Oare cum rezista medicii chirurgi psihic intr-un spital?

Simplu: pentru ei conteaza pe cine pot salva, nu conteaza cei fara sanse.

Pentru că unii au nativ psihicul tare, alţii sunt bine pregătiţi şi sunt siguri că nu vor da greş, iar alţii s-au obişnuit cu meseria lor şi canalizează mai bine stresul.

Psihicul tare se transmite genetic?

Cred că în mare parte da.

Meseria de chirurg nu e o meserie foarte solicitantă. Poate fi solicitantă şi câteodată este, dar în general nu este foarte solicitantă. De asta rezistă.
Dacă eşti un chirurg super pasionat care se implică foarte mult, studiază, îşi tratează cu un deosebit respect pacienţii şi are intervenţii numeroase şi cu multe reuşite, atunci da, merită tot respectul şi ne putem întreba de "cum rezistă oare?" - răspunsul e că sunt oameni puternici.
Dar dacă sunt chirurgi (cum sunt mulţi) care nu dau doi bani pe pasiunea pentru medicină, care efectiv privesc pacienţii ca pe nişte numere, care nu studiază, nu participă la congrese, nu vrea să evolueze, nu vrea să înveţe tehnici noi, doarme în gardă şi cere să nu fie deranjat că "mâine operez de dimineaţă", care efectuează vizitele şi consulturile cu lehămite, care are multe malpraxisuri sau doar intervenţii uşoare (eventual şi rar), atunci e foarte uşor de rezistat.

Simplu, se fac chirurgi doar cei ce rezista psihic si se stiu asa! Deci toti de acolo nu au probleme cu asta.