O cercetătoare psiholog a zis că depresia este nesatisfacerea propriei persoane, propriului standard, ideal pe când anxietatea este neadaptarea în social/societate și nerealizarea standardelor sociale/impuse de societate.

Voi ce credeți?
Ați simțit asta, oamenii, care aveți depresie sau anxietate?
Credeți că este adevărat?

Și de ce este atât de important un standard pentru om, pentru societate?
De unde ideea că doar dacă te ridici la aceste standarde (atât personale, cât și sociale) ai valoare, poți, ești cineva?

Mai bine zis, și de unde ideea că până la urmă trebuie să fii un bifator de chestii în viața asta? Dacă observăm bine, cam asta a și devenit secolul 21 despre posesiuni, despre a avea. Iubirea în sine, a devenit o posesiune în acest secol. Parcă și fericirea. Trebuie să facem ritualul x, să luăm pastila x, să luăm alimentul x, doar pentru a fugi după acea "fericire".
Doar eu am simțit asta sau chiar se întâmplă asta?

E ok, chiar sănătos, un standard să existe, la fel o direcție, la fel o normalitate. Dar de ce percepția noastră umană trebuie să fie axată și fixată doar acolo. La acea bifă compulsivă și la acea percepție compulsivă către a bifa, a avea, a poseda?

Și de ce asta trebuie să curme vieți? Să ducă războaie și să producă suferință sufletească și în cele din urmă psihică?

Da, insa nu chiar toate standradele in intregime, ci doar unele in general, mie personal nu imi plac anumite legi, si comportamentul de turma, dreptul de a jingi, injura si a face lucuri negative este permis la nivel mondial din pacate eu as mai ingradii putin dreptul la libertate, as investii in educatie mult si sanatate, as inlocui bisericile cu locuri de meditat in grup si lagare de concentrare, mie unul mi se par mai ideale pentru o soceitate mai productiva.
Societatea actuala este intr-un prea mare inclinaj productiv si de inegalitate a statutului personal, si a inegalitatii de sanse intre fiecare persoana.Pe langa acestea, as impune o limmita de profit/avere pentru cat poate avea maxim fiecare persona si companie in parte, iar daca genereaza mai mult de acea limita, sa fie obligate sa doneze acei bani organizatiilor non profit sau de caritate sau chiar statului strict pentru categoria de investii si dezvoltare a mediului inconjurator.

Orice psiholog iti va spune ca tu esti vinovat pentru orice. Chiar si daca explodeaza roata autobuzului si tu intarzii la serviciu.

Au fost puse deja în aplicare sugestiile tale și au ruinat jumătate din Europa, plus alte tari actuale. Alte idei?
Cheers

Exista "criteriul moral". Acest criteriu nu este ABSOLUT insa omul are nevoie sa aprobé in viata lui principii. Pentru o viata fericita este nevoie de anumite principii. Sa se simta eficient, realizat, coerent, sa aiba autodominare, etc.

Psihologii nu iti explica realitatea/sistemul ci doar descrie experimenta creierului. Ei nu vor sa critice societatea ci sa iti critice creierul. Creierul trebuie se descurce iar realitatea trebuie acceptata asa cum este ea. Credinta este ancorata decat psihologia. Credinta surprinde si creierul si lumea. Vorbeste in termeni mai ampli nu stricti.

Www :)))
Nu ziceți chiar rău.
Dar parcă sunați totuși oleacă a comunism, a un Hitler 2, domnule Dracula.
De altfel numele vă trădează, iubirea pentru tenebre, durere și sânge. :)))
Însă de aici la a ne întoarce la Holocaust nici chiar așa. Deși vedem bine că nici în democrație, războiul nu a încetat. Iar cine e Hitlerian, aplică în orice sistem, nebunia și râvna din capul său. În cazul de față precum cei din Israel și cei din Rusia. Aveam prea mult confort azi și prea multe aveam cu toții, în orice țară ne-am fi dus până la urmă, încât să nu putem trăi în pace și armonie?!
Really?!
Deci un nou Holocaust nu mai vrem, domnule Dracula. :(
Dar pe alocuri ceea ce propuneți, nu e de prisos. O societate totuși fără reguli stricte și fără reguli oarecum care să se aplice pentru toți la fel, nu va fi niciodată o societate bună.
Însă cât cu dat ceva din profit statului, really?! Mai aveți încredere în stat și în a mai da ceva statului?!
Eu abia recent am deschis telefonul undeva la ceva cu impozit pe soare sau ceva ce le cerea săracilor oameni care voiau să-și ia panouri fotovoltaice, să le pună impozit și pe alea. Cică ei, impozit pe Soare.
Really?! Acolo am ajuns? Să ne impozităm sursa naturală, unica sursă naturală ce nu fusese exploatată și impozitată, azi și aia se va impozita?!
Ce va urma, oxigenul?!
Și poate chiar vom ajunge la acea Apocalipsă în care doar cei privilegiați și cu bani, vor avea dreptul la viață și oxigen?!
Really?!
Aici am ajuns?!
Deci eu și acum sunt în stare de șoc, după ce am auzit că ne va impozita Soarele :( Și într-un astfel de stat, cum să-i mai dăm ceva, domnule Dracula? Cum?
Până și filantropia, ceva ce zicea la Biblie că săracul s-a dat ca să se mântuie bogatul și ca să dea, de fiecare dată când cineva chiar este în nevoi, azi filantropia a ajuns un "eveniment social" de pus în ramă, pe Instagram și Facebook. :)
Deci eu la stat nu aș da nimic.
Dar mă gândesc totuși la acele lagăre de concentrare. :))) Eu ador suferința :))) deci ceva unde să se urle și să se chiuie de durere, nu e chiar ceva de evitat. :))) Ba chiar ceva ce mi-ar plăcea să văd. Măcar atunci poate mă voi simți și eu ceva mai vie. :))) Votez pentru asta, domnule Dracula. :)))

Ăăă, mare Seba i miss you
But a translation speech, will be good.

Dar am înțeles să zic prima parte. Spui că omul are nevoie totuși de această bază. Și nu e nimic exagerat aici. Piramida lui Maslow ne spune clar că, un om are nevoie până la finalul vieții să-și cam dezvolte tot potențialul existent în el și că nevoile piramidale trebuiesc îndeplinite.
Însă de aici la a înebuni, pur și simplu nu crezi că e too much?!

Și că la fel azi societatea are un standar prea ridicat?!
Parcă special cam vrea să ne elimine din Univers pe câte unii, nu crezi?! De altfel depresia și anxietatea fiind bolile secolului 21.

Bruh -_-
oricum ms de sustinere pup

Sau mai grav a familiei tale.
Știu, căci un psiholog nu ar trebui nici să pice în acest tipar, al explicatului compulsiv și al găsitului doar de tipare ci și de gestionat situații și găsit soluții.

Ați simțit asta, oamenii, care aveți depresie sau anxietate?
Credeți că este adevărat? Nu.
Iubirea în sine, a devenit o posesiune în acest secol. Tu crezi ce spui, sau numai zici? Dar cu iubirea non în sine cum e, după tine?
Și de ce asta trebuie să curme vieți? Să ducă războaie și să producă suferință sufletească și în cele din urmă psihică?
Adică? Război pe bază de amor în sine nu s-a mai petrecut de pe vremea lui Homer, războiul Troiei. Tu ești în sine și prin sine, cam pe acolo.