„Nu există prieteni adevărați în ziua de azi! Toți o să își vadă interesul mai devreme sau mai târziu."
„Trebuie să ai încredere doar în tine!"
„Trebuie să fii mai rezervat în declarații despre suferințe, cineva o să își bată joc."
„Oameni sufletiști nu prea există."
„Dacă ești bun, ești luat de prost."
Și alte exemple pesimiste ce se referă la societate.
Voi credeți că e adevărat? Credeți că veți găsi vreodată o persoană perfectă în care să vă puneți toată încrederea? Sau credeți că toți sunt prieteni, până când devin instrumente pentru a-ți atinge scopul?
Am întâlnit persoane de genul acesta, preferă să stea singure, nu le pasă de cei din jur (conform a ceea ce spun), sunt dezamăgite, au alte pasiuni ce compensează nevoia aprecierii și a socializării: cărți, renumitele jocuri video, filme și altele.
Sincer, nu știu ce să cred, oare sunt eu prea optimistă? Prefer să cred că nu au găsit pe cineva sau nu au știut unde să caute. Cred că sunt diferiți, mai diferiți decât restul lumii, sau poate e atitudinea de vină. Sau poate incredibil de ghinioniști, știu că o experiență personală nu poate fi argument pentru o definiție universală, dar, deja când se înmulțesc, parcă începi să îți pui întrebări...
Care e părerea voastră?

Pai sa inteleg ca tu nu ai o cea mai buna prietena sau cel mai bun nu-i asa? :-s stiu cum este. Am avut si eu odata o 'cea mai buna prietena' daca poate fi spus asa. dar intr.un final am reusit sa-mi dau seama ca nu est echiar asa cum pare. Ea doare se folosea de mine pentru asi atinge scopurile . Nu dupa mult timp am reusit sa o cunosc pe Yolanda o fata extraordinara. daca iti vine sa crezi am cunoscut.o pe facebook. Era iubita unui prieten de.al meu. Cata nebunie si cu ei . Eu prin intermediul lui am reusit sa o cunosc. Am vorbit cu ea zi de zi. mereu ne spuneam tot ce faceam si prin cate treceam. Ea mereu ma intelegea, mereu era alaturi de mine, cad era suparat amereu incercam sa o ajut. Trezuse la un moment dat printr-o faza foarte urata si nu a putut sa spuna nimanui despre ce este vb k altfel ii agrava situatia. Dar dupa multe rugaminti am reusit sa o fac sa imi spuna. adevarul este ca a durat ceva ca sa o pot ajuta dar in final a iesit bine :d si asa am reusit sa ii castig increderea. ne intelegem foarte bine suntem ca doua surori si niciodata nu am profitat un ae cealalta. Desi nu suntem la o distanta convenabila una de cealalta, totusi in Vara asta am reusit sa ma duc la ea de 2 ori si ea la mine la fel. NU-ti vine sa crezi ce sentiment am avut cand am vazut, o pentru prima data dupa 6 luni in care am vb doar pe mess si fb
In cazul tau, incearca sa nu pui prea mult suflet si sprijin din prima pentru ca ei ( prieteni ) te simt si imediat incearca sa profite. Trebuie sa stii cum sa iti alegi prietenii

Dai funda? :d

Asta se aplică pentru oamenii asemănători, depinde de mediu.
Nu-s în categoria aia de persoane, chiar dacă-s retrasă, nu e ăsta locul meu.
N-am găsit pe cineva să îmi fie cel mai bun sau cea mai bună prietenă, deși mă înțeleg bine cu destule persoane, sunt diferita, dar nu contează, va veni și vremea mea, nu mi-am pierdut speranța-n umanitate ca ei.

Foarte bine... Nici nu trebuie. Pana la urma fericire nu inseamna neaparat sa ai o sau un cel mai bun prieten. Pe mine chestia asta ma depaseste frate . Poti sa te simnti bine si alaturi de mai multi prieteni. In fond daca ai un frate sau o sora este perfect :*

Mi-aș fi dorit să am o soră mai mare, cred că sora mea mică e privilegiată-n cazul ăsta.

Și da, mi-aș dori să găsesc acea persoană, doar că momentan n-an găsit-o!

asa este si eu am o surioara mai mica. Dar o invat pe ea ca si cum sa faca daca eu am dat gresi plus de asta imi petrec majoritatea timpului facand-o pe ea fericita si asa uit de acei "prieteni"

Um...păi,nu sunt genul ăla de persoana care stă mereu nu'ma cu grupul ei, merge in aventuri, sunt populari, mă rog,ai prins ideea.
Chestia este că,am avut si eu ''B.F.F'' insă am descoperit că mă folosea (și in plus ea era deja in grupul ăla de jmecheri, deci nu mai avea nevoie de mine) Eram supărată, mai alea când vezi că majoritatea au un cel mai bun prieten si tu ești singur.

Dar, am intâlnit pe TpU niște oameni extraordinari, cu care vorbesc zilnic.Stăm la mare distanță,comunicăm prin intermediul Messenger. O fată exceptionala, de vârsta mea,cu care mă ințeleg e useri-ța Amadeea. Ea imi știe toate secretele,și eu știu tot despre ea.

Aici se aplicăvorba ''Poate prietenii virtuali sunt mai buni prieteni decât cei reali ''

Da, ai dreptate, nu-ți pune increderea in oricine, analizează-i faptele ca un fel de spion sub acoperire, și vei știi de cine să te apropii.

