Oare am mai pus întrebări despre invidie?

Nu mai știu.

Dar revin cu aceste întrebări, deoarece mă macină.

De ce simțim așa de mult invidia asta.
Până la urmă invidia apare că îi vedem pe alții mai bine și mai rău pe noi? Sau apare pur și simplu, oricât de buni am fi?

Credeți că și alții ne invidiază pe noi, deși poate noi ne vedem nașpa?

Și nu știu dacă întrebarea asta are legătură cu tema, dar tot simt nevoia să o scriu.

De ce ne simțim așa de căzuți și de jos noi și pe alții îi vedem așa de bine? În fond, am auzit că toți au problemele lor. Că toți au și bune și rele. Atunci de ce? De ce preferăm să îi vedem mereu pe alții mai bine? Să fie asta o victimizare, de fapt? Să ne placă să ne axăm pe relele din viața noastră? Să fie o formă de sado-masochism și să ne placă pur și simplu suferința? Sau chiar să fim așa cum ne vedem noi, adică niște looseri?

Și care ar fi indicatorii în viața asta până la urmă că un om ar fi un ratat sau un învingător?

Ce zodie esti?(pe langa cea elefant)

Păi eu sunt săgetător.

In ce zi?

Nu prea m-am regăsit cam în nimic din ce ai scris mai sus.
N-am invidiat niciodată pe nimeni, n-am tânjit chiar niciodată la ce are altul sau la viața altuia.
Problema mea e cumva invers. Am tendința de a mă simți disconfortabil în preajma celor care au probleme sau care o duc rău/greu prin comparație cu faptul că mie mi-a oferit viața cam totul fără să am eu personal cine știe ce merit, iar alții care probabil sunt și mai capabili ca mine, nu reușesc să se descurce.
Și nu cred că e vorba de vreun indicator care să-ți spună dacă ești un ratat sau un învingător.
E vorba de cum te simți tu. De cum te împaci tu cu tine însuți.
Te poți simți împlinit și mulțumit de viața pe care o ai, cu mult mai puține față de cum își închipuie unii, la fel cum te poți simții și ultimul om chiar dacă stai pe o grămadă de averi.
Totul e doar în mintea și în sufletul tău.

Eu nu sunt invidios din contra apreciez omul care prin munca lui a reușit ceva sa faca, macar ai ce invata de la acel om, cu invidia ce câștigi?

Exista invidie pe dreptate și invidie pe inconștiență.

Sunt oameni ce au ciuda pe alți oameni pentru ca da,deși ei muncesc,sau sunt oameni buni,sau fac N lucuri pentru bunăstarea lor sau a celor din jur tot nu au minimul din ce își doresc și e frustrant.E ca și cum tu ai o colega ce muncești aceias chestie, dar ea își ia mereu pauze, muncește mai puțin și mai prost și tot ea e privilegiata, ia salariu ca și al tău, are concedii plătite și tot restul.
Nu e ok sa ai invidie, dar e ok sa fi supărată ca ești neandreptatita doar pentru ca N persoana poate e ruda cu patronul sau cine ști ce alte motive.
Sau sa vorbim de relatii.Esri cu un băiat cu,care te comporți impecabil,îl iubești,ii oferi tot ce are nevoie și el nu apreciază,nu te respecta si ajungeți sa va despărțiți.
Îl "ia " alta ce poate e sub nivelul tău ca și comportament vizibil,chiar nu da doi bani pe el, iar cu ea se comporta ca și cu Dumnezeu ca să nu rămână singur sau pentru ca, caracterul lui e de asa natura încât ii place sa fie umilit.
Și aici, e bine sa iri vezi de ale tale și sa ii ignori pentru ca merita unul pe altul.Dar e nromal sa te gândești măcar, sau sa iti treacă prin cap un strop de invidie legata de situația respectiva pentru ca la fel, ai fost neandreptatita.Adica ai făcut bine și ți s-a dat rău.
Și multe alte exemple.

Invidia aiurea și tâmpită din perspectiva mea,ea atunci când deși ai și ești ok fizic, financiar, sentimental te trezesti ca din plictiseala îl urăști pe x, sau nu îl suporți pe y ca si-a luat o geaca mai frumoasa, sau ca a ajuns și el/ea în vacanta unde ai fost tu, sau ca a reușit prin munca sau învățătură sa prindă un post bun etc.Adica invidie pe nedrept fata de un om ce a muncit și a tras pentru ce a reușit.

Invidia cum am spus, deși nu e buna poate sa apară și pe drept și pe nedrept. Poate sa apară și pe stima de sine scăzută și sa îți setezi în cap mereu ca altul e mai bun deși nu are nimic în plus sau minus fata de tine și asta deja e ceva la nivelul psihicului ce trebui analizat.
Ca de plâns sau suferit nu cred ca vrea nimeni sa o facă toată ziua, dar când tu te uiți în oglinda și poate ai agnee, kg în plus sau în minus fata de cum iti dorești tu și apare cineva "perfect" în peisaj, normal ca te simti aiurea.

