Nu știu cât de bine era înainte să mă nasc. Probabil era cald și confortabil in uterul mamei dar nu regret că am ieșit de acolo.
Nu imi pare rau. Consider ca exista un motiv sau scop pentru care m-am nascut si oricat de greu mi ar fi la un moment dat tot voi gasi puterea necesara sa ma ridic. Pana a urma viata are si partile ei bune, putine e adevarat, dar daca stim sa le apreciem ne dau puterea sa mergem mai departe, sa depasim obstacolele.
Nu,viata e o minune a carui origini si evolutie e o minune, un miracol, cu cat aflu mai multe cu atat ma minunez mai mult
Pe bune? Deja m-ai dat pe spate.
Dacă chiar îți amintești cum îți era înainte să te naști înseamnă că ești un fenomen.
Întrebarea ta are așa... o fină tentă de îndemn la sinucidere.
Mie mi-e indiferent.
Viata e o experienta unica, si nu cred in nici o teorie cum ca ar exista ceva inaintea, respectiv dupa ea.
Deci... Altceva sigur nu aveam de facut, asa ca ma bucur ca traiesc.
anonim_4396 întreabă: