Oare e normal sa ma gandesc la mama mea dupa ce ea a plecat de acasa fara se se uite in urma si nici macar sa nu se inteereseze de mine fara un motiv doar din draoste?

Daca cineva vrea sa ma creada cineva pentru mama mea de cand a plecat nu am plans nici o data iar acum dupa ce am ascultat http://www.youtube.com/watch?v=scBseHzZwSE, plang de 10 minute incontinu :((

Daca vrei sa vorbim imi poti lasa id'ul tau.
Eu am crescut fara parinti. Tata m-a parasit cand aveam cateva luni, m-a cautat rar si de fiecare data imi spunea ca nu ii pasa de mine. Acum are alta familie. Mama s-a casatorit in alta tara. Ma suna, nu prea des, si totusi ne-am indepartam mult. Ii spun pe nume, nu o deranjeaza. Nu-mi da sfaturi si nu a fost niciodata alaturi de mine. Tot ce face face pentru bani. Lucreaza impreuna cu tatal meu vitreg si din cauza asta a facut o greseala pe care ti-as povesti-o alta data.
Barbatul care m-a crescut a murit.
Si eu ma gandesc la ei uneori, dar e mai bine sa fi indiferenta si aroganta. Nu trebuie sa iti pese.

Eu am vazut partea buna: cand voi avea o familie (nu imi doresc dar nu pot evita), voi sti cum sa ma comport cu familia si copiii mei. Voi sti ce trebuie sa le spun cand trec prin momente grele, si voi sti ca uneori vorba valoreaza mult mai mult decat banii.

Trebuie sa ai incredere in tine si sa te gandesti ca acum, chiar daca ai cresut greu, vei putea sa ajuti mai departe. Trebuie sa gasesti sprijin in alti oameni, sa nu bagi la suflet si sa ignori tot. Asa poti trece peste tot si sa fi fericita.
Eu cand ma suna ii spun de multe ori ca vreau sa dorm sau sa ies si ma lasa. Fi sarcastica. Traieste-ti viata si nu sta dupa un simplu om care nu a stiut sa fie alaturi de tine.

Am un frate si o sora despre care nu stiu nimic.

Stiu prin ce treci. Daca ai nevoie de ajutor, sa ma cauti.