Ne simțim căzuți pentru că suntem egoiști.
Invidia ne ajută să creștem, Invidia este motivul pentru care vanzările și economia multor tări funcționează bine. Vecinul și-a cumpărat un Audi. Muncești pănă iți cumperi și tu unul.

Care ar fi indicatorii în viața asta până la urmă că un om ar fi un ratat sau un învingător?
Invingatorii trăiesc din plin și se bucură de fiecare zi.
Restul trăiesc in regrete și dezamăgire

Dafuq? Cunosc niste milionari in euro, am toata stima, respectul, si admiratia pentru ei fiindca stiu ca au muncit pentru banii aia si o fac in continuare. Plus ca sunt oameni de calitate. Pe de alta parte, DETEST jegurile subumane din politica imbogatiti pe cadavrele altora. Nu, nu e loc de gri aici, treaba e neagra. Cu fiecare spaga, cu fiecare contract dat aiurea, OMORI OAMENI. Nu conteaza ca si-au luat un Logan nou sau un domeniu feudal de 50 de milioane de euro, ii detest in aceeasi masura. De invidiat, poate doar pe aia cu p*&a de 20+ si stamina pe masura care se intampla sa fie si un pic rasariti intelectual.

Cred că invidia provine dintr-un sentiment de inferioritate cronic. O persoană invidioasa e incapabila sa se bucure de binele altuia și din cauza orgoliului, egoului exacerbat, voind a obține și deține ea toți laurii succesului. Nimic rău doar că atunci când nu ești în stare să te bucuri măcar puțin de binele altuia ești un inept dpdv emoțional și spiritual. Invidia nu face rău aproapele ci nouă înșine. Invidia e otrava sufletului, cea mai nocivă.

Ne simtim cazuti si de jos ca suntem! In cele mai multe cazuri suntem, altfel indivia nu apare, asta e un sentiment care nu il controlezi, deci nu tine de cum te vezi tu, ci de situatia reala.

Este exprimarea frustrarii, furiei.
Nu e asa ca fiecare cu problemele lui. Stim f bine care e treaba.
Daca are un job mai bun, bani mai multi si noi nu putem avea (sa zicem ca nu ne-a dat natura talentul sau inteligenta respectiva si nu depinde de noi), e situtia f clara obiectiva.
In rest are si ce avem noi pe alte axe, deci e le plus.
Daca ala are parte de parteneri mai frumosi, mai placuti ca le-a dat natura fizic, si se bucura de afectiune, iubire, ssex, simpatie, si noi nu putem, e iar clar.

Intrebarea de invidie am pus-o si eu aici, nu ii vad sensul, dar ea apare in mod natural.

Indicatorii sunt simpli, obiectiv un ratat este un om fara job si fara nimic, relatie.
Dar in rest e subiectiva treaba, pentru unu a fi vanzator zice ca e ratat, pentru altul e okey, nu poti zice exact.
Iar invingator la fel, unu zice ca a invins desi e sofer de tir, altul ca a ajuns prof universitar.

Mister Mosotti, când mă bucuram și eu că ai reapărut după atâta vreme, cu ideile tale smart, acum parcă-s prea smart și parcă mi-ai dat cu drujba în cap.

Parcă pui atâta patos în gena asta și în natura asta, ba chiar îmi amintește de Evoluția lui Darwin, dar atât de mult de deja începe să mă enerveze. ) Azi chiar am nervi și deja această teorie susțină de tine, mă cam frustrează și mai mult

Cine știe, poate pentru că e adevărul?
Habar nu am. Dar mă irită.
Pentru că eu de 27 de ani lupt să mă ridic și tot în mocirlă mă simt. Oare să fie asta ceea ce susțineți tu și domnul Charles Darwin? Chiar am văzut și un documentar mai demult cu el și teoria lui. Arăta și animalele cum le cerceta el pe timpuri. Mă rog, animalele erau de acum, dar arăta procesul pe care-l observase el. Aia puternică trăia, că era cioară pe creangă, că era căprioara în fața leului, că era peștele mic ce fugea de peștele mare, că se confruntau cu o boală. Ăia puternici supraviețuiau, ăia slabi mureau. ○_■
Mosotti dragă, credeam că revii cu un vibe de pace și optimism, nu cu unul sumbru și cam morbid.
Dar nici măcar nu pot fi supărată pe tine și pe domnul Darwin că ați expus doar realitatea. Hai să zicem că dumneata ai zice-o doar așa, de dragul de a da un răspun, dar domnul Charles Darwin o spune doar pe baza observațiilor lui. Că am și citit sau văzut un documentar în care chiar i se prezenta viața lui și zicea acolo că omul chiar a fost plecat o lună/două în junglă doar pentru a observa comportamentul animal. Deci nu mă îndoiesc că ceea ce a observat e doar pura realitate. Cumva fără să vrem o observăm și noi zi de zi. Eră cu eră. De ce unii pot și alții nu pot. Chiar dacă acum au luat amploare speakerii ăștia motivaționali și coachii, ba chiar lumea se duce în prezent la psiholog și psihoterapeut, doar ca să se motiveze, cu toate acestea lumea se observă la fel ca în trecut. Unii pot, alții nu pot. Unii chiar nu au resurse și tot pot, alții au n resurse și tot nu pot. La fel cum pentru alții totuși resursele și faptul că s-a născut cu lingura de aur în gură, reprezintă un atu, iar altul născut sărac îi e sortit să moară tot sărac.
Hai că iar detest viața asta. M-am săturat de ea ca de poame acre.

