema.

Nu poți să îl ajuți și apoi te apuci să îl jignești.
Nu îl poți ajuta, vezi ți de viață.

Normal, de la 23+ ani nu mai are cum să fie omul victimă, e legal sa fii victimă numai până la 18 cam așa, după aia...treabă ta, ți-ai pierdut "dreptul" ăsta, nici femeile răpite și obligate să se prostitueze nu sunt victime, sunt niște handraloaice(dacă e corect).

I-am explicat lui Hyacinth chestia cu potențialul, mentalitatea lui ce putea fi corectată, el nu a fost conștient unde îl duce stilul ăsta de viață, mentalitatea aia, faptul că l-au învățat părinții într-un fel.
Dar părinții puteau să știe unde, că cică au mai multă experiență de viața.
Oricum, nu îi pun pe ei la zid, au făcut ce au putut, au și greșit, sigur sunt oameni cu intenții bune, eu spun de cauză și de efect.

Dacă e victimă într-o oarecare măsură e o victimă a unei mentalități greșite, ajutată să se instaleze sau chiar plantată de proprii lui părinți.
În rest ține și de el, da am zis cum e cu potențialul ăsta.

Si eu sunt anxioasa,introvertita,antisociala dar asta nu inseamna ca ma scaldă în hara si lene.
Nu imi place sa ies cu oameni, în gașcă sau sa stau in aglomerație, dar repet, pot sa imi fiu mie si celor dragi mie de ajutor.
In momentul in care stai ca trantorul si nu iti pasa de nimic din jurul tau înafara de pc nu esti bolnav, esti doar leneș si obsedat.Si nu e neapărat vina lui, ci a părinților ca iau permis.

"Păi îl fac, care e problema? Vede cumva ce scriu eu aici?"

Problema e ca ai inceput sa te hahai gretos pe seama unuia pe care il descrii ca fiind "singur si trist", cum ai obiceiul s-o faci. Nu conteaza cate critici i s-ar putea aduce aluia. Ce faci tu pe site impreuna cu amicii tai din aceeasi specie e scarbos.

Nu,stiu ca are pe dracu pentru ca nu a încercat nici macar sa se trateze daca e bolnav. Daca il duci si la psiholog si refuza dupa un timp si isi reia obiceiul e doar leneș.Tu realizezi ca nici macar nu sa obosit sa le arate alor lui ca nu are nimic in momentul in care toata lumea spunea ca e bolnav? Pentru ca ii place sa fie tratat ca un bolnav, pentru ca pe un bolnav toata lumea il compatimeste, ajuta si lasa in pace.Asa sunt genul asta de oameni nu doar unul, asa sunt la general vorbind cei cu "simptomele" astea.
Si Eu sunt introvertita, anxioasa, am fost si in depresie dar niciodată nu am făcut o mare tevatură din asta.
Asa ii ridicați voi pe astea de fund in sus si dupa va mirați că avem o tara de putori sau incapabili.Defapt ce ma mira, ca la noi si presedintele tari scrie legile si hotărârile pe Facebook.

Din moment ce nu îi bagă în seamă pe colegii de liceu care voiau să îl ajute și nici nu prea discută cu părinții despre ce are, nu pare să se bucure prea mult de atenția altora, nu e așa?
Plus că se refugiază în jocuri video, deci pică teoria ta.

Apoi unde face el o mare tevatura (ce dracu mai înseamnă și asta)? Problema e că nu discută cu nimeni nu se plânge, nu nimic, doar prins în lumea virtuală.

Nu-i ridic de fund, am zis niște cauze și niște efecte
Poate să se schimbe însă greu, el încă e inconștient și am zis pe mai sus undeva de ce e el inconștient, iar că e leneș oare de ce e așa? Am zis și asta mai sus dar cine să citească.

Vrei sa afli ceva tulburator?
Si eu ajung sa am mai mult de 50 de taburi pe chrome,uneori.
Wiki, Youtube, Quora, Twitter, etc.
Partea mai trista e ca rar ajung sa citesc tot ce mi s-a parut interesant...
Dar ma rog, nu stiu cum cineva ar putea sa stea sa se holbeze la tavan.Adica da, am mai facut asta daca ma gandeam la ceva important sau eram foarte trist si imi puneam ordine in ganduri, dar mai mult de 5 minute nu am rezistat.Too boring.
Si nici nu inteleg cum ar putea cineva sa nu citeasca o carte, in special daca e pentru domeniul sau.
Unii oameni sunt incredibili.
Sper ca ai rezistat fara sa-ti vina sa-l omori.

Ba da, primește atenție din moment ce toata lumea se întreabă ce are, toata lumea il duce la psiholog, încearcă să îl integreze.Ba mai mult,primește in continuare totul dea gata ca vezi doamne el e bolnav.Ia sa il lase cu greutățile vieti pentru o secundă sa vedem ce face,nu ii trece depresia cand il roade stomacul si il depășește hara? Sau poate ca ai si tu dreptatea ta,se sinucide naibi ca e mai comod decat sa duca un gunoi,sa spele o farfurie.
O dată ce cineva apropiat tie te vede in situatia asta si te ajuta financiar,te duce la medic,încearcă să te integreze inseamna ca isi da tot interesul ca sa te vada bine.Dar daca tu te încăpățânare sa continui asa asumati până la urmă faptul că esti acuzat de teatru,lene,figuri...
Si eu am avut o perioada lunga de timp atacuri de panica,lipsa acută de vitamine si vlaga,mi-am plâns de mila o perioadă,dar cand am vazut ca toti încearcă să mă facă să mă simt bine am făcut si eu efortul de a merge la medic, de a face un tratament si de am da silința să mă ridic.Dar uni atata respect au pentru cei din jur, ii doare la bască daca altii se chinuie pentru el.
Iar faptul că nu interacționează cu colegi nu e un lucru asa de iesit din comun, si eu sunt introvertita si anxioasa, chiar imi vine sa vomit cand trebuie sa am o conversație cu o persoana străină din cauza emoțiilor intense, dar daca vad ca sunt de murit ma adun.Nu trebuie sa ai zeci de prieteni sa fi om normal, cum de altfel nu trebuie să fi bolnav daca esti mai introvertita sau antisocial.

N-ai înțeles ce ai citit.
Unde am zis eu că el nu primește atenție?
Am zis că el nu se bucură de atenția primită, nu e interesat de ea, el e interesat doar de PC.

Trebuie să înceapă treptat să se schimbe, dar e încă inconștient și am zis și de asta mai sus pe undeva.

Da. Nu cred în "așchia nu sare departe de trunchi".

Ia analizează cum erau părinții celor care au rămas în istorie? Știe cineva ceva de părinții lui Pasteur, Morgagni, Virchow?

Nu poți să schimbi "natura" unui individ fără ca el să își dorească asta și să depună eforturi în acest sens, oricât de mult ai încerca tu.
Bine, sunt câteva lucruri pe care le poți face. E uimitor cât de mult se poate schimba un om când îi pui "pistolul la cap". Indiferent că e din plăcere sau din ură.

Pai nu cont ca nu ai tu, are regula forumului si de multe ori offtopic-urile au disparut fara voia initiatorului, cum e si normal de fapt, si mie mi-au disparut ca si eu am facut, dar a fost corect. O sa-i raspund pe privat acum.

Adevarul nu trebuie sa doara, din contra trebuie sa ne bucure ca ni se zice, ca sa vedem unde am gresit, sa invatam, sa ne indreptam, sau sa acceptam situatia in caz ca nu o putem schimba.
Eu ma bucur cand mi se zice adevarul, desi il vad singur in general.