Pare foarte ciudat pentru mine ca să înțeleg că pe fiecare zi ce trece, viata noastra se împuținează. Adică, poate fi chiar azi ultima zi. Și asta ma sperie foarte tare. Cand vine vorba de familia mea,ma gandesc ca, cate zile or mai avea, ce ma fac eu fără ei? Dacă nu mai sunt nici ei, nu voi mai fi nici eu. Adică, eu nu imi vad viata fara ei. Vor ce faceti in asa momente? Cum vă controlați emoțiile, cum vă consolați?

Voi*

O sa fie bine, nu o sa mai gandesti asa mai in colo, o sa-ti faci gagic, o sa-ti faci familia ta si o sa poti fara parintii tai.

Si eu am frica ca se duce mama si raman singur sufleteste, dar nu pot controla asta, nu stiu altii cum sunt.

Ba nu, nu o să îmi fac gagic, doamne, si chiar dacă mi-as face, tot rămâne conexiunea asta. Tu cum ții la mama ta asa tin eu la bunici. Nu stiu ce m-as face fără ei ei m-au crescut! Am doar mamă.
În momentele de fata nu prea mă am bine cu nici unul dintre bunici, ne mai certam noi, dar am frica asta de vreo 3 seri încoace. Plâng si ma gandesc.

Eu inteleg ca ti la bunici, la mama, toti tinem, insa dupa un timp putem si fara ei, toti cam pot fara ei in final.
Sufera ce sufera, dar trece.

Si eu tot doar mama mai am.

Gagic o sa-ti faci dar mai tarziu. Pana in 30 ani o sa fi si maritata.

Eu nu am tata de mica, au divorțat.
Poate ca nu o să fiu măritată. În fine, nime i nu înțelege legătura si ca niciun sentiment nu va dispărea nicicand

Nu am zis ca dispar sentimentele pentru parinti, bunici, insa oamenii isi vad de viata mai departe, trec peste asta si isi fac viata lor, familie, copii, dar si daca nu au astea, tot se bucura de ce se pot bucura in viata.

Poate o sa fi, poate nu maritata, vom vedea.

Păi se bucură, dar sunt chinuiți de amintiri și așa apare suferința și nu mai poti trai pentru că nu te mai poti bucura

Nu sunt chinuiti deloc! Se simt f bine si se bucura de viata f bine, daca tu nu esti asa, este cu totul altceva.

Eu cand ma gandesc la asa ceva ma bucur. Chiar acum pot muri si sa scap de toate .

Doamne!

E de bine acel "Doamne!"?

Nu.