Invidia este fomentata si de competenta. Vrei sa fii pe locul iantai. Poate sa fie si sanatoasa si rea. Ca sa fii incompetent nu este considerat bine. Esti mai increzut, eficient si stapan pe tine atunci cand esti competent. Ajungi la exit, rezolutie, plinatate, etc. Cel care stie sa faca un lucru bun, nu doar stie sa il faca perfect...ci se simte el intrinsec capabil sa il faca bine. Simte in interior o putere de rezolvare.

In Facerea (Geneza) 37 Iosif este invidiat de fratii lui.


Parerea mea este ca invidia este distructiva. Moise iar a fost invidiat de Core. Nu putem in viata sa fim profesori la toate materiile. Sunt maestrii si maestrii. Cu cat te faci mai umil ajungi sa fii ca ei. Insa daca incepi sa te compari cu toata lumea si te crezi numarul unu in tot, ajungi dezamagit. Poate ajungi sa cunosti multe, insa sunt asa de multe lucrurile ca nu poti sa ajungi bun la toate.

Insa si tu stapanesti bine limbajul din perspectiva culturii sociologice. Nimeni nu are dezinvoltura, agerimea si naturaletea aia a ta. Multi vorbim lucruri mari insa fata in fata suntem mutulici. Nu avem degajarea aia, expresia, estetica si arta aia.

Te frustreaza teoria mea ca stii ca realitatea o verifica. Ca daca stiai ca e falsa, nu te atingea.
Nu e ca cine stie, poate fi adevarul, e evident ca este. Verifica cand vrei.

Te lupti si tot in noroi esti ca nu ai cu ce lupta! Nu ai armele date de natura si de mediu (si educatia, mediul unde ai stat poate sa-ti faulteze serios psihismul care te putea face sa reusesti).

Psihologu trebuia sa rezolve partea cu mediu si sa-ti ia blocajele si defectiunile psihologice care-ti blocheaza instrumentele de lupta, dar nu a reusit se pare.
Atunci nu ai arme genetic, ce sa zic, fizic, inteligenta necesara, abilitati, naiba stie.

Stii cum e? "Ma duc cu mana in dos sa lupt pe front si tot ma ciuruiesc aia", pai...cu ce lupti?

Am mai zis care-s armele, fizicul (pentru relatii), inteligenta, abilitati catre un domeniu, energia, tonusul, motivatia, vointa, ambitia.
Pai cu Vibe vrei sa te mint? Asta e adevarul. Iti place sa traiesti in minciuna? Eu iti zic adevarul.

Pai unii au resurse dar nu pot ca nu au inteligenta, vointa, ambitie, motivatie, talent catre ceva care sa faca bine.
Altii nu au resurse si tot nu pot din aceleasi cauze.
Sau ai resurse si poti, sau n-ai dar tot poti, alea is cauzele.

Degeaba as fi eu barbat puternic si vanjos si capacitatea aveam, daca mi-e lene, n-am nici un chef si energie sa ma duc la sala sa-mi modelez corpul, e doar un exemplu, ca nu ma intereseaza pentru ca nu am motivatie.
Adica ca psihismul meu e defect.

Unu care nu are arme cu ce sa lupte normal ca ii e sortit sa ramana de caruta, ca daca lipsa armelor e genetica, adios, asa moare.
Daca lipsa e psihologica din traume, la unii merge terapia si se rezolva.
Tu ai facut bine ca ai incercat.
Si totusi cred ca la tine e psihologic dar n-a mers terapia, nu stiu de ce, poate trebuie alt psiholog.
Dar poate fi si chestii genetice.

Invidia vine din slăbiciune. Omul se știe slab, lipsit de putere, de siguranță pe sine și de reușite. Asta duce la insecuritate, teamă și în cele din urmă la resentimente, ură și invidie față de alții care au obținut ce am vrut noi să obținem.

Ea poate fi vindecată prin cultivarea propriei noastre puteri. Când o obținem ne simțim siguri pe noi și ne dispare orice motiv de invidie pentru că știm că avem deja (sau suntem pe drumul de a avea) cel sau cele mai importante lucruri.

Cu siguranță și alții ne invidiază pe noi. Toate problemele umane sunt relative. Sau cel puțin aproape toate.

"De ce ne simțim așa de căzuți și de jos noi și pe alții îi vedem așa de bine?"

Sentimentul ăsta vine din nesiguranța de sine. Daca stii sigur cine esti si ce vrei de la viata dispare acest complex de inferioritate.
Mai e și greșeala de a-ti cauta fericirea în afara ta. Dacă faci asta te condamni singur la nefericire pentru că tot ce se află în exteriorul nostru e supus descompunerii.