Nu e scenariu ipotetic, ci real, presupun că unii dintre voi ați avut parte de chestii de genul și ați dat peste persoane de genul.
Să zicem că lucrezi ca asistent medical la un spital.
Ești în tura de noapte.
Medic de gardă este un barbat tânăr, la vreo 30 de ani, drăguț, respectos, inteligent dar modest, profesionist, vesel dar rezervat, politicos, educat, altruist, empatic, doctorul model.
Ei bine, să zicem că treci pe hol, pe lângă cabinetul lui.
Ușa de la cabinet este întredeschisă.
Te uiți înăuntru de curiozitate, nu ca să-l spionezi.
Îl surprinzi pe medic stând așezat cu picioarele pe birou, într-o postură degajată, cu un rânjet pe față, vorbind la telefon pe ton arogant, zicând următoarele:
"Da, frate, pot vorbi. Nu, sunt singur în cabinet nu sunt fraierii ăia (referință la asistenți) sau japițele alea (asistente medicale) pe lângă mine."
Credeți că a fost un "puseu" de ego sau asta e adevărata lui fire?
Știu că mulți bărbați și medici sunt neciopliți și se exprimă astfel atunci când sunt cu prietenii dar să zicem că în exemplul de față nu e cazul, acest medic nu e genul să folosească astfel de expresii sau glume de prost gust, și mai ales că știi că vă apreciază.
Plecând de la acest exemplu, ce părere aveți despre persoanele de genul: sunt ipocrite, încercând să pară perfecte în societate sau au și ele scăpările lor?
Despre medicul din exemplu ce credeți?
Care e el, cel real: cel arogant și nesimțit sau cel modest și politicos?

Tu precis n-ai auzit sau întâlnit oameni cu mai multe fete.

Poate să aibă mai multe fețe.

Un om, indiferent ca e barbat sau femeie, are comportament diferit, in functie de mediul inconjurator. Ce te intereseaza cum vorbeste el cu un prieten, daca in colectivul de munca se comporta corect?
Pe langa ce am spus suferi si de misandrie. Cum iti permiti sa categorisesti "multi barbati si medici sunt neciopliti"? Daca zic ceva de tine si de femei zici ca sunt necioplit si misogin.
Iti recomand ca la munca sa te ocupi de treburile tale si sa nu mai asculti la usile altora.

Nu am ascultat la nicio ușă, era doar un exemplu, nu am menționat nici unde că este vorba despre ceva real sau despre mine.

Fiecare mai vorbește asa cand este nervos, poate omul este de treaba dar poate avea ceva nervi de la stres si se exprima asa, probabil că sunt si colegi care poate meritau acele apelative, nu poti sti la cineva e reterea, în plus nu ar trebui să analizezi atat, un om este cum il percepi tu, cum se comporta in timp dar nimeni nu e sfânt sau perfect.

Pai da, no?

De ce un om drăguț, respectos, inteligent dar modest, profesionist, vesel dar rezervat, politicos, educat, altruist, empatic ar vorbi urat de niște persoane care nu ar merita, no?
Poate s niște scârbe, no?

N-a fost nici un puseu de ego, adevarata lui fire aia era!

Nu exista sa aiba scapari, un om bun, nu poate fi arogant niciodata, nici sa vrea nu-i iese deloc.
Scaparile alea arata cine esti real, si un om okey nu poate avea scapari pentru ca nu exista in caracterul lui aroganta, si daca nu exista, de unde sa o scoata vreodata? Si daca aroganta aia nu exista, nu exista situatie in care sa poata sa apara ceva ce nu exista.
Scaparile arata ca aroganta aia exista deja acolo.

Nici nu mai era cazul sa intrebi, ca e f clara treaba.

Și atunci de ce crezi că s-ar fi prefăcut?
Datorită firii sale perfecționiste?

S-a prefacut ca sa dea bine societatii, a avut un interes sa se prefaca.

Poate a avut seara o intalnire si a zis ca nu sunt fraieri aia fiind prieteni lui... nu e ok sa judeci pe alti. pararea mea e ca sa te uiti la tine ce faci nu la alti

Tu nici nu sti ce ai scris?! Uite cum incepi postarea: Nu e scenariu ipotetic, ci real. Ori e real, ori nu este. Hotaraste-te!

Și eu sunt arogantă uneori dar nu mă port urât cu oamenii și nu înseamnă că sunt rea.
În mare parte a timpului sunt modestă și rezervată dar atunci când am totul sub control mă simt încrezătoare mă simt degajată și mă comport arogant și superior cu oamenii dar nu e din răutate, ci din faptul că mă simt full încrezătoare în forțele proprii.
Nu jignesc pe nimeni sau să-i fac să se simtă prost doar că am o atitudine superioară și sarcastică dar nu din aceea bădărănească; nu încep să mă laud că sunt deșteaptă sau mai știu eu ce doar că obișnuiesc să adopt o pozitie de superioritate și să folosesc sarcasm fin.
Poate că ai și tu momente de genul.

Aroganta nu are nimic de a face cu incrderea in sine.
Eu nu am momente de genul cu oamenii care-s oameni, ma comport normal cu toata lumea.
Ma port urat cu neoamenii, asta da, atunci am momente de genul.

Așadar, după parerea ta, ce spune despre mine faptul că sunt modestă dar și arogantă/sarcastică uneori?

Pai parerea mea e ca daca aroganta nu apare decat la oameni care nu se poarta okey cu tine, esti okey.
Daca apare si la oameni care se poarta si s-au purtat okey, nu esti tu okey, iar in cazul asta parerea mea nu e una buna.

Pai la aerul ala de superioritate ma refer! Adica cand esti okey pe toate, esti aia adevarata care esti tu de fapt.

Mda, iti place, dar nu e ok viz-a-viz de ceilalti. Tocmai ca-ti place nu e in ordine.

Daca nu se observa, e ok, dar si daca se simte, nu ti-a zis, nu stim daca a deranjat sau nu.

Pe privat nu stiu daca primesc toate mesajele, insa e bine sa aflam si parerea altor oameni.