Nişte prieteni buni de-ai părinţilor mei au un băiat de 23 de ani.Problema cu acest băiat este că nu face absolut nimic, nu are niciun fel de activitate în afară de jucat pe calculator.De când a terminat liceul nu a mai făcut nimic după,nicio facultate,niciun curs de ceva,nu s-a angajat niciunde,nu nimic. Părinţii lui sunt nişte oameni foarte cumsecade, amândoi cu meserii bune,mai au fel şi fel de activităţi cu prietenii în weekenduri, deci niciodată nu am înţeles cum a putut să iasă aşa un specimen din nişte oameni ca ei.
Fiind apropiaţi, ai mei le ştiu problemele cu băiatul.Acum vreo 4 ani ştiu că am fost şi eu în vizită la ei cu ai mei,nu prea mi-a convenit mie că mă duc pentru că ştiam cam la ce să mă aştept, dar asta e, am făcut şi eu un mic sacrificiu.Ai mei m-au rugat să încerc să mă împrietenesc cu el,ca mai apoi să-l pot integra cumva în grupul meu de prieteni (pentru că el nu avea desigur),ca să mai iasă şi el din casă,dar desigur că n-a fost să fie. Ştiu că rămăsesem cumva singură cu el la un moment dat şi am încercat să găsesc tot felul de subiecte de discuţie,dar îmi răspundea de cele mai multe ori sec cu "da","nu" sau ceva foarte scurt,nu dezvolta nicio idee,trebuia să-i scot vorbele cu cleştele din gură. După lungi încercări de a purta o conversaţie, am ajuns să vorbim despre jocuri pe calculator.Mă rog,"să vorbim" e cam mult spus pentru că numai el vorbea aici, eu eram paralelă cu totul.Şi aşa mi-a vorbit omul meu vreo 2 ore sau nici nu mai ştiu cât despre jocuri,îmi arăta cum se joacă el,a luat cred că fiecare joc în parte şi mi l-a prezentat,de abia aşteptam să plec de acolo.
După ce am ajuns acasă,le-am zis alor mei că nu mai vreau să mă întâlnesc cu ciudatul ăla, că am încercat tot ce s-a putut, dar fără niciun rezultat.De atunci nici nu l-am mai văzut decât aşa scurt pe stradă şi atât, dar am auzit că şi acum e în aceeaşi stare, nu s-a schimbat cu nimic.
Voi cunoaşteţi cazuri din astea? Cum ajung unii care chiar au nişte părinţi atât de ok în halul ăsta?

Nu e corect ce zici:

"E cam trist şi penibil ca la 23 de ani să stai aiurea ca un vierme pe banii părinţilor şi să nu vrei să faci nimic cu viaţa ta"

Stii tu ce e in mintea, sufletul lui de judeci?! Esti tu in el?! Are o mare problema daca nu vrea sa faca nimic, de fapt am explicat in primul mesaj, dar nu stiu cat ai inteles, ca daca intelegeai nu mai ziceai ce ai zis.
Am zis, ca un om sanatos psihic si psihologic nu ajunge asa!
Ca daca 5 min ai avea mintea lui, ai gandi si face la fel.

De aia majoritatea nu fac ca el, ca-s sanatosi, nu fac de la sine ca el!

Omul are probleme la cap! Degeaba ii dai doua peste fata ca mai rau faci. Trebuie aflat ce problema are si ajutat.
Are ori probleme psihiatrice ori psihologice, fara sa rezolvi problema trezesti doar ura si dispret din partea lui si atat, plus ca-i faci mai rau, il dai peste cap mai tare, si mai rau nu face nimic. Iar daca-l dai afara, e posibil sa ajunga in pamant, ca in mintea lui tot nu vede calea buna, se vede in situatie fara iesire si clacheaza, tot nu-ti face nimic, nu te juca cu astea ca nu e de gluma, nu asa se rezolva problema, si dupa aia zici "aoleu boi am fost.".
Are un blocaj psihologic cumva, ar trebui dus la psiholog de urgenta, asa se rezolva. Nu sa-l incurajezi sa stea in situatia aia, evident.

Judeci aiurea fara sa fi in situatia respectiva, judeci din afara, gandesti prin prisma gandirii tale, deci gresit.

Daca a ajuns asa inseamna ca nu are parinti ok.

"Legat de prietenul tau, nu poti sa judeci doar prin prisma a ceea ce ai relatat ca noi nu stim nimic, faptul ca nu munceste si are totul pe tava si doar se joaca e o problema, faptul ca tu nu ai reusit sa fii pe aceeasi unda cu el e alta, nu toate persoanele se pot intelege din prima, nu oricine poate forma acea legatura, poate el se simtea intimidat de tine, comod nu era, nu aveati un punct comun de plecare, stai linistita ca 100% e constient ca ceea ce face nu e ok si va simti singuratatea tot mai mult..."
Nu e prietenul meu.Normal că prima oară m-am gândit şi eu că poate pur şi simplu omului nu i-o fi plăcut de mine/nu o fi avut chef de mine atunci,dar după ce mi-a povestit prietenul ăla al meu care a fost coleg cu el în liceu,mi-am dat seama că de fapt el era aşa cu toată lumea,deci cred că oricine ar fi fost în locul meu păţea la fel.
Cred şi eu că e conştient că ceea ce face nu e deloc ok sau cel puţin atâta sper pentru el,doar că nu face nimic în privinţa asta sau şi dacă încearcă în felul lui(deşi nu prea pare, dar în fine), nu încearcă destul, se străduieşte prea puţin, nu zic că trebuie să se schimbe peste noapte, dar nici să-i ia 100 de ani, dă-o-n colo de treabă.

" Problema e că ești arogantă, dar e a ta, nu îmi pasă mie."
Nu sunt arogantă deloc, Jus7tule.Nu am pus întrebarea asta cu scopul de a arăta vezi doamne ce situaţie bună am eu şi în ce rahat este el, nu am vrut să-l umilesc, nu ăsta a fost scopul întrebării.
Pur şi simplu m-a frapat ceea ce am auzit şi văzut la omul ăsta şi am pus o întrebare despre asta pentru că am vrut să citesc şi despre alte cazuri.
" Ai zis mai sus că ai avut aceeași problemă pe care o are el doar da tu ai avut noroc de părinți, ei te-au învățat că nu e ok să te comporți așa și ai înțeles.
Acum îți asumi tu toate meritele, de aia ești arogantă."
Din nou, nu sunt arogantă şi nu îmi asum niciun merit pentru schimbarea aia.Mamei îi revin acele merite.
" Omul își vede viață cum poate, nu îți face ție nimic rău în mod direct și tu te apuci să îl faci în toate felurile."
Îmi pare rău într-un fel de el(înainte să mă întâlnesc cu el îmi părea mai rău,dar după ce am început să văd şi să aud una alta despre el,s-a mai micşorat părerea aia de rău, încă îmi pare, dar nu aşa mult), dar în acelaşi timp mă şi amuză că primeşte ajutor din toate părţile, totul mură-n gură şi el nici aşa nu e în stare să facă ceva.De aia mai fac mişto, dar am dat detaliile alea şi ca să se înţeleagă mai bine situaţia.
" Iar scuza ta e că el nu știe, da, mișto să vorbești oamenii pe la spate, fie că o zici pe un site unor străini e same sh.it, oricum probabil îl bârfești cu prietenii iar în timp ce vă comparați cu un amărât vă mai creste puțin stima de sine așa e? Că voi sunteți mai buni decât el."
Glumeam aici:" Păi îl fac, care e problema? Vede cumva ce scriu eu aici?"
Nici să-l bârfesc nu era scopul întrebării pe care l-am şi spus mai sus,deci nu o lua ca pe o bârfă.
Şi da,mă,ne creşte nouă poola când ne "comparăm" cu el.
În primul rând,am vorbit despre el cu prietenii cred că numai o dată, chiar după ce am fost la el şi chiar nu a fost o discuţie în care ne amuzam pe seama lui, iar în al doilea rând nici eu şi nici cei din anturajul meu nu suntem genul care să ne comparăm cu alţii, mai ales cu un amărât ca el, că ar fi fost şi mai penibil.

Vezi ce am scris mai sus.

Whatever.

Si mie imi e scarba.Atata negativitate si atatea prejudecati in acest topic.
In loc sa il ajute intr-un mod real,sa-i spuna o vorba buna,sa faca un gest frumos,sa-i dea o petrecere surpriza, habar nu am, la naiba, sa joace un joc cu el daca tot e pasionat de gaming, ea sta sa se planga pe TPU si sa-l jigneasca pe aici.Neam prost, csf.

