Pentru cei care vor sau au deja copii: din ce motive vreți să-i faceți sau i-ați făcut?

Vreau urmasi, cred ca pentru un parinte un copil reprezinta o mare bucurie mai ales daca il faci cu drag chiar daca reprezinta o mega responsabilitate si te imbatraneste prematur, dar si eu ca multi altii am fost la randul meu copil si as sti exact cum sa ii cresc, sa ii educ si sa ii fac domni in societate, pe viitor cu siguranta voi dispune de toate resursele pentru a le oferi toate conditiile sa se dezvolte intr-un mediu propice.

Vrem sa facem copii in mare parte din instinct, pentru perpetuarea speciei, dar unii fac si din greseala .
Logic ca daca nu iti vine sa faci copil nu faci, gasesti tot felul de motive cum gasea supadeceapa "Ca nu mai ai viata, ca nu mai poti pleca in vacante, nu mai ai hobby-uri, iti distrugi viata...etc", care desigur, nu sunt adevarate.

Nu vreau sa am pentru ca nu-i suport si nu-mi plac.

Cati copii ai?

100 de milioane.

Alooo, blondie, învață să citești

Câți copii ai crescut de îți dai cu părea?

0

Nu toți suntem făcuți pentru perpetuarea speciei.
Şi din toți ăştia, o parte sunt conştienți de asta şi nu fac, indiferent de ce zic alții, iar ceilalți fac doar pentru că "aşa trebuie" sau pentru că sunt presați de rude.
"care desigur, nu sunt adevarate."
Ba, cam sunt adevărate.
Sau nu te poți bucura de ele exact aşa cum vrei tu şi atât timp cât vrei tu.
Sunt foarte puțini care reuşesc asta.

Cum poți să vorbești daca ai 0 experiență?)
Vezi că realitatea nu-i ca filmele din capul tău
Supica spune bine, nu ai dreptul sa latri de pe margine daca nici nu ai trecut prin așa ceva

Copilul ala nu o sa ramana bebelus 20 de ani.
Parerea mea e ca ar trebui sa faci copil cand iti permiti, cand nu ai rate si datorii, cand ai surse mari de venit si economii si il faci dupa ce ti-ai trait viata, de preferat dupa 28 de ani.
Cand ai facut toate tampeniile care ti-au trecut prin minte, nu o sa te mai atraga asa de mult.
Copilul ala creste si se dezvolta in permanenta, chiar daca se intampla incet, el tot o face si trece prin diferite etape.
Tu trebuie sa il sustii si sa il ajuti sa devina cea mai buna versiune a lui.
Daca nu vrei copii atunci nu faci, e simplu, dar daca vrei, ai anumite responsabilitati.

Am prieteni cu copii, nu trebuie sa fii facut eu insumi copil.
Si da, e stresant si necesita timp, dar il faci din iubire... copilul ala nu ramane bebelus toata viata.
Sa inteleg ca supica are copil?

Nu vreau sa fac copii, nu merita efortul.

"Copilul ala nu o sa ramana bebelus 20 de ani."
Nu, normal că nu rămâne, dar tot e vorba de nişte ani grei la rând care te seacă de energie şi te lasă fără poftă de viață.
"Parerea mea e ca ar trebui sa faci copil cand iti permiti, cand nu ai rate si datorii, cand ai surse mari de venit si economii si il faci dupa ce ti-ai trait viata, de preferat dupa 28 de ani."
Cu asta cu venitul şi eu sunt total de acord.Sunt destui inconştienți pe lumea asta care nu au unul stabil, mai şi stau în aceeaşi casă cu părinții şi tot fac copii.Dar astea-s cele mai jalnice cazuri.
Ideea e că nu toți sunt făcuți cu adevărat pentru aşa ceva.Ăia care sunt, au anumite calități pe care majoritatea nu le au.

Mi-am crescut o bună parte din viață fratele + alți copii care nu-mi aparțineau, stresul de ''părinte'' nu pleacă cu vârsta și vine cu tine și în concedii )))). Ești, totuși, responsabil de viața unui OM. Și nu e o chestie de care să te scuturi când nu-ți mai convine decât dacă ești ultimul degenerat. Să ai copil și să păstrezi un echilibru în viață nu e ceva ce poate face oricine. Mai bine să fii conștient de asta și să stai în banca ta, decât să crești un copil în mod iresponsabil.
Și eu am zis același lucru, dar m-ai contrazis, tu înțelegi ce citești sau ai văzut supa și s-a activat trauma?

Din instinct.
Devine plictisitor, dacă nu mă agăț de niște responsabilități adevărate.

In palma.

Ce logică ai ))))))

Tu ai spus ca nu faci copii pentru ca nu mai ai timp de nimic, de iesit, de hobby-uri, de vacante si mai stiu eu ce.
Eu insa te-am contrazis, ai destul de multe variante, poti sa-ti lasi copilul la parinti, poti sa-ti angajezi o bona, etc... Si da nu mai e libertatea aia, nu pleci cand vrei si vii cand vrei, dar iti asumi cand faci copil, il faci pentru ca il vrei, nu pentru ca asa trebuie.
Copilul ala nu alege sa vina pe lumea asta, el nu alege sa se nasca, el doar se naste, e treaba ta sa ai grija de el.

Si ce trauma sa se activeze?
Chiar crezi ca ma afecteaza cu ceva vreo jignire de-a voastra? Daca imi spunea vreun idol de-al meu sau vreun intelectual care le-a avut pe toate "Ba esti un mare idiot", atunci probabil ca ma afecta, in schimb cand vin toti pampalaii sa-si descarce frustrarile chiar nu ma misca absolut deloc.
Eu am foarte mare incredere in mine sa stii, dau de oameni de genul zilnic.

Nu, mămicule, eu am zis că nu fac un copil din foarte multe motive și am înșirat doar 2 dintre ele.

Unul dintre cele 2 fiind faptul că nu cunosc femei care au copii si sunt fericite. Mândre da, laudaroase pe rețele sociale da, dar fericite niciuna. Sunt chiar în depresie majoritatea pentru că nu au niciun alt scop în viață în afară să șteargă muci și, totuși, ele-mi bagă pe gât ideea că poți face de toate când ai copil în condițiile în care, atunci când le-am întrebat când au fost ultima dată în concediu sau când au făcut orice altceva, au dat din umeri.

''Destul de multe variante'', adică fix două. Nu, nu toți au bunici sau bani de bonă tipele astea, de exemplu, nu au, că s-au împuiat la 20 de ani și trăiesc din minimul pe economie.

Știu că în teorie sună totul foarte ușor, a discurs motivațional și asumarea e un cuvânt care ne place mult, dar nu mă mai contrazice aiurea când avem aproximativ aceeași părere . Normal că atunci când îți dorești, găsești resursele necesare. Ele nu cred că și-au dorit prea mult că prea se plâng 24/24. Eu uite că nu-mi doresc și decizia mea nu se rezumă la stilul de viață, dar știu 100% că din punctul ăsta de vedere nu-s făcută pentru așa ceva.

Tu ești AlexDorinel cumva? Îmi amintești foarte mult de el cu replici astea cu idolii, vorbești ca un copil din generația Z.

Cine nu este capabil să aibă întâi grijă de propria persoană,să ia decizii asupra vieții sale de unul singur,atunci nu va putea avea grijă nici de altcineva.Un copil înseamnă responsabilitate,o căsnicie de fapt înseamnă responsabilitate și angajament din partea amândurora.Și partea financiară are rostul ei,însă mult mai important este că trebuie să ne gândim ce suport psihic, intelectual, ce avem noi în mintea noastră, ce sfaturi, ce îndrumări o să îi dăm, să îi putem transmite mai departe copilului pentru a putea fi pregătit pentru viață.