O să vă povestesc pe scurt experiența mea cu fumatul.
La final se lasă cu întrebare dar mai întâi să vă spun faza.
Eu nu sunt fumătoare dar acum câteva săptămâni, am făcut pariu cu o prietenă, fumătoare întrăită, că eu pot fuma câteva țigări din toate felurile care există pe piață și să nu devin dependentă.
Zis și făcut.
Am cumpărat câte 3-4-5 țigări din câteva mărci, cele populare și am fumat. Țin să precizez că am fumat pentru prima dată acum 7 ani și a doua oară anul trecut dar nu am continuat.
Prima dată a fost oribil, voi fumătorii, știți senzația.
Timp de aproape o lună am fumat, pe ascuns, noaptea, după ce adormeau părinții mei.
Am procedat astfel, deoarece mi-ar fi fost rușine să fumez în fața lor. De certat nu e cazul, am 21 de ani, nu mai sunt un copil.
Fumam cu pauze de câte o oră sau 30 de minute.
Unele tipuri de țigări mi-au plăcut, altele nu. Uneori îmi plăcea să fumez, alteori o făceam doar ca să le termin.
În a doua săptămână simțeam nevoia să fumez dar mi se terminau țigările.
Ziua nu simțeam nevoia să fumez doar după ce adormeau părinții mei.
Mai mult îmi plăcea senzația aceea că fumez pe ascuns iar părinții mei nu știau.
Mi se părea palpitant sentimentul, nu gestul în sine.
Până la urmă, mi-a fost scârbă să mai fumez. Îmi venea rău când mă gândeam la țigări și la fumul ăla.
Nu am devenit dependentă și am câștigat și pariul cu prietena mea.
Asta mă miră și asta e și întrebarea: de ce nu am devenit dependentă și nu am mai simțit nevoia să fumez, ba chiar îmi este și scârbă când mă gândesc?

Dependenta e psihologica

Interesantă treabă. Mă bucur că, până la urmă, n-ai devenit și tu fumătoare.
Fii atentă: dependența apare ca urmare a unul nivel crescut de dopamină obținut în urma unei activități anume. Treaba este că prima dată când facem ceva obținem nivel maxim de dopamină; apoi, pe măsură ce repetăm activitatea, obținem tot mai puțină dopamină în urma acestei activități, deci simțim nevoia să o facem mai des și în cantități mai mari. Tu ai zis că mare parte din țigări nu ți-au plăcut, ți-au dat greață, deci nu ai obținut dopamină de pe urma lor deci nu mai voiai să repeți experiența. Sigur, dependența mai are drept cauză și "efectul B" (imediat ce trec efectele drogului, se instalează simptome diametral opuse), dar n-a fost cazul la tine.

Am avut in familie persoana care a fumat cate 2 pachete la zi, si ajunsese sa vada efectele negative: respira mai greu, obosea, tusea. Etc
La vizita medicala a auzit: "daca mai fumezi, nu prinzi Craciunul!" (era prin luna mai).
A mers acasa, a aruncat cele 3-4 pachete pe care le avea ca provizii, si din ziua aceea n-a mai pus tigara in gura.
Ceilalti membri ai familiei nu au stiut initial povestea si se uitau ca trasniti cum naiba se face că un fumător înrăit se lasă de pe o zi pe alta.
Dependenta e grea, insa determinarea poate fi mai mare uneori, totul e sa iti propui!
"Nu pot" nu există, când la mijloc se află voința ta, si există incă rațiune in cutiuță.
O vecina s-a lasat recent de fumat, fara tigari electronice, dar cum pe ea stresul o determina sa fumeze, si-a dat seama ca trebuie sa isi ocupe acel timp cu altceva, si s-a apucat sa joace sudoku. (la recomandarea mea, dar am zis la plesneala, nu credeam ca chiar va face asta, sau ca o va ajuta).

Pai e simplu, eu nu stiu cum gandesc cei care fumeaza, insa sa dau bani pe ceva ce imi face rau la organism si nu are niciun beneficiu, la ce bun?
Eu zic ca nu este o dependenta ci o prostie, spre exemplu eu mai bag bani la jocurile video, insa nu pot spune ca sunt depedent sau ceva de genul, insa fiecare face ce vrea cu banii lui pana la urma, chiar daca ii face rau si ii mai si explici...

Mă bucur că ți-ai făcut timp pentru a răspunde dar nu ai răspuns direct la întrebarea care mă interesează:
De ce nu am devenit dependentă? că puteam deveni de la prima țigară.

Mulțumesc pentru răspuns dar te rog să răspunzi direct la întrebare:
De ce nu am devenit eu dependentă?
De ce nu am simțit nevoie ci scârbă de a mai fuma?

Și la mine de ce nu s-a instalat această dependență?

La mine era mai mult suspansul (dacă pot să-i zic așa) că fumez pe ascuns, afară, noaptea, în spatele casei, știind că nu mă vede și nu știe nimeni.
Nu-mi plăcea fimul țigări în sine, ci gestul făcut pe ascuns.

Tocmai, asta vreau să zic: nu țigările în sine te atrăgeau, deci n-ai devenit dependentă!

N-ai devenit dependenta p0entru ca esti o fiinta puternica si cu o logica buna. Dependenta de tutun o fac cei slabi. Recunosc, si eu am fost slab. Am fumat peste 30 de ani si ajunsesem la 2-3 pachete pe zi. Tusea exasperanta m-a facut sa ma las. Acum imi dau seama ca puteam sa o fac mai repede. N-as mai fuma nici daca ar fi cu aur.

De ce nu? Pt ca organismului tau nu ii place pur si simplu acel lucru.
Vad cineva bate campii si spune daca esti fortat o sa devii depenedent,povesti.
Daca te fortezi sa faci un lucru ce organismului tau nu-i place,rezultatu va fi -iti va veni rau,organismul refuza pur si simplu,ti se face rau.
Si eu la fel sintlnu pot lua droguri,alcool,tigari,sau daca sa zic as lua, ma simt oribil, iar daca insist in continuare imi vine sa vomit, organismul face orice sa nu ii dai ce nu-i place.
Asta tine de placerile creierului, cei dependenti simt placere inca de la inceput. Daca nu te atrage, nu simti placere fii sigur ca indiferent ce te va forta cineva nu vei deveni dependent.

Cel mai bun răspuns!
Dacă dăteai mai devreme acest răspuns, primeai tu funda.

: O Nu știu cum ai putut să fumezi atât de mult într-o singură zi.

Asta e! Sunt recunoscut in bloc. Era o scara de militari si cand tusam eu era desteptarea sa mearga la serviciu. Iaca! Am peste 12 ani de cand m-am lasat.