Eu cred ca esti foarte aroganta si ce e mai grav e ca nu realizezi cum suna ce spui tu din exterior.Nu ai pic de compasiune pentru un om care sufera,zero sensibilitate, ai trait in puf si ai primit totul de-a gata, ai probabil niste prieteni care te pupa in fund si sunt de acord cu tot ce spui, un fel de "yes men".
Daca nu e prietenul tau, nu inteleg de ce te bagi in viata lui.Cred ca are o problema,un blocaj psihologic cum a spus si Mosotti si se poate rezolva,dar trebuie sa vrea el,imi e rusine de rusinea lui in ce situatie se afla si faptul ca sunt persoane care doar se prefac ca vor sa ajute.
Daca ai stii ce inseamna suferinta,in special cea emotionala,ai empatiza cu el si ai face ceva sa-l scoti din starea aia,dar tu de fapt nu vrei sa-l ajuti, tu voiai sa il barfesti si sa te crezi superioara altora, ca vai ce viata misto ai tu si ce prosti sunt unii ca sufera.
Cu toate ca nu face mai nimic cu viata lui acum si il vezi ca pe un om pierdut, un boschetar, un om fara viitor, eu cred ca nu ai rezista o zi in pielea lui.

"Eu cred ca esti foarte aroganta si ce e mai grav e ca nu realizezi cum suna ce spui tu din exterior.Nu ai pic de compasiune pentru un om care sufera,zero sensibilitate, ai trait in puf si ai primit totul de-a gata, ai probabil niste prieteni care te pupa in fund si sunt de acord cu tot ce spui, un fel de "yes men"."
M-ai caracterizat perfect,bravo,maestre,ai un os de la mine.
"Daca ai stii ce inseamna suferinta,in special cea emotionala,ai empatiza cu el si ai face ceva sa-l scoti din starea aia,dar tu de fapt nu vrei sa-l ajuti, tu voiai sa il barfesti si sa te crezi superioara altora, ca vai ce viata misto ai tu si ce prosti sunt unii ca sufera."
Ştiu foarte bine ce înseamnă suferinţa,am trăit şi eu ceva nasol acum mai mulţi ani,poate chiar mai nasol decât ce o fi trăit el (dacă o fi trăit ceva),dar am trecut peste după o perioadă, am lăsat totul în urmă.
Eu am încercat să-l ajut, au încercat şi alţii, dar dacă nu vrea cu adevărat să dea nimic din el, nu are nimeni ce să-i facă.

Atunci lasa-l in pace, nu e de datoria ta sa il indrepti.

Dar ce-i fac?

Lui nimic, tie iti faci rau daca te consumi pentru problemele altora.

Nu mă consum deloc.Doar port conversaţii pe un subiect.

Nu vad rostul acestor discutii, daca nu vrei sa il ajuti.

Eram doar curioasă ce experienţe au mai avut şi alţii.

Ti-am spus, nu e iesit din comun ca un tip de 23 de ani sa se joace la calculator.Nu e iesit din comun ca o persoana sa se inchida in sine in urma unor experiente traumatice. Daca vrei sa stii de ce e asa cum e,trebuie sa faci mai mult decat sa pui cateva intrebari pe TPU,noi nu il cunoastem,nu ii stim toata viata,ce decizii a luat de l-au dus in punctul acela,cum a fost educat,cum s-au purtat colegii profesorii cu el,sunt multi factori si directive de luat in calcul.
Poate are nevoie de un psihoterapeut,poate are nevoie de un prieten,de cineva care sa il asculte,ce a patit,cineva cu care sa se deschida, fara sa fie judecat.
La suprafata sa stii ca majoritatea oamenilor, chiar si multi care par ok, daca sapi adanc o sa dai de niste oameni foarte sensibili care poarta tot felul de masti, in mare parte pentru ca asa e societatea noastra, superficiala.
E greu sa intelegi o persoana in profunzime daca nu ai trait in pielea lui.E greu sa intelegi psihicul unei persoane.Sa generalizezi e foarte usor, toti putem sa aratam cu degetul, mai greu e sa arati compasiune, chiar si unei persoane pe care nu o placi neaparat.

"Mi-a prezentat fiecare joc in parte " arww, daca eram eu acolo il strângeam de gat
Exista și alte cazuri, din familii foarte bune, familii cunoscute, care au ajuns rau...
O singura întrebare. Cum îl tratează ei pe el? Pare genul de fiu care e prea cocolosit.

Păi se cam şi vede că a fost şi încă este cocoloşit.
Când a refuzat job-ul, l-au lăsat în pace până la urmă, s-au dat bătuţi, nu l-au obligat.

Psihologul nu face mare brânză, ci trebuie mers la un psihoterapeut. Modul de lucru a celor doi este diferita. Propune-le părinților lui să facă niște terapii cu el. Sa caute un psihoterapeut din recomandări, unul foarte bun.

Cunosc un prieten de-al băiatul soțului meu, care la fel 23 de ani are, nu muncește și nici la facultate nu merge. Nu are pasiunea jocurilor ci a dormitului, până la ore destul de târzii. Ruptura asta in el a fost și cu divorțul părinților lui și bineînțeles poartă și ei o vina, nu l-au integrat in munci din adolescență, să vadă cum se câștigă banii. Ambii părinți au propriile afaceri, mama lui un supermarket și tatăl lui cu agricultura, iar el este un trântor. Are prieteni cu facultate deși el nu are ambiția sa urmeze una sau să își caute loc de muncă. Astfel de oameni care au lenea la putere, au grea rezolvare, daca nici părinții nu-l iau de mana sa intre in el, să devină mai duri și să îl ducă cu forța la muncă. Este mai simplu sa se plângă la unul și la altul că nu știu ce să facă! Daca li se taie porția, să vezi cum și în labe vor merge la munca. Când au chef să își îmbunătățească hainele din șifonier, o noua frizura, o componentă PC etc și să le refuzi că nu poți să îi ajuți doar prin munca le poți obține, sunt siguri cu greu se găsesc rezolvări in privința prietenul tău.

De obicei cei care sunt tratați de părinți intr-un anumit fel ajung sa creadă ca ei asa sunt.
Dacă ei l-au cocolosit prea mult și au făcut chestii in locul lui, chestii pe care trebuia sa le facă el, si l-au lăsat pe pc toata ziua...
In viata asta trebuie sa faci și sa dregi ca sa capeti încredere în tine etc.
Dar e posibil ca el sa fie asa caracterial, la 23 de ani demnitatea te împinge sa-ti cauți de munca etc.
Dacă maica-sa e psiholog și l-a tratat asa, ce sa mai zic.
Unii in afara casei sunt îngeri și in casa devin draci, deci asta cu "ce oameni buni sunt" e relativa.
Dumnezeu cu mila, am văzut cu ochii mei cum unii sunt "destinati" la o anumita viata, daca el e fericit asa...

Nici o mentalitate de genul "dacă părinții făceau chestia aia și aialaltă, poate ajungeam mai bine". Nu prea cred că e sanatoasa.Destinul ți-l mai faci și cu mana ta, nu depinde și nu e influențat de alții. Că sunt alti copii care, părinții îi "obliga" sa stea in casa dar ei tot ies pe ascuns.Eu nu cred că părinții lui, nu îl încurajau sa o faca, îl lăsau pe calculator toată ziua. Fara să-i zică nimic, fara sa-i zică să facă și altceva. Numai că el probabil nu ascultă de ei. De obicei când ești copil faci cam exact opusul din ce îți zic tai. De aia zic că nu are rost sa dai vina pe ei.
E foarte conștient că e un ratat, trist si toate chestiile de care te iei de Hyacinth ca își bate joc de el, după cum îl descrie așa e, că dacă nu era îl durea fix in cot de viață și era mult mai vorbaret, nu ii era frică să fie judecat de lume pentru situația în care se afla.

Ai scris multe.
Ar fi fost bine daca nu ai fi deviat in ce spui ca nu a fost scopul intrebarii.
In fine. Ardeti-o cum vreti.

Cu ce am deviat? Am dat mai multe detalii ca să se înţeleagă mai bine situaţia.
Am pus doar o întrebare ca să discut despre o situaţie care pe mine una mă şochează, mi se pare ireală.Te-ai mai luat o dată de mine acum câteva luni la o întrebare de genul.

Ai zis ca n-ai pus intrebarea ca sa barfesti. Dupa cateva raspunsuri te-ai apucat sa faci asta cu emoticoane vesele.
Nu mai tin minte intrebarea, dar sunt sigur ca am mai facut-o pe undeva din aceleasi motive, pentru ca, cum am zis la inceput, asta ti-e obiceiul.

Că am mai făcut puţin mişto de el pe alocuri, asta-i altceva, dar nu, nu ăsta era scopul întrebării.Mi se pare amuzant că omul e cam prea mândru, arogant şi chiar nu îmi dau seama de ce şi asta mă amuză.
În fine.Las-o aşa.

"Da,singur,trist şi nefootut, vai, dar ce bine sună."
E si nefootut? Asta e grav.