Sau ne hranim imaginea A da bine in ochii celorlalti, prin a juca rolul de salvator ne hranim narcisul.
Ajutam pentru ca e frumos. Pentru ca si noua ne-ar placea sa fim ajutati. Pentru ca suntem toti oameni. De ce sa ne uram cand ne putem ajuta?
Din altruism... din bunătate. Niciodată să nu ajuți pe cineva din egoism!
Ajutam ca sa avem constiinta impacata si sa ne simtim mai bine cu noi insine. Empatia, altruismul sunt chestii subiective promovate de societate. Cand ne conformam la acestea stim ca am facut alegerea morala "corecta" si ne simtim mai bine cu alegerile facute. "Corecta" este in ghilimele, avand in vedere ca regulile morale difera de la societate la societate, insa in orice societate, indiferent de regulile morale ale acesteia, oamenii se simt bine cand fac alegerile morale corecte. Ca sa iti dau un exemplu, in unele triburi din Africa inca se practica sacrificii umane. Cei care fac sacrificiile umane se simt bine cu ei insisi pentru ca stiu ca au facut alegerea morala corecta, sacrificiul unui copil pentru salvarea tribului. In ochii lor au dat dovada de empatie pentru ca au luat responsabilitatea de a ucide o alta fiinta asupra lor, insa au salvat tribul. Pentru ei, acest act a fost empatic si altruist si se simt bine cu ei insisi. Nimeni altcineva nu trebuie sa stea cu constiinta incarcata pentru ca a omorat un om, insa in acelasi timp societatea lor este protejata. Prin urmare, nu are cum sa fie vorba de actul altruistic in sine care ne face sa ne simtim bine, avand in vedere ca ideea de altruism si empatie este extrem de fluctuana, ci faptul ca ne-am conformat la valorile societatii carei apartinem, pastrandu-ne constiinta impacata, pentru ca asta este singurul lucru care ramane stabil in cadrul oricarei societati.
MadaAwwr întreabă: