O sa povestesc doar o parte din vis, partea cu ‘Cora’, o colega de facultate, partea care m-a afectat in realitate, si, pana la urma, singura parte pe care mi-o amintesc.
Suntem intr-o gara, pe un peron, mai multi oameni, toti ne cunoastem intre noi. Privesc spre sine, erau mai multe, vreo 5, dar pareau mai multe, deasupra lor e un pod, in departare, camp...
Si e pustiul asta, de-o varsta cu mine pare-mi-se, desi nu i-as da 19 ani, un baiat pe care nu-l cunosc, desi fata lui imi pare cunoscuta, pe bicicleta, incepe si o ia printre sine, ‘Cora’, incantata, se ia dupa el (de unde iau toti oamenii astia biciclete, sincer…), o privesc cum merge… la un moment dat ma iau si eu dupa ea, tot pe bicicleta. Nu trec 5 minute, ca imi spune ‘Cora’: "Acolo e o biblioteca, stii?", stiam ca e o biblioteca subterana, prin care se intra printr-un pasaj langa sine, gen ca alea de la canalizare, ii zic: "Da, stiu.", la care ea: "E mare, pana pe partea cealalta.". Se refera ca biblioteca trece pe sub sine (primele sine, sau ultimele din partea din care priveam noi, primele dinspre peronul pe care stateam la inceput). Mergem la gura de intrare, care e acoperita cu un fel de cub gol de metal, ‘Cora’ il da la o parte, nu se vede nimic decat suprafata apei, se pare ca intrarea era inundata…? Ii spun: "Nu mai stiu cum se intra…", "E simplu, te duci in jos si dupa aia faci dreapta." si se uita la mine cu un zambet, cum face mereu cand imi explica ceva, eu de frica de faptul ca daca intru, nu mai ies, pentru ca habar n-aveam ce-i prin apa aia, plus ca nu patrundea lumina, deci era bezna, dau din cap si spun ca nu stiu. ‘Cora’ isi da sosetele jos (doar sosetele, stiu, ciudat) si intra in apa, dupa cateva secunde zice (desi era sub pamant, o auzeam perfect): "Cand ajungi jos, la fiecare doua minute iti micesti buzele." (ce? sa imi micesc buzele? pentru ce? acum chiar nu mai inteleg nimic, si cuvantul asta, ‘micesti’, clar era din capul meu bagat in scenariu, ‘Cora’ nu vorbeste asa, si nici eu, e doar un cuvant pe care l-am auzit iar acum creierul meu mi-l baga mie aici ca sa-mi strice socotelile), acum chiar ca nu mai vreau sa intru.
Iese ‘Cora’ la suprafata, suntem pe cealalta parte a sinei, la cealalta intrare sau iesire (ajunsesem acolo fara sa fac un pas). La un moment dat, vine tipul asta pe care eu cica nu-l cunosc, desi fata lui imi era cunoscuta si care intre timp nu stiu ce facea cu bicicleta lui, ca nu l-am bagat in seama, ma ia de gat, si ma pune sine, ma uit in partea stanga, si vad un tren albastru care vine spre mine… ma zbat sa scap, dar in mintea mea imi zic: "O sa imi dea drumul in ultimul moment.", desi ma tinea bine tipul, chiar daca era mai slab ca mine, ma zbat tot mai tare cu cat trenul e mai aproape, vine si ‘momentul final’, trenul trece peste mine, ii simt rotile cum ma apasa pe piept, parca invelite in cauciuc, nu patesc nimic, doar o sperietura. In tot timpul asta, ‘Cora’ nu face nimic ca sa ma ajute, m-ai tradat!
In fine, ma ridic, tipul incepe si rade, ca si cum ar fi fost o "gluma"... il iau de gat, si il duc inspre un gard care era langa sine, era un gard alb tipic de beton, care (o sectiune) e facut din doi stalpi intre care vin cateva placi de beton, iar la final, deasupra, ca ornament, vine o placa alcatuita din doua brate de beton, intre care vin x-uri, tot de beton, gardul asta era doar pe partea dreapta a sinei, la fel ca peronul, care era la vreo 60 de metri departare in spatele nostru, pe partea stanga erau celelalte sine, iar pamantul era acoperit de iarba. Il iau pe asta de gat si il duc inspre gard, intre timp ‘Cora’ trage de mine speriata ca o sa-l omor pe tip, valeu... ii fac semn gen "fa liniste", sa stea linistita, incercand de fapt sa-i spun ca nu am de gand sa-i fac nimic, nu stiu ce fac cu mana stanga, o bag pe sub dreapta cu care il tineam de gat, ca sa-i fac lui ‘Cora’ inca un semn sa nu se mai agite, ea fiind in partea dreapta a mea, si dintr-o data incepe si se tine de burta, ca si cum as fi lovit-o, chiar daca n-am simtit s-o fi atins macar, ma uit confuz la ea in timp ce-l tin pe asta de gat, vad ca e ceva in neregula dar imi continui activitatea, stiind ca nu am lovit-o (si nu o lovisem, dar eh, e un vis), ajungem la sine langa gard, il pun pe tip pe sine, ii cad ochelarii langa cap. Din partea dreapta (aceeasi parte din care venise si trenul albastru), vine un tren rosu, in ultimul moment, il trag de pe sine si apuc sa iau si ochelarii, trenul incetineste, si imediat dupa noi, la vreo 10 metri, intoarce, la 180 de grade, prin iarba, si se pune pe niste sine care erau intre sinele de pe care venise si gard, si se continuau spre partea din care venise trenul, dintr-o data intre sinele astea apare un peron, pe care sunt cu ‘Cora’, in spatele nostru stationa un tren verde, ne uitam la trenul rosu (cel putin eu), conductorul scoate capul pe geam, se uita spre spatele trenului si tipa (nu stiu la cine, eu ma uitam doar la el), in mana mea stanga simt o durere, o intepatura, cand ma uit vad cioburi de sticla infipte in degete, cioburi destul de mari. Trenurile erau la fel de mari ca tramvaiele, dar nu aratau exact la fel, doar pe interior.
Ne urcam in tren, stateam in capat, in spate, ‘Cora’ nu se misca, nu zice nimic, doar priveste in gol, dupa cativa metri, trenul opreste, o intreb pe ‘Cora’: "Coboram?", nu zice nimic, ma indrept spre usa, usa incepe si se inchide, dar cand ajung aproape de ea, se deschide din nou, cobor si ma indrept spre casa... cu un rucsac in spate, si dintr-odata realizez ca sunt imbracat intr-un training negru si un tricou alb. Ma gandesc la ‘Cora’, daca e suparata pe mine, si ma doare, pentru ca tin la ea, si acum pare ca am dezamagit-o...

M-am gandit sa-i povestesc si ei visul, dar e prea ciudat, si pana la urma, doar un vis.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook