Pentru cei care au trait perioada comunismului ( sincer sa fiu, eu nu eram nascut pana atunci) cum ati asteptat anul 2000? Odata cu instaurarea democratiei, cat de mult credeti ca s-a schimbat tara noastra? Ati crezut ca o sa fie un Paradis? Economia va fi mai dezvoltata sau se va diminua? Ati avut un sentiment de bucurie, de nostalgie cand ati pasit in noul mileniu? Se meritau oare acele vremuri? Era mai bine sa fi fost un muncitor in 1985, sau somer in 2010? Doar pentru cei care au trait acele vremuri!

In cei 45 de ani de comunism au fost ani grei dar si ani buni. Din 1945 pana prin anii 1960-65 au fost ani de saracie de dupa razboi dar si de teroare comunista. Au urmat anii in care salariile erau foarte bune si se gaseau de toate, anii '70. O familie din doua salarii putea trai decent cu copii lor. Singurul lucru rau era ca nu prea puteai iesi din tara si nu puteai vorbi prea multe ca nu stiai cine te toarna. Au inceput, dupa 1980, lipsurile. Frigul din case, lipsa alimentelor esentiale combinata cu consumul excesiv de alcool a dus la labilitatea fizica si psihica a generatiilor ce sau nascut in acei ani si pana in prezent.
Bulibaseala si hotia din ziua de azi nu este nimic bun. aceasta tara nu se mai face bine de cat peste 100 de ani, poate.

Mai bine somer in 2010, poti sa pleci in UE sa-ti gasesti de lucru decent
Cat despre inainte de '89... as scuipa privind in urma, daca nu ar insemna sa imi scuip propria copilarie plina de amintiri, unele chiar deosebite, asa ca nu ma pronunt

De data asta te contrazic. Daca ai avea 50 de ani si nu ai gasi de lucru cum ai vorbi? In perioada comunista unde te duceai te angaja si aveai si un salariu bun. Acum la ce este buna libertatea daca mori de foame. Numai voi tinerii va puteti angaja. In tara asta 90% dintre cei peste 50 de ani s-au pensionat de boala ca nu gasesc de lucru. As vrea sa vad si eu un barbat de 55 ani gasind de lucru "dincolo". Sau astia trebuie exterminati? Mai gasesc femeile de lucru ca se duc sa ingrijasca batrani si mai este cate unul noroc ca-l cunoaste mai de mult un patron. Altfel, ciu-ciu.

Sunt lucruri de regretat si altele de injurat. Exact ca acum.Ar fi prea multe de spus in cateva randuri.

Cati ani ai de spui asta?

Sa zicem ca am prins lovilutia pe baricade, lucrez in alta emisfera, si am bani sa-i intorc cu o lopatzica mai mica, obtinuti prin munca cinstita, gratie unei diplome universitare...
Alte intrebari?

Imi pare rau ca nu empatizez cu tine... generatia decretzeilor, din care mandru fac si eu parte, a avut oportunitatea unica in ultima suta de ani de a fi invatata si libera sa zboare... ca toti papagalii au preferat sa zaca pe craca si sa se uite aiurea in vazduh, e numai vina lor. Eu am zburat, scuturandu-mi penele de mentalitati comuniste de "mura-n gura" si "big brother will take care of everybody".
Ceilati, care si-au facut-o cu mana si votul lor, in sufletul meu, nu au nici o scuza!

Si totusi nu mi-ai raspuns la intrebare. Ce fac cei de peste 50 ani care nu sunt angajati nicaieri? Nu toti au avut curajul sau sansa sa fuga peste granita. Astia trebuie sa moara?

Bravo tie.Ca ai prins pe baricade.Sa inteleg ca esti revolutionar?

Orice societate mai da si rateuri... de aceea exista un minister, numit "Ministerul Muncii si Protectiei Sociale". acum, cu ce se ocupa ala si cat de eficient este, este rezultatul aceleiasi parti a societatii care s-a trezit acum ca are nevoie de el. Cine i-a pus sa voteze cu fundul, nu cu capul, mai mult de doua decenii?! prostia are efect de bumerang intotdeauna... Deci nu, nu empatizez cu ei! Am luptat la timpul meu sa-i dumiresc pe altii ce sa voteze, cu gandul la viitor, dar tot cu gandul la trecut au votat majoritatea

Nope. Am avut o arma in mana la Lovilutie, da' n-am revolutionat nimic cu ea

Ha,ha!