Oare de ce simtim lipsa unui om doar cand ne lipseste?
Pentru ca nimeni nu se uita la ce are ci se concentreaza pe ceea ce nu are. Fiinca mereu ti minte mai bine clipele urate decat cele placute si o multime de astfel de exemple. Cred ca asta tine de psihicul nostru suntem mereu concentrati la altceva, alergam dupa bani, si nu dam importanta lucrurilor cu adevarat importante cum ar fi oamenii de langa noi, uitam sa -i apreciem, nu le dam importanta iar cand ne lipsesc, simti un gol, simti dorul simti ca nu l ai apreciat cand a fost langa tine.
RăspundePai urmam turma ce sa facem altceva, nu suntem facuti sa apreciem ceea ce avem, asta ne ruineaza falsa fericire
Răspunde Asa este. Dar eu cred ca in momentul in care treci printr o situatie de genul sa simti absenta unei persoane, te poti schimba si cu singuranta vei aprecia mult mai mult fiecare mic gest.
Nu toata lumea, multi apreciaza, multi nu, depinde de om, nu trebuie sa generalizam, de obicei oamenii rai nu prea apreciaza persoanele din jur, iar oamenii mai putin inteligenti nu apreciaza lucrurile (ca cel destept stie ca trebuie sa aprecieze), situatia materiala pe care o au. Asta este.
Ordonare:
După relevanţă
Nu stiu de ce, eu apreciez mereu ce am, ca daca nu apreciem acum, degeaba regretam dupa aia. Trebuie sa pretuim ce avem mereu, nu prea inteleg de ce oamenii nu fac asta, adica multi oameni.
Dupa ce persoana nu mai este, zic ca asta a fost, am facut tot ce am putut sa fie bine, regret ca nu mai este, asta clar, dar nu regret ca nu am apreciat-o (daca era de apreciat, evident).
Nu trebuie sa fiu sarac ca sa stiu cum e si sa apreciez ca as avea bani, e logic ca daca nu as mai avea ar fi nenorocire, un mic exercitiu de imaginatie si e de ajuns, e doar un exemplu.
Nu trebuie sa pierd un lucru ca sa-l apreciez. Daca il duce mintea pe un om, stie rapid cum este fara acele lucruri fara sa le piarda neaparat.
Răspunde
Trebuia sa te prinzi ca a formulat putin incorect intrebarea din neatentie, si nu a facut-o intentionat, era vorba de ce apreciam omul de multe ori doar dupa ce l-am pierdut. Puteai sa spui ca e incorect fara sa vorbesti cu tenta insultatoare.
Nu nu, nu tie ti-am zis, ei i-am zis ca insulta! Uite-te atent ca ei i-am scris ieri.
Pai de ce reactionezi asa agresiv? Imi pare rau daca ti s-a intamplat ceva, dar nu e vina nimanui.
Spune-mi, rogu-te: cum ai putea sa simti lipsa unei entitati prezente? Poti maxim sa simti lipsa unei alte versiuni, trecute, ale entitatii respective.
Nu la asta m-am referit si la faptul ca nu avem capacitatea de a aprecia ceea ce avem, sufletul asta de care vb si tu de ce nu are capacitatea asta?
Pai te-ai exprimat gresit, ar trebui sa-ti asumi asta, nu sa reactionezi urat.
Nu stiu daca de suflet tine asta.
Tu esti cu sufletul, de suflet ce tine?
Sufletul are conexiuni, sufletul iubește, sufletul interactioneaza cu alte suflete, nu cu corpuri.
Conexiunea dintre suflete nu este intrerupta nici macar de moarte.
In schimb, aprecierea prezentei fizice tine mai mult de ratiune.
In schimb, aprecierea prezentei fizice tine mai mult de ratiune.
parca spuneai ca iubirea este un act spiritual, ratiunea nu tine de iubire nici stiintific vorbind
Incearca sa mai citesti o data ce am zis.
E o discutie prea lunga sa explic detaliat, poate altadata.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