P.1.S

Ma descrie perfect ceea ce ai scris in intrebare. Consider (si sunt aproape convins, de fapt) ca sunt extrem de rare cazurile in care doua persoane sunt prieteni adevarati, fara a exista interese ascunse sau un scop in sine. Nu spun asta doar din cauza propriei mele experiente, ci si pentru ca am observat in jurul meu acelasi lucru, in general. Prefer sa tin legatura o data la cateva saptamani cu cele 2-3 cunostinte pe care le am si atat. Am alte activitati pe care le practic si chiar compenseaza lipsa socializarii (oricum nu mi-a placut niciodata sa stau prea mult in compania celorlalti, asa ca nu e chiar nicio problema, in cazul meu).

Nu știu dacă e adevărat dar am observat că prietenia adevărată e cel mai ușor de găsit în grupuri mediocre, acea prietenie bazată pe lucruri banale...de obicei prietenii ăia de joacă, de la bloc, din perioada copilăriei, dar nici ăia nu țin forever. Cu timpul se mai duce din compatibilitate, vin alte vremuri.
Dacă pe aceia nu-i menții apoi va fi mai greu să găsești pe cineva cu o prietenie la fel de strânsă. Nu e totuși imposibil.

În grupurile mai «intelectuale» prietenia are mai multe fețe. Și asta ți-o spun din experiență, nu din prejudecăți sau idei preconcepute.

Și acum înțelegi de ce stau eu singur și nu mă interesează persoana nimănui.
Nici nu am nevoie. Am doar colegi și cunoștințe cu care mă înțeleg mai mult sau mai puțin bine. Nu consider pe nimeni prieten. Asta reprezintă pentru mine doar ceva ideal, ca la fizică.

Tu pe de altă parte nu concepi să fii singură sub nicio formă și nu poți face nimic altceva fără a îndeplini mai întâi acest "quest".
Desigur că pot veni unii cu argumente invalide că omul e o ființă socială. Este, dar până la prietenie mai sunt mulți km.

Aoleu, tu cu exemplul tău...că tot ai adus vorba de școală...mi se pare doar mie sau la acele «prietenii» din școală au o contribuție și părinții să le destrame? Prin întrebări agasante de genul: tu cât ai luat la test? și cutare cât a luat?
Și uite așa începi să detești involuntar niște lucruri sau chiar persoane. Doar din niște «competiții» stupide, care nici nu pot fi sincere de multe ori. Poate cutare a luat o notă mai mare decât tine pentru că a trișat. Sau chiar dacă... poate tu nu ai putut să înveți mai bine din diverse motive, acum de ce trebuie să ți se scoată ochii că nu ești tu mai bun sau măcar egal? Of of of.

Eu stiam de mult asta, acum daca ai serviciul dorit si un animal de companie e suficient.

Da, ai dreptate. Dar asta se aplică mai mult în mediul rural, unde părinții sunt mai tradiționaliști și nu concep ca al lor copil să aibă note mai mici. El/Ea de ce a putut să ia notă mai mare ca tine, ai? Și uite așa îl manipulează, inducându-i o detestare crescândă pentru persoanele respective. Nu poate fi inferior, trebuie musai să fie superior.

Da, mai există oameni destul de ok care îti pot fi prieteni fără să stai cu teama că o să te tragă în țeapă sau altele de genul.
Dar când dai de ei, deja realizezi că nu prea mai ai nevoie de compania lor.

E adevarat ca exista persoane care vor doar sa profite, se gandesc doar la ei si alte cele. Dar nu toti sunt asa. Chiar daca sunt in numar mai mic, inca exista persoane care apreciaza o prietenie, in care poti sa ai incredere si care sunt gata sa-i ajute pe altii.
Nu e nimic gresit daca vrei sa fii singur, dar... experientele traite langa o asemenea persoana sunt magice.
Pur si simplu iti fac viata mai frumoasa.
Cand un prieten te tradeaza, e dureros. Si eu am trecut prin asta. Mai ales daca ati fost prieteni mult timp (12 ani, in cazul meu) Probabil de-asta anumite persoane cred ca toti sunt asa. Ca toti au un motiv ascuns si ca te vor rani intr-un fel sau altul.
Dar pot sa spun (si sunt absolut sigura) ca nu toata lumea e asa. Inca mai exista... oameni.

Pai sunt diferite tipuri de persoane.Eu de exemplu, fac parte din categoria celor mai retrase si nu neaparat pentru ca nu mi-am gasit prieteni, dar pur si simplu nu ma simt bine in compania oamenilor Este adevarat ca am avut parte si de multe dezamagiri din partea lor si majoritatea te dezamagesc in viata, n-ai ce sa-i faci.Dar am avut parte si de oameni de ok deci nu asta ar fi fost problema,mai sunt si oameni pe aceeasi lungime de unda cu tine insa ii gasesti mai greu. Ei bine, pana la urma am realizat ca cel mai bine ma simt singura :X.Iar acum, pot sa ma regasesc pe mine insami, pot sa-mi pun ordine in ganduri si nu ma influenteaza nimeni.Prefer sa-mi petrec timpul doar eu cu muzica mea, in curatenie si liniste(adica sa nu le aud gura altora) >.

Genul ala de persoane, inchise in ele sau cum le-ai aratat tu, au mai degraba o experienta din copilarie, mai mult negativa, asa ca si-au pierdut increderea totala in omenire, chiar daca fac parte din ea. Prefera sa se foloseasca de confrati pentru asi razbuna mica fericire destrusa la acel moment din copilarie. Parerea mea.

Sociopatie poate?!
N-am așa un caracter delăsător. Îmi pasă, orice s-ar spune.

Neah, nu sociopatie. Pur și simplu găsești chestii mult mai interesante pe care să le faci și nu-ți mai pasă dacă e sau nu o prezență umană lângă tine.