Nu știu ce să mai zic.Viata mea e amară de când sunt mică. Pana și oamenii online și sunt mai prietenoși decât în realiate.Acuma cred că sunt într-un punct în care nu mai am speranța. Vocile câștigă, de fiecare data.Nu mă mai interesează de nimik.Am gânduri neplăcute cum ar fi sa mă încui și să nu mai duc afara, sau să îmi pun capătul zilelor.Am anxietate și stres când văd oameni că se uită la mine.Incerc sa ignor dar inima mea bate așa de tare, și fața îmi devine roșie și îmi lăcrimează ochii, arăt patetic.Imi place întunericul.Sa stau in întuneric.sa nu mă mai gândesc la probleme.Muzica mă calmează mă simt confortabil și mă face un pic mai fericita.Dar restul nu mă interesează nimik.nu am prieteni pentru că de abia vorbesc și nici nu mă interesează să îmi fac unii.Ma gândesc că într-o și vocile din mintea mea vor câștiga și nu voi mai fii.Credeti că sa mă duc la terapie măr ajuta? și dacă mă întrebați câți ani am.Am 17 și știu că nu am șanse și sună prostesc și depresiv

Atatea probleme de anxietate au copii in ziua de azi,încât tind sa cred ca se datorează telefoanelor. Pentru ca nu mai au interacțiune cu lumea reală.
N-ai prieteni, dar nici nu vrei sa ai. Vrei sa fii altfel, dar nu depui nici un efort. Stii vreau sa mănânc, dar nu vreau sa bag in gură.
Ce te plângi atât, vocile din capul tău? Hai ma pe bune?
Sunteți retarzi? Ai o viață, mergi la școală, încearcă să intri în contact cu lumea, nu mai fugi de ei, nu toti îți vor răul. Lasa-ti telefonul acasă și mergi fără el mereu. O sa fii uimită sa descoperi tot din jurul tau. Privirile oamenilor sunt ceva benefic, unii se hrănesc din asta. Gen divele pe insta.
Deci soluția e simplă, fără telefon și cât mai multă atenție la ce se întâmplă în jur. Renunța si la muzica aia, poate iti afectează, cine stie ce muzica deprimantă asculti.

Da. Terapia te salveaza. Sa nu asculti de nimeni care spune contrariul. Sper sa dai de psihoterapeutul potrivit si sa iti fie bine. Chiar daca nu dai din prima de el, nu te lasa.

Având in vedere problemele cu care te confrunți, e cazul sa ceri ajutor specializat.
Da, terapia te-ar ajuta. Un psihoterapeut are pregătirea necesara ca sa te poată ajuta. Dar conteaza mult sa îl găsești pe cel potrivit, și sa simți ca te poți înțelege cu terapeutul.

Ai depresie si anxietate.Foarte multi se confrunta cu asta, nu e nimic prostesc.Frica si tristetea o avem toti, dar in depresie si anxietate ea deja devine un stil de viata.Ele doua vin la pachet de obicei... eu personal am avut ( anxietate) si inca am.La varsta ta aveam anxietate asa mare incat imi era rusine sa zic si "pâs". Acum nu am scapat in totalitate de ea, dar s-a mai diminuat cu mult.Am facut o introspectie, am analizat de ce am anxietate si
am incercat sa lucrez la ea. Cat despre terapie nu am un raspuns exact. poate te ajuta, poate nu.Depinde de terapeut, de cat de receptiva esti etc.Nimeni nu ti poate zice ce efect o sa aiba atat timp cat ei vad problema ca pe ceva simplu iar pentru tine e ceva complex.Eu te sfatuiesc sa incerci terapia, acolo sunt oameni mai cunoscatori ca multi in domeniul de probleme ale psihicului si care o sa incerce sa te ajute si sa nu te judece pentru problemele tale.Chiar daca multi spun ca e fake, trebuie tinut cont ca si mai multi zic ca terapia i-a ajutat (persoane depresive, anxioase, borderline, autism etc). Cat despre chestia cu prietenii, ma gandesc ca anxietatea si depresia te opresc din a iti mai dori sa iti faci.Prietenii oricum nu se fac asa usor..Sanatate!

Pune mana si invata fetita, ca nu ai terminat nici scoala generala, dupa cum scrii si te exprimi.
Uite un exemplu banal, din zecile de greseli pe care le-ai facut in textul scris de tine: cuvantul "nimic" nu s-a scris niciodata cu "K" in limba romana.
"K"-ul se foloseste doar la Kg (kilogram) si Km (kilometru), nu in cuvintele limbii romane!

Cat de prost poți să fii că văi ai scris nimic de parcă nu are același sens.Ce are legătură Kg cu problema mea